788 matches
-
greșeli ale politicii ruse în Balcani. Prea târziu și-au dat seama că le scăpasem din ghearele subjugării. Așa cum am spus Rusia a ignorat că poporul român proba resurse inepuizabile în tinerimea instruită pe băncile facultăților, dar mai ales pe caldarâmul și macadamul Parisului. Din mijlocul lor s-a ridicat clasa care a dominat viața politică românească în perioada antebelică, dar și interbelică. A devenit, în timp, reper inclusiv pentru elitele actuale. Eșecul rus nu a fost de moment, și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la adevăratul debut, prin "Patimile după Bacovia". Aici încearcă să persifleze pustiul și târziul bacovian, trăirea apăsătoare în locul unde nu se întâmplă nimic, târgul în care ceața este chinuitoare, căruia-i lipsește pitorescul de altădată: "Numai tusea mai aruncă pe caldarâm frunze însângerate". O mlaștină filistină, care la strigătul poetului rămâne și insensibilă, îi va genera un sentiment de melancolie, de aceea numai dragostea îl ajută să reziste prin "măhălălile lui noiembrie". "Țara lui π" este o carte scrisă fără emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
logodit timpul cu statornicia/ Dacă te uiți bine-apoi/ În pietre, nemuritori suntem noi, numai noi". Trăind intens spiritul epocii sale, Dumitru Popescu se vrea " Un om în Agora". Important lider de partid, el slăvește idealurile comuniste: "Din sângele vărsat pe caldarâm/ Mai stăruie un nimb de purpură-nvechită." Credința lui fermă este că noua structură a societății cere o artă poetică nouă: sinceră, umană, nefardată, fără parfumuri, fără scepticism poetul cere o "poemă dialectică". Cetatea veche este îmbăiată de raze selenare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De ocol/ Să mă simtă./ Mă plec./ Oglinzile toate sunt umbre./ Rătăcită în piața/ Imensă pustie/ Și ceasul meu solar/ Vopsește urât/ Caldarâmul.// Epilog:/ Cine oare cine/ Moare-se cu mine" (subl. aut.). Contrar așteptărilor, această a doua secțiune a cărții, Emoția orașului, nu conține decât puține poeme ale "marelui oraș". În fapt, exceptând primele texte (Când străzile marelui oraș visează câmpii nesfârșite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un jurnalist de televiziune cred că a fost extrem de interesant. Pe mine mă fascinează lumea non-occidentală. În special Africa și Orientul Mijlociu. Văzută din afară, Europa noastră, de Est și de Vest, este o provincie, destul de uniformă, aerul miroase la fel, caldarâmul arată la fel, suntem îmbrăcați la fel și așa mai departe. Cu cât te îndepărtezi de acest epicentru civilizațional, cu atât te (re)descoperi mai mult. Și am avut ocazia să descopăr și să mă redescopăr și în Siberia, dar
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd caldarîmurile alunecoase, adevărate capcane ale morții. Și gunoaiele care putrezesc prin canale și pe la colțuri, mirosul de putrezicine și de urină pe care cel mai mic petec de soare îl fac de nesuportat. Și această apă murdară ce se scurge din
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
iar militarii trag în plin. Se improvizează Baricada de la Inter, care va rezista până după miezul nopții. Înainte de a se lumina, Vasile Bulucea, viceprimarul orașului, supraveghează cisternele care toarnă tone de apă pe străzile din centru ca să spele sângele de pe caldarâm. Cu toate astea, încă de pe la 6 dimineața, se aude că muncitorii de pe marile platforme industriale din marginea orașului au pornit către centru, și curând o mulțime nemaivăzută inundă marile bulevarde, enormă, fără precedent, fără oprire. În drum, mulți li se
