1,541 matches
-
cât se poate de benefică. Am ieșit din cameră și am luat-o pe hol. Aici era gresie. Nu de-aia glazurată, să n-alunec când vin cu ghetele ude de zăpadă și să-mi sparg capul, Doamne-ferește, neatent și căscat cum sunt. Săracu' frate-miu, la toate se gândise! Și bine făcuse! Că, uite, acum parcă aveam la dispoziție pistă de atletism, nu alta. Pistă de atletism gândăcesc, desigur. La bucătărie, ca întotdeauna, ușa era deschisă. M-am oprit să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
străduiesc, Cornele, mă străduiesc, da' tot degeaba. Nimic nu se lipește de ea, zău așa! Și simt că-mi bat gura de pomană, de fiecare dată. Uite, i-am atras atenția cu Dan ăsta al tău. Am rămas cu gura căscată, mai să uit să trag aer în piept. Ea continuă netulburată: "Și? S-a ales ceva din asta? Mai mult decât să fâlfâie din gene la el și să schimbe două vorbe nu-ndrăznește. De parcă domnișoru' ar fi Făt-Frumos cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu o negreasă!", răcnește din toaletă cel chemat cu atâta obstinație. Iese plin de nervi și traversează iute holul, dând buzna în curte: "Ce-i, bă, Petrică? Unde arde, mă, mânca-l-aș?" Numitul Petrică privește la el cu gura căscată. Uită instantaneu de întrebarea colegului și face uimit: "Băi, nea Vasile, da' ce-ai pățit, dom'ne?" M-a bătut nevastă-mea, bă. Te-ai prins?" Da' grea mână are, bre...", râde celălalt portar, aprinzându-și o țigară. "Păi, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ta aia șantalie și cu tot neamu' tău dă 'andicapați!" Nici nu trecuseră trei sferturi de oră de când plecase nea Vasile, pe jumătate vesel, pe jumătate cam înciudat și boscorodind, că apăru Petrică. Anton se uită la el cu gura căscată: Da' ce, băi, fraților, nu mai aveți somn? V-a cuprins pă toți doru' dă muncă?". Ce dor dă muncă, bre? Mi-am uitat niște chestii p-acia...", făcu iute Petrică. Dar se opri și întrebă repezit: "Adică cum pă toți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
impuls a fost să de delimiteze de o asemenea experiență și să nege evidențele copleșitoare. Ceea ce vedea nu avea cum să fie ceea ce părea să fie. Așa ceva nu avea cum să fie un cap de om. Apoi îi văzu gura căscată și părul plutind în substanța chihlimbarie, însă firele de păr și cele din babră, în mlădierea lor, păreau altceva. După o vreme, descoperi o a doua gură, verticală, chiar în frunte, deasupra ochilor, a cărei deschizătură decolorată îi subjugă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
drept înspre obstacolul uman. Apoi, în ulimul momnet, în timp ce polizeisky-ul se pregătea pentru impact, forfecând aerul și mestecând nervos, băiatul sări într-o parte, aruncându-se peste unul dintre briouri. Ce-a urmat i-a lăsat pe toți cu gura căscată! În săritura sa de atlet pur, Dmitri a atins cu picioarele niște hârtii și răsturnă o călimară care dădu drumul unui șuvoi negru pe birou. Apoi se ridică cu un echilibru perfect și din doi pași fulgerători fu în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un semn cu degetele pe sub țigară. Ravelstein punea Întrebări colcăind de curiozitate, rostite cu voce joasă și, În timp ce asculta, capul chel Îi era adeseori Îngropat În pernele de piele, ochii uneori dați peste cap, sticlind de atenție concentrată, gura ușor căscată - iar picioarele Încălțate În mocasini, alăturate talpă la talpă. La orice oră din zi și din noapte asculta CD‑uri cu muzică de Rossini, pusă la volum maxim. Avea o extraordinară predilecție pentru Rossini, ca și pentru operele secolului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-te acolo și ai să vezi cum te aruncă afară, la ei nu merge cu ce ne-ai spus nouă aici, ăia se pricep la oameni”. Da, asta era, se va duce la Miliție, se va răzbuna pe gurile larg căscate a râs, pe Lăscărică și mai ales pe Parasca cea care uneori îi da fiori ascunși, pe Pascu cel care părea