7,266 matches
-
la terminarea orelor, Simona devenea un alt om, de parcă ar fi fost populată de o altă ființă. Derula planuri noi și sofisticate, având ciudata impresie că acestea se cristalizau prea încet, fără spor, bătând pasul pe loc. Ea căuta mereu cărările care s-o conducă spre un drum larg deschis pe care să pășească fără nici o temere. Nici o clipă nu abdica de la gândurile ce încolțiseră cândva în mintea ei, alungând cu bună știință, departe de ea, bănuiala că acestea ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi fără nici o noimă. S-ar fi dus la restaurantul gării să tragă o beție strașnică, dar niciodată cunoscuții sau foștii lui tovarăși de muncă nu-l văzuseră întrecând măsura. Și apoi mai era ceva, dacă-l vedeau pe două cărări l-ar fi întrebat: ,,Ce-i cu dumneata, bade Costache, ce necazuri ți-au bătut la poartă?" Și el ce să le spună? Că i-a venit fata cu burta la gură? Că-și simte nu numai părul lui alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
multe la viața ei. Dar cum să-i spun un așa cumplit adevăr pe care l-am ținut sub obroc atâta amar de vreme?..." Maria sconta ca, o dată cu trecerea timpului, să devină și omul ei mai înțelept și să găsească cărarea, dacă nu drumul care duce la iertare. N-o fi Simona prima și nici ultima fată de pe pământ care se greșise! Nu trecu nici jumătate de ceas și Costache se întoarse și fără beschie și fără finul Petrache. Acesta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poveste care va rămâne sub lespedea implacabilă a timpului... ... Restul... e tăcere ... SUMAR Partea întâi ......................................................................... 7 Partea a doua ...................................................................... 45 Partea a treia ...................................................................... 75 De același autor: * 1979 PENTRU UN PUI DE STURZ povestiri pentru copii * 1983 VINE MOȘUL PE CĂRARE povestiri pentru copii * 1984 DOROBANȚ, CLANȚ! versuri pentru copii * 1987 COCORUL SINGURATIC povestiri pentru copii * 1988 VĂLUȚĂ DESCOPERĂ LUMEA povestiri pentru copii * 1989 TRANDAFIRI DE LUMINĂ povestiri pentru copii * 1992 UN STRIGĂT ÎN NOAPTE povestiri pentru copii * 1995 CU TOATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am dreptate, sau dacă mă înșel? Nu pot! Însă, fir-ar să fie! Simt că am adevărul lângă mine, dar că nu-l pot vedea cum trebuie încă; parcă îmi joacă pe dinainte! Nu îmi este clar deloc pe ce cărări să apuc, care o fi drumul cel bun, drumul care-mi trebuie... La dracu’, chiar că-mi vine să mă las păgubașă, căci, în fond, viața merge înainte și așa! Și oricum, toate socotelile omului sunt doar niște biete jocuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-se la fața locului averea fiecărui proprietar. 2. Noțiunea de hotar, scurt comentariu Hotarul este linia trasată pe un teren și marcată prin borne , În cazul statelor vecine sau prin șanțuri, drumuri, stâlpi, copaci, fâșie foarte Îngustă de pământ, numită cărare, răzor sau mejdă, cum i se spune și astăzi În unele zone din Transilvania, care mărginește, limitează sau delimitează teritoriul unei proprietăți imobiliare de altă proprietate imobiliară(teren, casă, șură, grajduri, magazii și orice alte construcții de pe terenul unui proprietar
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
vizibil delimitarea proprietăților. Legea nu prevede În mod expres care trebuie să fie semnul de hotar ce se fixează Într-un caz sau altul. În practică Însă, În raport de natura imobilului, grănițuirea se face prin fixarea unor stâlpi, șanțuri, cărări, răzoare (mejdă etc, așa cum se obișnuiește În cazul terenurilor intra și extravilane, de exemplu, iar În cazul proprietăților imobiliare formate din case, construcții anexe, curți etc se construiesc, de regulă, garduri vii, sau din orice material, după posibilitățile financiare ale
