1,214 matches
-
autorul spectacolului Nesomn. Așa sunt și aparițiile stranii din secvențele sale de dans, în care accentul cade pe tulburător și neprevăzut și nu pe frumos. Ajutat și de costumele create de Cristina Barbu, în culori tranșante - negru, roșu, alb, uneori cafeniu - și cu linii bizare, care fac adesea să dispară capul, partiturile coregrafice au parfumul unor secvențe suprarealiste, întru totul adecvate temei. Coregraful este preocupat nu numai de raporturile care iau naștere între perechile care evoluează la sol, ci și între
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
sus pe treapta nebuniei vestimentare, semn sigur al nebuniei pur și simplu: ,Gros la burtă, alb și rumen la față și cu mustățile rase; purta pantaloni de nanchin galben cu capac, băgați în cizme ungurești cu pinteni, jiletcă vărgată, frac cafeniu cu bumbi de metal cu pajură împărătească, cravată roșie de pambriu, în care îi intra bărbia cu totul pînă la gură. Din buzunarele jiletcei atîrnau d-o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase de chei și peceți mulțime
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
salutând marea, unde în larg un delfin coase apa, iar valurile mării răspund și ele la salut bubuind în stânci, încerând tăria falezei de calcar... La Vama Veche orzul a căzut... Paiele tari și albe ca oasele sună pe drumeagurile cafenii. Grâul va cădea și el. Porumbul încă se va mai înălța, verde, apoi uscat, va lăsa să se vadă mai ușor întinsul apelor. Locul i-l va lua, în cele din urmă, vița de vie, cu ciorchinii săi atârnând grei
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
În aceeași noapte, Zito, câinele credincios al lui Almon, a dispărut și el și nu s-a mai întors. Zito era un câine tare simțitor, dar mai era și cumpănit ca rotițele unui ornic, un câine cuminte, cu o ureche cafenie pătată cu alb, iar cealaltă cu totul cafenie. Când se trudea să priceapă ce se petrece acolo, sub nasul lui, își ciulea urechile în față până ce aproape se atingeau. Iar când își ciulea așa urechile, câinele acela arăta serios și
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Almon, a dispărut și el și nu s-a mai întors. Zito era un câine tare simțitor, dar mai era și cumpănit ca rotițele unui ornic, un câine cuminte, cu o ureche cafenie pătată cu alb, iar cealaltă cu totul cafenie. Când se trudea să priceapă ce se petrece acolo, sub nasul lui, își ciulea urechile în față până ce aproape se atingeau. Iar când își ciulea așa urechile, câinele acela arăta serios și nespus de deștept și de gânditor, pentru o
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
curte lungă și îngustă. Am urmat traseul descris la telefon de Lyggia, am trecut pe lângă o cutie poștală pe care scria, cu vopsea, Gellu Naum, am ajuns în fundul curții, am urcat câteva trepte de piatră și am sunat la ușa cafenie. Imediat s-a auzit un glas vesel și în prag a apărut, mai tânără ca oricând, Lyggia Naum, iar îndărătul ei, înalt și ocrotitor, cel care o inclusese atât de original în numele lui, dublându-și consoana-pereche, Gellu Naum. M-au
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
unui salon cu pereții albi, luminat de o lampă electrică de mică putere agățată în tavan. Purta o cămașă de noapte albă din bumbac, o scufie albă pe cap și-și înfășurase în jurul gâtului un fular roșu. Picioarele, în ciorapi cafenii, înotau într-o pereche de papuci de pânză. Lângă el, pe alt scaun, stătea pisica sură, nemișcată, calmă, astfel încât, din cauza luminii slabe, mi-a fost greu s-o recunosc (devenise una cu scaunul). Mai încolo, pe o măsuță joasă, se
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
Un poem cu alură de pastel vine parcă să confirme atitudinea democratică de care vorbeam mai sus. Autorul nu are exclusivitate asupra metaforelor: „prăbușit în el, bețivul satului/ își închipuie că el este/ vânătorul tirolez cu mustața răsucită/ din tabloul cafeniu atârnat de perete,/ farmacistul își arată priceperea la biliard// în pauze scurte soarbe lichior/ și-i întreabă pe cei din jur/ dacă mai știu ce se întâmplă pe front.// Printre nori de tuș negru/ luna este un felinar de dovleac
