1,031 matches
-
folosească ambele mâini la fel de bine. Sunniții îl amintesc pe ‘Umăr ca fiind un musulman rigid, cu o dispoziție de fier și justă în ceea ce privea religia lui Dumnezeu, un om pe care il intitulează Al- Farūq, cel de-al doilea calif bine-călăuzit. Își peticea hainele, căra galeți pe ambii umeri, calarea măgarul fără să, râdea foarte rar și nu glumea aproape niciodată. Nu caută să iși îmbogățească familia, ci caută să promoveze interesele comunității, umma. Sentimentul general sunnit pentru ‘Umăr este
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
ar fi ucis-o. Zaidiții, cea mai veche ramură a și῾ismului și în prezent a doua mare grupare și῾ita, nu sunt de acord cu opiniile și῾iților duodecimani, aceștia recunoscându-i pe Abu Bakr și ‘Umăr ca fiind califi legitimi. ‘Umăr a avut pe parcursul vieții 9 soții care i-au dăruit 14 copii, 10 băieți și 4 fete. Fiii săi sunt după cum urmează: Fiicele sunt :
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
întreaga Palestina, de către Imperiul Român de Răsărit, cunoscut și ca Imperiul Bizantin. După ce armata bizantina a lui Heraclius a fost distrusă de armată musulmană a lui Khalid ibn al-Walid în Bătălia de la Yarmouk și orașul creștin Ierusalim a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau 638, Sub Omeiazii din Damasc, califul Muawiyah a folosit instalațiile rămase din vremea bizantinilor și a construit la Akka o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
distrusă de armată musulmană a lui Khalid ibn al-Walid în Bătălia de la Yarmouk și orașul creștin Ierusalim a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau 638, Sub Omeiazii din Damasc, califul Muawiyah a folosit instalațiile rămase din vremea bizantinilor și a construit la Akka o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor spre nordul Africii. În secolul al IX-lea Akko a ajuns că întreaga țară în mâinile lui Ahmed Ibn Tulun
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
a fost incendiat și relicva Crucii furată. Însă împăratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refăcut părțile deteriorate. Cucerirea arabă din 632 a pus capăt prezenței bizantine în această regiune. Toleranța era o regulă, și califul Omar s-a mulțumit să se roage în afara Sfântului Mormânt, fiindcă, zicea el "dacă m-aș fi rugat înaceastă biserică, ea ar fi rămas pierdută pentru voi [creștinii], deoarece credincioșii v-ar fi luat-o, zicînd că: aici s-a
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
ar fi rămas pierdută pentru voi [creștinii], deoarece credincioșii v-ar fi luat-o, zicînd că: aici s-a rugat Omar" Dar bazilica era oricum amenințată de ruină: un cutremur în secolul al IX-lea au precedat distrugerea ordonată de califul Hakîm în 1009. Cronicarul Ioan din Antiohia povestește cum executanții poruncii califului "au ras la pământ întreaga biserică, în afară de acele părți imposibil de dărâmat sau prea greu de mișcat din loc", adică rotonda "anastasis", care mai există, până la primul etaj
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
luat-o, zicînd că: aici s-a rugat Omar" Dar bazilica era oricum amenințată de ruină: un cutremur în secolul al IX-lea au precedat distrugerea ordonată de califul Hakîm în 1009. Cronicarul Ioan din Antiohia povestește cum executanții poruncii califului "au ras la pământ întreaga biserică, în afară de acele părți imposibil de dărâmat sau prea greu de mișcat din loc", adică rotonda "anastasis", care mai există, până la primul etaj, și azi. Afost un gest de neînțeles. Din partea lui Hakîm, fiul unei
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
europeană până la dezastrul de la Lepante (1571) și la eșecul asediului Vienei, din 1683. In perioada de puternică ascensiune a imperiului, sultanul Selim I-ul (1512-1520), printre alte teritorii a anexat și Egipt-ul și a preluat demnitatea religioasă musulmană de calif, demnitate ce i-a fost vândută de către ultimul calif din cea de a doua ramură abbassidă, făcut prizonier în Egipt. Astfel Constantinopol-ul a devenit și capitală "califală" a musulmanilor "sunniți", iar padișah-ul a devenit atât stăpânul absolut al armatei
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