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
permită trecerea, cu despăgubirile de rigoare. Prin lege se pot stabili unele servituții care servesc interesului public sau al proprietarilor privați ai bunurilor. Obiectul servituțiilor stabilite prin lege este de a lăsa, repara sau de a crea pentru diferite utilități cărări, poteci sau drumuri pentru a fi folosite ca și căi de acces spre alte fonduri ale proprietarilor vecini. În anumite cazuri legea impune proprietarilor anumite servituții, chiar dacă ei nu doresc și nu au convenit de bunăvoie printr-un act sub
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
e viața. Copiii au nevoie și de joacă. Dar ce spun eu! Se Întâmpla destul de des, ca tata să domine peste toate urletele și peste toată această hărmălaie! Cel mai agresiv era În nopțile când venea acasă pe mai multe cărări, nu pentru că rătăcise drumulmotivul era cu totul altul. Nu putea scăpa de câțiva prieteni insistenți care l invitau să-și Înece amarul În câteva pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
această lume fără Platon, Arisotel, Shakespeare, Michelangelo, Rafael, Goethe, Eminescu, Creangă, Martin Heidegger, Lucian Blaga, Octavian Paler, Dostoievski, s.a. Cuvântul, ca semn al puterii, al superiorității spiritului este menit să lase o urmă În oglinda timpului, În piatra rostogolită În cărare. Literatura a fost și este considerată arta cuvântului. Comunicarea și transmiterea mesajului artistic sunt posibile numai dacă există un limbaj comun. Omul a fost și este căutătorul neobosit al unui ideal. Scriitorii, pictorii, muzicienii s-au grupat la un loc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întârzie și că acuș va apărea. Mai trecu încă o oră și ea tot nu apărea. Atunci, el a început să se gândeasă de nu i s-o fi întâmplat ceva. Se simțea îngrijorat. Lucra, dar cu ochii numai la cărare sta. A mai trecut așa vreo oră și, în sfârșit, a văzut-o venind. Când a ajuns, Mihail a cunoscut că era foarte speriată și a întrebat ce s-a întâmplat. Ea a început a plânge și printre lacrimi i-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cărbuna, numai acolo era moară și se putea măcina. După plecarea lor, spre seară, se schimbase brusc timpul. Venise un vânt puternic și ninsese toată noaptea. Se adunase atâta zăpadă, că nu puteai ieși din casă. Dimineața, frații tăi făcuseră cărări, ca să poată aduce cele de trebuință în casă. Afară, era o vijelie de nu îndrăznea nimeni să iasă din casă, iar troienile erau înalte. Făcusem focul în sobă și, după ce vă hrănisem pe voi, tu erai mică, poate să fi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nici alta îl face să priceapă ce se întâmplă în jurul lui, îi deschide ochii la minciuni, la manipulări, la spălarea creierului. Cu cât îi deschide mai tare ochii, cu atât îi cade fata mai cu tronc. Alunecă amândoi pe o cărare neumblată, fiecare simte ce îi așteaptă la capătul drumului, dar niciunul nu vrea să dea înapoi. Sacul își găsise petecul. Între cei doi se încinsese o luptă pe viață și pe moarte. Într-una din zile, prietenul meu era în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de când lumea, nu poți aspira decât la un post de plasator râios. De două ori riscant. Drogații te vând pe un sfert de doză, patronii bagă șișul în tine ca într-o varză la cea mai mică enervare. Nu, nu, cărarea asta e plină de hoituri la care nimeni nu se uită. Afacerea țigărilor a fost compromisă de niște diletanți. Alcoolul a invadat piețele și a devenit o afacere măruntă la care trebuie să transpiri prea mult. Poate doar dacă se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce să se sprijine, trăiește un sentiment