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
parcă joacă în aer, în roiurile ei de albine care nu se văd. Privea de pe trepte la postatele care se întindeau ochilor înainte, și nu se mai sătura să-și privească pământul. Era îmbrăcat tot cu haina aceea, de capă cafenie, lungă ca un antiriu și sub atingerea moale a stofei calde, își simțea genunchii goi. De câțiva ani deprinsese de la Mișu, fiu-său, boala asta a naibii, modernă, de a îmbrăca izmene scurte, chiloți, cum îi spuneau ăștia tinerii. Făcuse
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
fi un tip arhaic, o biserică pe plan dreptunghiular fără turle. turnul clopotnița adăugat probabil de Mircea o apropie de monumentele de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului următor și de arhitectură din voievodatul valah. discurile smăltuite în cafeniu închis și verde măsliniu împodobesc fațadele monumentului că și în cazul bisericilor Cozia, Sfântă Treime din Siret și al celor de pe litoralul pontic de la Cetatea Albă. în plus, acest tip cromatoplastic este tributar secolului al XIII-lea din Peninsulă Balcanică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
poftesc La o ultimă cină la îmbrățișarea fatală Îi pătrund în coșul pieptului Luminez carnea lui Cu lumina care-mi cade pe gură Lacrimi in pahar Culeg cu buzele Zăpada de pe gura lui Sărut Zgura de aur Îi beau Mierea cafenie de pe gât O băutură afrodisiacă Necunoscutul cer dantelat aburind De dorințele mele majore Linia taliei Buzele fruntea În matcă până la întoarcere Nu cred aerul care bolborosește vrăji nenumărate Împotriva mea De forma lui de iubire Nu mai pot scăpa vreodată
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
lovit! La oralul de literatură română, Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu folosea bilete, ci propunea verbal diferite subiecte. "- Cine vrea să vorbească despre caracterul revoluționar al poeziei lui A. Toma? Ciorna răspunsului lui Cazimir umple opt pagini dintr-un carnet cu scoarțe cafenii și seamănă binișor cu un plan de lecție: invocă un șir interminabil de titluri (Va fi mai bine, Trăiască Comuna!, Secerișuri sfinte, Cîntul vieții, Cîntecul luntrașului, Avangardei, Șomaj, Solar, Acesta e cîntecul pîinii amare, Cînta o țesătoare, Marșul rezistenței, Răvaș
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
tras la sorți fiind Statul feudal și dreptul său. Ce legătură ar fi putut să aibă cu Constituția R. P. R. va rămîne pe veci o enigmă. Candidatul nu se pierde cu firea, ci articulează pe două pegini ale carnetului cafeniu un răspuns coerent și plauzibil, citîndu-l disciplinat pe Engels, dar neomițîndu-l pe Ludovic al XIV-lea. Oralul la franceză, floare la ureche, încheie șirul probelor de admitere. Rezultatul va fi aflat la Piatra, după o așteptare destul de lungă: media 10
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
din acea uluitoare bogăție de mărfuri care-mi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între o pereche de gumari, una de papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca să-mi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, m-am îndreptat, cam într-o doară, către rafturile de care răspundea Nea Tase, librarul și papetarul. O auzisem pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
mărește și mai mult misterul este faptul că, la anumite perioade de timp, culorile lacurilor se schimbă. În urmă cu 100 de ani, ele erau maro, albastru și negru, în urmă cu 60 de ani culorile s-au modificat în cafeniu, roșu și albastru; cu 30 de ani înainte, nuanțele au devenit cele cunoscute astăzi. MONICA M. BAN Mănăstirea Sf. Ana l În incintă se află un muzeu memorial Pamfil Șeicaru Personalitate complexă (publicist, istoric, scriitor), Pamfil Șeicaru nu a fost
