32,616 matches
-
când picăfulg pe-o lamăde cuțitmi-o-îmbracă-n... III. CLIPA EFEMERĂ (SONET), de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. Clepsidra-acestei zile n-o să mă scurgă-n fugă Rămân în licărirea acelei clipe rare Să-i simt mireasma caldă, de binecuvântare, Iubirii care astăzi în taină mă subjugă. Luminii ce-o să-mi cadă în suflet ca o rugă, Supusă efemeră ca fulgul de ninsoare, Cu-emoție în suflet, croi-voi noi tipare Spre-a nu lăsa-ndoiala, cumva, să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cenușa, ca marea-ntr-un ghioc, Și-am s-o presar, petale, pe tristul meu trecut. Din volumul” Între două tăceri” ... Citește mai mult Clepsidra-acestei zile n-o să mă scurgă-n fugăRămân în licărirea acelei clipe rareSă-i simt mireasma caldă, de binecuvântare,Iubirii care astăzi în taină mă subjugă.Luminii ce-o să-mi cadă în suflet ca o rugă,Supusă efemeră ca fulgul de ninsoare,Cu-emoție în suflet, croi-voi noi tipareSpre-a nu lăsa-ndoiala, cumva, să o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
martie 2016. Se întâlniră-ntâmplător Printre tarabe, la Obor. Clipind ca libelula-n zbor, Ea îi zâmbi fermecător. El, crăișor de prin Bihor, Opt clase, dar viticultor, Pe dată se simți dator Să îi ofere-un mărțișor. Străfulgerați de-un cald fior Se-aprinse-n ei amorul chior. Fără de fast și cu mult zor S-au luat și-n filmul lor color Ea-i pregătea pui la cuptor Și-l chema dulce-n Mi minor: -La masă, scumpe puișor! El rar bătea câte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
23 februarie 2016. Când a venit, așa, ca un însemn, cu geana scrijelind în trup de lemn, privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
timpul ... Citește mai mult Când a venit, așa, ca un însemn,cu geana scrijelind în trup de lemn,privea fără de țintă-n viața meacitind, în șoaptă, dincolo de ea.Purta în păru-i albe flori marine,adâncuri de oceane pe retine,cald susur de izvor în răsuflareși-n pas molatic...dulce cadențare.Stăteam închisă-n putredul meu trunchica sufletul să-mi cadă în genunchicând ea, din stele scurse pe pământ,un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt.Într-un acord de liniște deplinăși îmbrăcată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
lacrimi sărate De unde venise nu voia să îi spună dar îi povesti despre anii petrecuți cândva în casa unui artist ce știa să dăltuiască suferința în piatră să modeleze iubirea din lut și să încrusteze pe buze reci de ulcioare cald și cast sărut de fecioare Poetul ar fi vrut să-i spună să-și vadă de drum dar și să rămână parcă-ar fi vrut de parcă-l citi din priviri singurătatea-i șopti nu stau mult ... Citește mai mult Dintr-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
de la sine. Te iubesc! STRIGĂTUL În cădere, cu brațele întinse spre cerul liber, în flăcări, un copac își strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre frunzele verzi încă, mugurii de floare, în adierea brizei, cântă zglobii renașterea primăverii. CUM VIN TOATE ACUM... Cum vin toate acum! Cât de mult doare simplitatea ce nu poate fi tradusă
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
felul cum fiul său, scriitorul Marin Preda îi aduce nemurirea, dacă nu o dragoste profundă, deși nemărturisită direct niciodată? De-a lungul vieții, dragostea față de părinți se amestecă cu alte sentimente și emoții, dar își va păstra întotdeauna un cuib cald în inima fiecărui copil, încât, la trecerea pragului celui mai înalt, adesea este evocat chipul mamei. Dragostea pentru tată rămâne și ea constantă chiar dacă numele lui suportă unele schimbări le-a lungul anilor. În anii dulcii copilării este strigat cu
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
fiica mea și neînțelegerile cu frații mei domiciliați în București. Am trecut prin vremuri cutremurătoare și numai dragostea și recunostința m-au susținut. Astăzi le păstrez neștirbită aceeași recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl strigăm: TĂTICULE! TĂTICUȚULE! ------------------- Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 17 iunie 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