acut de pericol, ca atunci când soldații au incendiat mănăstirea. Închide capacul pianului, își încinge hainele cu o sfoară și iese din peșteră. Amurgul înroșește depărtările. Pădurea a început să înmugurească. Pornește pe o cărare pe care nu a mai umblat până acum. Vrea să împrumute felul de a fi al Mariei. Desface brațele, închide ochii și începe să alerge. Simte cum pașii ei urcă pe cărare, urcă la cer, am să urc lângă sufletele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Pădurea a început să înmugurească. Pornește pe o cărare pe care nu a mai umblat până acum. Vrea să împrumute felul de a fi al Mariei. Desface brațele, închide ochii și începe să alerge. Simte cum pașii ei urcă pe cărare, urcă la cer, am să urc lângă sufletele mamei și Mariei, ale celorlalte călugărițe. Vrea să ajungă în satul pe care îl tot pândește de ani de zile. Aleargă cu ochii închiși, aleargă, și când îi deschide se trezește la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cânte, vrea să readucă timpul înapoi, acel timp în care Maria a părăsit-o pentru totdeauna, a fost o clipă fericită, pianul a sunat atunci ca niciodată, sunetele au ieșit din peșteră și s-au împrăștiat prin pădure pe toate cărările pe care a alergat Maria, fericită, în întâmpinarea Dumnezeului ei, de acolo s-au înălțat în înaltul cerului, atât de departe și de adânc, încât, urmărindu-le, a uitat cu totul de Maria și de toate câte se petreceau în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o liniștească, se ghemuiește prinzându-și picioarele în brațe, așa își va recăpăta puterile, în această poziție visele rele alunecă pe suprafața corpului, aude vocea mamei, cântându-i șoptit la ureche, se închide în ea ca într-un cerc, vede cărarea ce o duce spre băiatul din Clădirea Albastră. A zăcut zile și nopți în șir. Când era trează sfredelea tăcerea compactă a peșterii și se uita la pian, acesta sta amuțit în locul lui, dintr-un obiect însuflețit s-a transformat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
picioare și o porni domol, fără zor, spre un loc unde să-și așeze gândurile. Acestea mergeau în același timp cu el prin iarba deasă a luncii purtate de pașii săi deveniți grei, ca de plumb. Tăia în noapte o cărare simțind tot mai viu focul ce mocnea înlăuntrul ființei sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Iar eu te-oi duce către loc de veci.” „Și du-mă astfel încât curând s-ajung La sfântul Petru și pe unde spui Că-i plin de duhuri care pururi plâng. Pornii atunci și eu pe urma lui. Mă pregăteam cărare lungă-a face Și-a-nfrânge mila, și-a răzbi durerea Pe care-acum din minte le-oi desface. Urcarăm sus și printr-un ochi rotund Zării la capul căii lungi și grele Podoaba bolții-n cer, și din străfund Ieșirăm
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
acasă era cam întortocheat, și piftia începea să curgă pe sub cămașa de tort, încinsă cu chimirul lat de o palmă, mai ales că în drum se oprea obligatoriu la bodegă, unde trăgea o „dublă”, așa încât ajungea la poartă pe două cărări, intrând în gura spurcată a bunicii, care blestema crâșmele de mama-focului. Și mai avea bunicul un hobby, acela de a mă trimite săptămânal la tuns cu trei creițari, pe care-i împărțeam pe din două cu frizerul poreclit Bouțul, că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o țară a suprarealismului și a teatrului absurd. Sărind pârleazul, într-un mod sui-generis, sub umbrela amintirilor și afundându-mă în desișul patetic al albumului de familie, am pierdut dreapta cărare, căzând în capcana de a fi preocupat de grija altora, cam cum face câinele la drum lung. Revin la oile mele, pragmatic și conștient că, de obicei, ploile de vară și jocul de babe nu țin mult. Șederea mea la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]