6,191 matches
-
de copii, de genul celor trase de un mîner lung, metalic. Lateralele acestuia fuseseră extinse prin adăugarea unor șipci de lemn, pe care cineva pictase de mînă numele E. J. MAGOON, cu litere mari roșii și galbene, ca pe o căruță de circ. CÎteva clipe mai tîrziu, Jerry și-a adus Înăuntru și bicicleta, și a Înghesuit-o și pe ea În mijlocul harababurii generale. N-am văzut În viața mea un om care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în cealaltă. Acesta e adevărul care răzbate la lumină și ne marchează destinul ca națiune aspirantă la democrația autentică. În societatea românească lucrurile încep să se așeze și asistăm la o stratificare socială normală. Dar totul se urnește foarte greu. Căruța economiei noastre nu poate să ofere mai multă viteză. În lipsa unor reforme autentice alunecăm într-o direcție greșită sau pur și simplu batem pasul pe loc ori regresăm. Cărui fapt se datorează oare dezinteresul de a înfăptui reforme în toate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întâmplat când am trecut prin fața bisericii Sant Apollonia, transformată pe atunci în spital pentru bolnavii de holeră, cu sicriele morților la vedere, afară, pe suporturi de lemn, înconjurate de cercuri de var, ca lumea să nu se apropie, în așteptarea căruțelor de la cimitir. Era acolo o bătrână care se ruga în genunchi, în fața bisericii, iar noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apoi pe cealaltă, caii ținuți de zăbală și duși în diagonală, pentru ca fierul potcoavelor să nu alunece pe marginea treptelor de fier, motociclete cu ataș care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Vodă. Gicule, îl strigă pe altul, unde-a făcut armata al lui Mihai? - Care Mihai? - Frate-meu... - A, la tătari, dincolo de Techirghiol, la Topraisar. - Da, mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al meu era bâlbâit și, când se enerva, sâsâia și mai tare și-atunci mă lumina ce vrea cu câte-o bleandă și-arăta cu degetu’ spre canistra cu tulburel. - Mai ții minte când a adus de Crăciun damigenele cu căruța de la țară? - A, da, a ajuns numai pentru că știa calul drumul. Le-a băgat în antreu de-afară, de la ger, abia le-a purtat, era și el machit bine, asta l-a ajutat, cred, să nu degere... - Au crăpat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să ridic chiuveta, mi-e și cam foame și-o las să pregătească salata. Mă spăl, încerc să dau jos o parte din praful de peste zi. Parcă m-am înviorat și nu mă mai prezint ca o conopidă călcată de căruță. Am culoare. - Ai fi cel puțin naiv dacă ți-ai imagina c-ai putea câștiga o femeie care știe că e femeie etalându-ți coada de cocoș... mi-a spus odată Laura, într-una din zilele când alunecasem spre subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar, primul meu gând e că poate mai avem vreme să presărăm bicarbonat peste petele de sânge. Mare parte din viața de adult de până acum mi-am petrecut-o în picioare în mai știu eu ce studio, pentru o căruță de dolari pe oră, cu haine pe mine și pantofi în picioare, cu părul coafat și-un celebru fotograf de modă care-mi zice ce sentimente să-ncerc. El, țipând: Dă-mi senzualitate, păpușă. Flash. Dă-mi răutate. Flash. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zi în spital decurge așa: Mic dejun. Prânz. Cină. Printre ele, sora Katherine. La televizor e un singur post care, toată ziua și toată noaptea, transmite spoturi publicitare, șiîn ele suntem noi, eu și Evie, împreună. Ne-au dat o căruță de bani. Pentru treaba aia cu Snack Factory facem niște zâmbete mari de crainici celebri, cele care-ți transformă fața într-un uriaș cazan spațial. Purtăm niște rochii cu paiete care, atunci când le pui sub lumina reflectorului, scânteiază ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sufletul tău e piñata mea. — Cu asta ai de gând să te îmbraci? — Cred că ar fi bine pentru relația noastră dacă ne-am vedea și cu alți oameni. — Pipicei. Și: — Nu-mi atinge părul! Surorile Rhea au făcut o căruță de bani. Numai jachetuța bolero a lui Katty Kathy, cos jachetuța în Cambogia cu zece cenți și-o vând aici, în America, cu șaisprezece dolari. Și oamenii o cumpără. Sari la mine parcând Fiatul cu portbagajul lui plin cu încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași, "usturoiul fiind secretul vitalității marelui stăpîn al bălților". Mai scriau gazetele și despre alte întîmplări asemănătoare, ca jefuirea automobilelor ori a căruțelor de negustori prin Moldova, despre crime oribile pentru pămînt în Banat, despre escrocherii financiare ori furturi răsunătoare din depozitele armatei, dar toate acestea erau palide, prea palide și trimise undeva în zona de umbră a gazetelor. În rîndul întîi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut-o, verifică încă o dată!". Așa că, deși avea convingerea că nu mai are multe de descoperit, s-a suit în acceleratul de Constanța pentru a se da jos la Medgidia pe la ora două noaptea, iar de acolo a luat o căruță, de trăsură nu putea fi vorba, iar mașinile nu se depărtau de la șosea, către un loc aflat la vreo douăzeci și cinci de kilometri în inima unui ținut uscat, acoperit de pelin, peste care zburau alene ciori negre și vinete. De la Lică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care, a declarat Cocoș. Ce zici de asta, dom'le? Nici lui ăla, Aristide Blanc, ori lui Wilson al Americii nu i s-a dat atîta atenție în atîtea gazete dintr-o dată. Aici deștepții de la Dimineața au scăpat caii și căruța lui Cocoș umblă de-a lungul și de-a latul peste arătură." Plin de scîrbă, și-a turnat din nou un pahar plin ochi sub privirea dezaprobatoare a chelnerului, care pentru orice eventualitate se ținea pe aproape. Lică Făinaru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