veșnic adormit, pe... Ieși repede din cercul acela viu și alergă tropăind pe strada prost pavată, poate de dinainte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zise: „Ei și... ”. Apoi se cufundă iar în gândurile lui. Rămăsesem stupefiat, nu mă așteptasem la acest răspuns. Mă așteptam la orice dar la acesta așa de aiuristic, nu. Poate de puține ori în viață rămăsesem așa descumpănit, cu gura căscată de spontaneitatea unui răspuns ce-mi crea o stare de neacceptare imediată. Dar singura mea reacție acum a fost o enervare bruscă și parcă un pic fără rost. Eram așa de înciudat încât pe moment eram să ridic o piatră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se topi, se relaxă și plină de satisfacție continuă să dea iama în plăcintele calde. După ce-și reveni din șoc, Dan spuse ironic: De ce te-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și calea Luanei politehnica. Se trezi, astfel, înghițind ce ura mai tare: matematica și fizica. Profesorul de fizică azi îți dădea zece pe te miri ce, mâine, aflat în toane proaste, îți împușca un trei care te lăsa cu gura căscată. Înclinația Luanei spre uman nu era la modă pe vremea aceea. Salariile mici ale profesorilor îi făceau să-și îndrume elevii spre I.S.E., politehnică și medicină. Poate că, în absența unei profesoare destoinice la matematică, Luana ar fi luptat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toate știutor iar la școală geniul în matematică, de a cărui serioasă gândire nu se îndoia nimeni. Luana era departe de a bănui ce zbucium stârnise în sufletul vărului ei. De aceea, prima ciocnire între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu cu Ema cocoțată pe cadrul bicicletei. Între cei doi se stabili, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știe despre tine unde, oare, rătăcești? De ce nu mai vii la mine? Spune-mi, unde ești? De-i vedea vântule-o fată, sus pe deal sau în zăvoi, mândră și cu ochi ca marea, ad-o înapoi!" Băiatul rămase cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina faptului că, pe neașteptate, îl lovise dragostea pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de cântat, din toată inima, în plină stradă -, în timp ce Luana, râzând, plecă să-și reia locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
seara aceea, se repezi la soțul ei: Ștefan, vreau un copil. Nici dacă ar fi câștigat lozul cel mare, bărbatul n-ar fi fost mai surprins și mai fericit. O întoarcere atât de neașteptată spre el îl lăsă cu gura căscată. Se grăbi să răspundă: Imediat, iubito. Acum îl facem. Dar Luana era serioasă. Cred că nu pot avea copii. Dacă nu am rămas însărcinată până acum, înseamnă că sunt bolnavă. Ștefan se învârtea în jurul ei, ca un cățeluș ce așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din case înarmați cu răngi și topoare și stricară tot ce se făcuse în timpul dimineții. Plecară, apoi, la culcare, încântați de spectaculosul lor gest. A doua zi, muncitorii rămaseră cu gurile căscate găsind munca lor distrusă. Nu le veni să creadă că oameni cu carte, pe care-i cunoștea toată suflarea târgului, fuseseră în stare să facă așa ceva. Se apucară iarăși de treabă, întrebându-se ce vor mai găsi a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înalță spre cele mai înalte culmi ale satisfacției, purtată de un sentiment rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce copilul creștea, familia se minuna de "savantele" lui realizări. Azi stătea în funduleț, mâine se ridica singur, cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
familia Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prost care să te ia nevastă, să te alinte și să te țină în puf? Poimâine vii la treabă și-ți preiei îndatoririle. Domnule director... Domnule Liga..., dădu în bâlbâială -,...Daniel, nu-i semnezi nici o hârtie! "Daniel" rămase cu gura căscată. Luana nu mai putu suporta. Se îndreptă spre ușă și-o deschise. Nuța Cordel se aruncă spre ea. Rămâi pe loc! Îi plăceau filmele cu Chuck Norris. Mișcările lui de felină, arcuirea trupului, atunci când se bătea. Cel mai mult, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