ce au promovat denumirea corectă a limbii noastre în acest act de maximă importanță, la care, din cîte mai cunoaștem, au participat și diplomați de la București, deoarece după proclamarea Independenți celui de-al doilea stat românesc relațiile Chisinau-Bucuresti erau mai calde decît acum. Printre basarabenii care au contribuit la textul Declarației de Independență, din cîte știm, au fost academicianul Alexandru Mosanu, scriitorii și ceretatorii Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc, juristul Tudor Panțîru și alții, țoi fiind personalități puternice, afirmate în spațial românesc
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
tradiția este mai vie, mai dorită decât în țară, tocmai datorită ruperii de vatră și de rădăcini. Este o compensație firească și noi o constatăm, o cultivăm și o încurajăm. Am citit colindele cu bucuria copilăriei. Naivitatea lor simplă, versificația caldă, adâncimea lor de sensibilitate, ca și adevărurile de credință uluitor de autentice pe care le poartă, m-au făcut să retrăiesc, nu numai copilăria, ci și vremile de mai târziu când seminariștii formau corurile lor de Crăciun pe care le
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința mea ca să poată accepta asemenea r e a l i t a t e e x a g e r e a z ă , exagerează. Totul devine dintr-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a fost dată din nou și eu nu pot ajunge la ea, poate că nu pot să lupt pentru ea, mam gândit eu. El vine spre mine așa cum Îl știu. Dar eu știu acum că acest zâmbet, că acest glas cald și frumos care poartă În el culorile dragostei, acest zâmbet e gata să ucidă. Mă uit la omul hoț care vrea să și Însușească ceea ce nu este al lui, știu ce va urma și atunci Îi dăruiesc lui mâncarea mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
aibă de cules fetele ce-au dat În pârguri vin de printre vii - mirese cine a iubit salcâmii le culege pe alese fetișcanele mai crude fac descântece-n fântână primăvara să le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
barca mea se zgâlțâie vikingii trăiesc Linia zidului se profilează În fața mea. Mă uit În sus. Astăzi În Berlin e liniște. Cerul pe care zburau avioanele, cerul din care se prăvăleau bombe este acum liniștit, tulburat doar de razele soarelui cald. Dacă nu ai ști ce s-a Întâmplat aici, calmul perfect al orașului ar putea să te păcălească. Nu ai crede că aceasta a fost scena atâtor grozăvii. Privesc spre imensitatea albastră care se cască deasupra mea, mă uit În stânga
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit. Unii nu știu ce să răspundă La această Întrebare. Și zic că poate, a venit și ea din soare. Și de aceea soarele e așa de luminos Și cald cu fiecare. Iar alții, mai agasați De această dilemă (Care-au uitat, probabil să mai fie copii) Ne spun că sunt plictisiți De această temă. Nu vor să se mai gândească la această Întrebare Și transpirați sub bila de foc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Nu e puțin lucru ca maeștri recunoscuți ai slovelor să-ți acorde responsabilități. Dar, după mulțumire și bucurie, a urmat temerea: „Oare voi reuși?” „Ah, nici o grijă”, mi s-a spus, „suntem alături cu toții, suntem o familie.” Iată niște vorbe calde care pot stârni un foc modelator de viitor. Mă refer la cel apropiat, adică la cei doi ani de mandat. Dar, ce-ar trebui să cuprindă acest viitor? Răspuns: ieșiri mai variate, mai dese „În lume”. În primul rând, În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