meseria. Din păcate trăia într-un loc care nu prea avea clienți care să-și dea seama de calitățile lui. A dormit neîntors și a doua zi la amiază l-a întrebat pe Ali Mehmet dacă ar putea tocmi o căruță care să-l ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail a avut dreptate să insiste. Și-a dat seama de asta cînd, după cîteva săptămîni de ploaie mocănească, de șiroaie fără istov a streșinilor, n-a mai rezistat și s-a apucat de băut în odaia lui cît o căruță. Nu era mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă, apoi o jumătate de duzină de sticle și cînd a ajuns la o ladă a simțit că e în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dat seama de asta cînd, după cîteva săptămîni de ploaie mocănească, de șiroaie fără istov a streșinilor, n-a mai rezistat și s-a apucat de băut în odaia lui cît o căruță. Nu era mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă, apoi o jumătate de duzină de sticle și cînd a ajuns la o ladă a simțit că e în pragul unei lumi întunecate, străfulgerate din cînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcuse un gest cît se poate de generos. Îi scrisese prințului, ce anume nici Popianu nu știa, cu toate că dacă ar fi vrut ar fi putut afla, și aceasta trimisese atîția bani, pe poliță, desigur, încît totul a fost cărat cu căruța la Vilă. S-au golit rafturile și magaziile, unii au profitat de asta ca să scape și de alte ciurucuri, K. F. și-a dat seama, dar a închis ochii, era mai important să fie doamnă pînă la capăt decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se sape în lat cîteva șanțuri pentru care dăduse o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei, se poate întîmpla o nenorocire dacă roțile se înfundă în noroi ori patinează. Ca să fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ca să fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care se pot găsi la aeroporturile aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ani și nu a fost nevoie de activarea planului " A". Cu vremea scaieții au crescut pe terenul de aterizare, mai ceva decît butucii de vie răsădiți de el în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai venit nimeni, drumurile negustorilor, ale prăvăliașilor la Comana la Oraș s-au rărit, încît nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se dezlipea de raglanul cenușiu și de pălăria cu bor mare, trasă pe frunte, semănînd cu detectivul Pinkerton, prezentat cu fotografie și în Realitatea ilustrată, unul ca el, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în ochi, scoase un soi de muget din pieptul său mare cît o tablă pentru plăcinte, însemna că rîde pe înfundate, "știi că-mi placi, domnule Bîlbîie, îmi placi, ești chiar un camarad pe cinste. Păi cum altfel să urnești căruța dacă nu bați caii?! Cei care stau pe capră, întotdeauna este cineva pe capră, asta e bine de știut, trebuie să știe să-i bată, să-i hățuiască, atunci cînd sînt în putere, iar, cînd s-au damblagit, să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în curînd, mintea lui va fi copleșită de rapoartele inspectorilor și va trebui să acționeze la întâmplare, deliberat la întâmplare, pentru a ascunde fundătura în care a ajuns. Momentul acela va fi clipa sfârșitului Serviciului. A sfârșitului adevărat, nu altceva, căruța va merge înainte, inspectorii vor aplica legile în continuare, rapoartele vor fi înseriate și vîrîte în arhivă, el însuși va fi invitat ca întotdeauna să ia cina la Capșa ori la Lido cu deputați și miniștri, cu directori de bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un vizitiu pe capră, trebuia să țină bine hățurile, iar el, Radul Popianu, era o parte din hățuri. Dar, după cîte înțelegea din cele așternute pe hîrtie de maiorul Stavri, domnii ofițeri își pierduseră cu totul mintea, voiau să răstoarne căruța, să piște calul cu strechea și șă-l țină după aceea în frîu, prinzîndu-l de coadă. Din cîte instrucțiuni primise pînă atunci, la cîte instruiri făcuse cu corpul detectivilor și la Prefectură, nimeni nu-i suflase o vorbă că primejdia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare și mai deslușit. Mulțimea se puse pe fugă, care‑ncotro, temându‑se să nu cadă pe vreunul din ei trupul care se prăvălea din cer. Urmă o scenă năprasnică. Precum un sac umplut cu nisip jilav când cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se izbi de pământ și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să‑i tragă pe ochi șalul pe care i‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]