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
ca să înțeleg unde dormea locatarul. Pentru el însă, toată această goliciune era populată cu dulci fantome și, de n-ar mai fi fost lăsat să intre, ar fi înnebunit. TEMPORA MUTANTUR Lumina iernii acesteia pare de toamnă pustie iar câmpul cafeniu are precizia unei aquaforte în care cârâie stăncuțe. Doar seara pare mai însuflețită : în amurg soarele plimbă o lumină roșietică, liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci stratul de frunziș devine sângeriu. O clipă livada se trezește ca să moară
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dorință de a făuri perfecțiunea. Imperfecțiunea e un joc pe care numai natura, în perfecțiunea ei, și-l poate permite. Senzația de obiect viu nu dispăru, căci culorile inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cernut toată viața; i-am dat faldurile la o parte, cotrobăind în cele mai întunecoase unghere, în căutarea greșelii pentru care am fost atât de aspru pedepsit. Mi-am cercetat corpul, să găsesc un semn malefic din naștere, vreo pată cafenie pe omoplatul drept. Nimic. Viața și trupul îmi erau la fel de curate ca laptele pe care-l vindeam. Am răscolit toată casa, spionând și suspectând obiectele de care eram înconjurat. Am îndrăznit să intru, pentru prima dată, în atelierul bunicului. Acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și aspră, cu firul scurt. Caninii încălcându-i buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere. Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este rugat de președintele sindicatului să-l primească. Să intre, probabil se grăbește... are dreptate omul, este ajunul, au și ei casă, păcat că nu mi au aprobat să le dau liber azi... Liderul muncitorilor era îmbrăcat într-un halat cafeniu, descheiat, cu un buzunar mare la piept, plin cu pixuri și creioane. Purta o cămașă trandafirie, o cravată grena, prinsă cu o agrafă aurie. Un om voinic, înalt, bun de muncă, cum l-ar fi descris mama fraților Tălparu. Se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de mâncare Căci un om rău și mitocan Lăsase-un biet cățel orfan... Lupu Lavinia - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița Mămăruța Din frunză-n frunză ea sărea, Toată lumea din pădure Pe ea singur - o privea, Mirându-se de-nfățișarea sa. Pete cafenii avea Peste măntiuța sa. Ageră și mititică, Lumea toată - o admira; Veselă și îndrăgită, Buburuza se numea. Vietatea minunată Căzută de pe o stea. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Codrul - (pastel) Pe o splendoare de cărare, Pe o alee
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
surprinzătoare Schimbând orice culoare Formând iluzii orbitoare Ale răsăritului din mare! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Perlele vii Cerul se întunecase, Noaptea se încrâncenase; Din cer încep a cădea... Câte una, câte una, a se aduna! Mărgelele albastre, cafenii, Străluceau sub stelele făclii, Sub luna gânditoare ... al nopții soare... Sunetele se-nmulțeau, Picăturile se-ntețeau. Toate, împreună se prăbușeau Și stropii nopții le-nsoțeau. Luna, trezindu-și iar cununa ...și văzând furtuna, sufla peste nori făcându-i trecători și liniștind
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
să mă întorc spre ceilalți doi. Vii? - Vin, mă, ce-am să fac, mă pun rău cu tine? Părea mai înalt decât l- am văzut prima dată. Avea brațele vânjoase, iar cămașa suflecată până la cot lăsa să se vadă pielea cafenie atinsă de soarele timpuriu. Pe lângă el nici nu existam. A deschis ușa înainte ca eu să ajung la ea și m-a lăsat să ies. Am coborât treptele, am ieșit din curtea cârciumei, m-am îndepărtat spre sălciile de peste drum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și albinele mureau de duhoare. Numai furnicile, trudnicile furnicuțe, mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]