tinerețea lor. Colegul nostru de școală, Ioan Șușală, care a ajuns profesor de desen, a scris o carte cu amintiri de la Câmpulung Muscel, În care dascălii noștri erau prezentați cu toții, Între care excela Augustin Z. N. Pop, prin cea mai caldă și frumoasă prezentare. În anul 1970, când am ajuns la Cluj, ca inginer șef al Clinicilor, cu aparatura medicală, profesorul se arată Încântat să mă viziteze, Întrucât aici Își făcuse doctoratul cu câțiva ani Înainte, la Universitatea clujeană, În școala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Întregiri documentare la biografia lui Eminescu, București, 1983; Veronica Micle, Poezii, cu prefața editorului, București, 1969; Corespondența Eminescu-Veronica Micle, cu prefața editorului, Cluj-Napoca, 1979, cărți, pe care mi le-a oferit cu autograf, imediat după ieșirea lor de sub tipar, adică „calde”. Este primul biograf care caută să prezinte realitatea și imaginea Veronicăi Micle, combătând romanțările unor autori ca N.V. Baboeanu și Octav Minar, unde Veronica era prezentata ca „frivolă și cauza suferințelor din existența lui Eminescu”. Profesorul arată că Veronica Micle
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ploaia și mă tratez cu parfum de piersică... visez raiul, cu tâmpla lângă o petală de trandafir galben. și te visez și pe tine, În brațele mele, mirosind a pere domnești, a versuri cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și totul este așa de simplu și de frumos! precum zborul păsării, poemul libertății. și aștept stihia anotimpului... să ne punem zâmbete de dovleac
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Cine iubește clasa muncitoare să se ducă să trăiască măcar o lună într-un bloc ca acela. Să simtă mirosurile vieții adevărate, câte un altul la fiecare etaj, combinate cu unul comun, de la toboganul de gunoi. Să nu aibă apă caldă, fiindcă ceilalți locatari preferă mai degrabă să-și dea salariile la cârciuma din colț decât să plătească întreținerea. Să asculte toată ziua manele de la boxele puse în geam de binevoitori. Să asiste la scene apetisante, cum ar fi cea a
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
face dintr-o perspectivă și dintr-un unghi stilistic care nu sînt decît ale decorativelor. Prin formele suficiente sieși, prin refuzul oricărei transcendențe impuse a imaginii, prin perfecta colaborare cu materialul și printr-o impecabilă stăpînire a tehnicilor - de la modelajul cald la detaliul auster, de la pulsul sangvin la frigiditatea industrială și de la desenul geometric sau cu accente ironice la arderea fără greșeală - " expoziția este un comentariu decorativ - un joc de suprafețe spectaculoase și de existențe umile - al lumii însăși. Deși artista
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
Raporturi a căror diagramă este cea a jocului de leale recunoașteri reciproce, dar și de explicabile, la urma urmei, orgolii concurențiale, potrivit dictonului "două săbii nu încap într-o singură teacă". Inițial, aprecierea lui Blaga acordată emulului său capătă o caldă tonalitate în articolul Literatura română postbelică, apărut în Der Kleine Bund din 12 mai 1929, diriguit de scriitorul elvețian Hugo Marti cu care autorul Poemelor lumii a legat o strînsă prietenie. Blaga prețuia, din rîndul generației mai vechi, pe poetul
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
Este vorba de cadrul mondial al dezvoltării pe durata a 45 de ani, din 1945 și până în 1989, a Războiului rece. E foarte important să vedem această expoziție acum, când în întreaga lume avem parte de zone reci și zone calde. Acum, prin evenimentele din Ucraina și Orientul Mijlociu, începe să se refacă Războiul rece, un război care să făcut peste frontiere, prin propagandă și amenințări". La vernisaj au participat și foști deținuți politici în timpul regimului comunist. A urmat inaugurarea Bibliotecii de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
pe la spatele profesorului scorțos". Consistent și inteligent mi s-a părut în schimb eseul Cine se teme de globalizare?, în care, într-un limbaj agreabil și cu explicații bine găsite și furnizate, lumea de mâine e prezentată în culori mai calde. E totuși cam puțin pentru un întreg volum de publicistică, dorit provocator și aparținând, nu-i așa?, unui scriitor strălucit. Dorind să ne smulgă din încleiala clișeelor patriotice, Radu Pavel Gheo nu face altceva decât să ne împingă în șabloane
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]