participarea mea la judecata regală? Dacă regele Adaloald avea să vină însoțit de o echipă de notari și scribi, prezența mea ar fi fost inutilă. Nu cumva voiau să mă judece chiar pe mine? Faroald m-a lăsat cu gura căscată: - Tu o să vii ca reprezentant al comandantului și o să poți vorbi ca un longobard. Asta s-a decis. Un gest brusc de concediere m-a lăsat fără replică. Când însă acest lucru s-a aflat la celelalte curți de pe domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era cu Nieve, și nu cu Darcey. Viața lui fusese parcă dată peste cap în câteva secunde. Revelația o avusese chiar în clipa în care deschisese ușa și o văzuse în prag, sofisticată și superbă și lăsându-l cu gura căscată. Și apoi, stând de vorbă cu ea cât timp Darcey era sus, se trezise vrăjit. Era mai isteață decât Darcey, mai distractivă, mai înțepătoare în comentarii și, pe deasupra, și mai la modă. Era omul perfect în ambalajul perfect - un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
comunica cu măruntaiele vii ale pământului, a murit în sărăcie, nimeni nu mai avea nevoie de el și mă rog cu trufie, Doamne, ferește-mă de bunătatea ta! Și urc în căutarea izvorului printre stânci, curiozitatea mă cațără spre scobitura căscată în munte, o intrare într-o peșteră?! Nu! Încăperea întunecată în care mă strecor n-are mai mult de patru metri în lățime și lungime, iar în înălțime dacă îmi ridic brațul îi ating cu ușurință tavanul, prin intrarea îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din desen și Casian, în loc să-și contemple desenul, o privește vrăjit pe Laura și uitatul de noi toți Nicolae s-a așezat la o masă de birou și scrie, Laura îi spune câteva cuvinte neinteligibile pentru noi băiatului cu gurița căscată spre zulufii ei și abia atunci el catadicsește să-și întoarcă ochii tulburi spre chipul lui desenat și începe să râdă, îi place, dă verdictul madame Angela ridicându-se toată în capotul strălucitor și-n panglici, Și acum la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am strecurat În urma lui tata pe lângă tufa de zmeură pe portița care duce În sus spre biserică, nescăpând de binecuvântarea usturătoare a urzicilor. Pe drum ne-am Întâlnit cu Veta, verișoară-mea, cu fetele ei, care au rămas cu gura căscată de uimire să mă vadă tocmai pe mine - ptiu, ptiu, dracul gol ! - În drum spre biserică (aveam această reputație pentru că fusesem văzută sărutându-mă cu un băiat la discoteca din sat). la câteva minute după Începerea slujbei, Veta m-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nostru, arătă Hikoju spre Castelul Inabayama, cu bețigașele pe care rămăseseră lipite boabe de orez. Amândoi se uitau la același castel, dar fiecare Îl vedea cu alți ochi. Hiyoshi, cu privirea În gol, fixată pe vârfurile bețișoarelor, rămase cu gura căscată. — Cei din clanul Hachisuka vor lua cu asalt castelul? — Nu fi prost! Hikoju Își rupse bețigașele În două, aruncându-le la pământ. Fiul Seniorului Dosan, Yoshitatsu, e stăpânul castelului, iar, de acolo, controlează Împrejurimile și drumurile spre Kyoto și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În casa cu camere de Închiriat au discutat În taină. La noapte, dacă vântul bate de la miazăzi sau de la apus, se vor Întâlni În pădure, lângă Jozaiji, se vor răsfira și vor da foc orașului. — Cum? rămase Mitsuharu cu gura căscată. Mitsuhide Înghiți un nod, găsind greu de crezut ceea ce auzise. Hiyoshi, neluându-le În seamă reacția la spusele lui, jură că mai mult nu știa, numai ceea ce-i auzise șușotind pe roninii care, Întâmplător, erau vecini de cameră cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]