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie pentru băut, spălat și gătit. Ulița, căci stradă nu era în nici un caz, era o spledoare! Nici tu asfalt, nici tu caldarâm sau trotuar, încât iarna mai putea trece câte o sanie, Dumnezeu avea grijă să niveleze gropile, iar vara sau toamna, dacă mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i aceea, o bucățică de foame, ia, acolo, măcar de poftă! Viețuiam împreună cu ai mei pe o uliță de mahala cu case mici, acoperite cu carton asfaltat, mai rar cu tablă. Ulița era o splendoare, nu tu asfalt, nu tu caldarâm, încât iarna mai putea trece câte o sanie, cu toate gropile, Dumnezeu avea grijă să le niveleze, iar vara, vorba lui Creangă, gemea colbul pe ea. Mașini nu treceau pe acolo, poate una la trei ani și atunci era un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Cred, Doamne, și mărturisesc! Mai ridică o dată privirea să-i mai vadă, dar nu văzu decât o cruce mare, mare, stăpână pe tot cerul și din ea curgând picături roșii, boabe nestemate de sânge, înfrățindu-se cu sângele Brâncovenilor pe caldarâm, la Iali Kiosk. Și... ce-a mai fost? Epilog — Și... ce-a mai fost? — Ce ar mai fi putut să fie? Ce poate să mai fie după „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se împreunau în aceeași strălucire. Yvars nu vedea însă nimic din toate astea. Înainta cu greu pe bicicletă, de-a lungul bulevardelor care domină portul. Își sprijinea piciorul infirm pe pedala fixă, în timp ce cu celălalt se chinuia să învingă pietrele caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta fragilei făpturi din stânga nu parvenea să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și lumina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu cumva să se arcuiască și să sară în partea cealaltă, provocând tunete, nu zgomote, în timp ce cu mâna cealaltă trebuia să ridic ușor de poartă, ca nu cumva, odată deschisă, să o ia la vale hârșâind infernal tot pietrișul de pe caldarâmul din curte. Te-ai jucat vreodată cu o bucată de tablă de zinc, imitând tunetele cu ea? Ei, cam așa făcea și tabla aia din poarta ei, când nu reușeam să strunesc "zăvorulălamare" și îl loveam de opritor, dacă, repet
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ăia care se pun ușor În picioare, da tresă te-nțolești când te duci la curve și nu ține să te lași agasat ca dracu de șireturile unor ghete mai Înalte. În ciuda frigului, doar sunetul scos de tălpile mele pe caldarâmul străzilor de pe lângă canale și modul cum mă simt când pășesc pe el sunt Îndeajuns să-mi dea o semi-erecție. Am intrat Într-un cinema și am plătit pentru o cabină hi-tech. Lumina verde e stinsă, iar lumina roșie e aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aglomerat, bășicat că sunt Înconjurat de bărbați transpirați și zgomotoși după ce am fost cu o femeie calmă și senină. De parcă am trecut din paradis În iad doar deschizând o ușă. Îi ger nasol afară, iar ploaia a udat de tot caldarâmul. N-ai zice că am venit tocmai din sud. Mă fut: nus aici pentru vreme și În plus e destul de cald În curul unei curve. Brusc mă trezesc pe alee În mijlocul acelorași tipi mongoloizi și insolenți, pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
față și capul mi se smucește Într-o parte. Încerc să reacționez, dar un alt tip Înaintează și-mi trage un șut În coaie și simt cum se ridică voma În mine. Mă prăbușesc Într-un genunchi și borăsc pe caldarâm. — Blegoman Împuțit ce ești! zbiară tipul. Unde-s Întăririle de rahat aici... sunt polițai, ce măsa! Unde-i Împuțita de poliție de umplutură! Ce morții măsii! — Haide Dermot, hai să ne mișcăm n măsa! Îl aud că spune pe unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puțoi ochelari din ăștia? Așa groși cum sunt, În Întrecerea dintre ei și talpa scrâșnitoare, ca un taur castrat, a pantofilor lui Bruce Robertson, o să fie un singur câștigător. Mă răsucesc, rânjind satisfăcut la trosnetul pe care-l scot pe caldarâm. Apoi, cu o mișcare de picior atât de dibace, Încât ar fi putut fi a lui Tom Stronach când apasă plin de admirație butonul de derulare Înapoi la video, arunc ochelarii sparți În Herengracht și urmăresc cu privirea cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt figurile stilistice predilecte ("Literatura stagnantă [...] ca o gară în care vagoanele s-au oprit și grânele putrde și fermentate erump din sacii sparți și înnămolesc terenul", scriitorii "zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută-n blană puricii la soare", mintea scriitorului "calică și strânsă ca o găleată" etc.) în alcătuirea unui tablou decrepit al lumii literare. Complementară reproșului violent este solicitarea imperativă care, deși formulată impersonal
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
păcat să murdăresc vopseaua frumoasă a Roșcovanului cu creierul tău. Își trase de pălărie până Îi ajunse peste ochi și după ce se ocupă de siguranța Mauserului lăsă pistolul să cadă la pământ, unde acesta se rostogoli cu zgomot, inofensiv, pe caldarâm. — Roșcovanul ți-a spus că te urmăream? — Taci și Întoarce-te, i-am zis. Și stai cu mâinile ridicate. Costumul maro se Întoarse și apoi Își lăsă capul pe spate, pe umeri, În Încercarea de a vedea dincolo de borul pălăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Xalapa, într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud statuia lui Tlaloc lovind caldarâmul ud cu picioarele sale enorme de piatră, în vreme ce lacrimile zeului se varsă în puhoiul de-afară. Am adormit cu lumina aprinsă și m-am trezit la trei noaptea s-o sting. Tlaloc Tlaloc e destul de popular și azi în Mexic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
negustorul de vechituri face hatârul unui bărbat cu barbă de a-i vinde ceva mai ieftin, o râvnită pipă, n-o ajung nici când trece în grabă peste sânii voluptuos conturați din tricoul unei negrese, se oprește o clipă pe caldarâm lângă o coajă de banană călcată în picioare, și-ntotdeauna cu un pas înaintea mea mă ațâță s-o prind din urmă, dar îmi scapă de fiecare dată, rânjindu-mi în față și dacă am să pun mâna pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sus a radiatorului. Mișcă din nou radiografia fetei, plecându-i puternic capul spre dreapta. Partea stângă a craniului se izbește de capotă. Mașina frânează. Trase de radiografie drept În sus și o roti Înapoi către podeaua morgii. Se lovește de caldarâm, piciorul drept se rupe. Partea din spate a capului se afundă când se izbește jos. Întinse radiografiile la picioarele sale, pe podea. Martorii continuară să privească În tăcere timp de un minut Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
divină, unde poate intra numai phar-haoui, pe care voi, grecii - surâse - îl numiți pharaon. Dar din locul de trecere dintre imenșii piloni, a căror bază era acum îngropată în nisip, se vedea că prima curte interioară era abandonată, murdară, cu caldarâmul stricat ici-colo; cineva începuse să scoată pietrele. În fund se deschidea trecerea spre a doua curte interioară; o vegheau două statui enorme de divinități sau de suverani, așezați hieratic pe tronuri de piatră. — Statuile zeilor de la Ephesus nu le ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel, s-au ridicat, din ghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de acest gen în „Manualul de Prevenire”. Dar arăta prea slăbită pentru a face ceva de acest gen. - Ce ai pățit, micuțo? întrebă cu voce catifelată. Ești rănită? Se aplecă cu băgare de seamă, își puse cutia cu machiaje pe caldarâm și făcu o fandare în partea opusă pentru a preveni orice fel de atac din partea pisicii. Întinse mâna și atinse animalul, dar se retrase speriat. Corpul acestuia era rece ca gheața și atrofiat; simțise oasele ascuțite sub piele. Deja murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]