asediului Vienei, din 1683. In perioada de puternică ascensiune a imperiului, sultanul Selim I-ul (1512-1520), printre alte teritorii a anexat și Egipt-ul și a preluat demnitatea religioasă musulmană de calif, demnitate ce i-a fost vândută de către ultimul calif din cea de a doua ramură abbassidă, făcut prizonier în Egipt. Astfel Constantinopol-ul a devenit și capitală "califală" a musulmanilor "sunniți", iar padișah-ul a devenit atât stăpânul absolut al armatei și societății turce, cât și autoritatea religioasă cea mai
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
al IV-lea (1918-1922) care a acceptat mutilarea imperiului prin Tratatul de la Sevres (1920), a fost răsturnat de generalul Mustafa Kemal, supranumit ulterior Atatürk și s-a refugiat pe un vas de război britanic. Deși detronat,a păstrat demnitatea de "calif", demnitate fără nicio putere executivă. Cucerirea turcă din anul 1453 a atras asupra Constantinopolu-ului o a doua mare devastare, după cea suferită, în 1204, din partea creștinilor catolici din Cruciada a IV-a. Din vechile edificii monumentale creștin-bizantine nu au mai
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
al II-lea (1895), - Turnul lui Baiazid (1828), etc. La 29 octombrie 1923, Atatürk a proclamat Republica Turcia, fiind ulterior ales drept primul ei președinte la Ankara, orașul declarat ca nouă capitală. În 1924, a fost abolită și demnitatea de "calif." Ultimul deținător al acestei demnități religioase, "Abdülmecit", a părăsit țara și a murit în exil la Nisa, în anul 1944. În anul 1928, Atatürk a întreprins reformele radicale care dus la modernizarea Turciei. Statul turc a devenit un stat laic
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
permis ca monofizitismul să reapară în Egipt. Atunci când conducerea imperială a fost restaurată de către împaratul Heraclius I în 629 monofiziții au fost persecutati si patriarhul lor expulzat. O armată de 4000 arabi condusă de Amr Ibn Al-Aas este trimisă de califul Omar, sucesorul Profetului Mohamed, pentru a răspândi religia islamică în vest. Acești arabi ajung din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
Marea Adunare Națională, care avea să fie convocată la Ankara. Mustafa Kemal a făcut de asemenea apel la lumea islamică să-l sprijine, în condițiile în care el și sprijinitorii săi continuau lupta în numele sultanului, care era de asemenea și calif. Principalul obiectiv al naționaliștilor ar fi fost, în aceste condiții, eliberarea califatului de sub ocupația Aliaților. Naționaliștii au plănuit în această fază a luptei organizarea unui nou executiv și a unui legislativ reprezentativ cu sediile în Ankara și pentru atingerea acestui
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
musulmane. Odată cu apariția Islamului s-a modificat și felul în care persoanele se raportau la limba arabă. Această a devenit un mijloc de comunicare pentru toți cei ce au acceptat ca religie islamul. După moartea profetului Mohamed, în anul 632, califul Abu Bakr a ghidat comunitatea, a îngrijit aplicarea diferitelor prescripții ale legii sacre, a susținut campaniile de cucerire ale teritoriului bizantin și persan. Domnia sa a fost scurtă, doar doi ani, insă importantă deoarece a reușit să demonstreze valoarea statului musulman
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
a îngrijit aplicarea diferitelor prescripții ale legii sacre, a susținut campaniile de cucerire ale teritoriului bizantin și persan. Domnia sa a fost scurtă, doar doi ani, insă importantă deoarece a reușit să demonstreze valoarea statului musulman. În timpul celui de-al doilea calif, Umăr ibn al-Khattab (634-644), arabii au cucerit teritorii precum Siria, Palestina, Egipt însă tot în această perioadă au apărut conflictele între sunniți și șiiți. Șiții îl susțineau pe Ali, ginerele lui Mohamed, dar el a fost ucis și s-a
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
Tunisia, Algeria, Maroc) și Valea Indului (din India) pentru că în anul 711 Islamul să se răspândească și în Spania ajungând până în Pirinei și chiar și în Turkestanul chinezesc ce este cucerit în anul 712. În anul 749 a fost numit calif Abu'l- 'Abbas al-Saffah cel care a fondat dinastia abbasidă, după ce l-a înlăturat de la putere pe Marwan al II-lea(744-750),ultimul calif al omeiaizilor. Sub domnia lui Abu Al-Abbas califatul este mutat la Bagdad. Această dinastie a completat
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
și în Turkestanul chinezesc ce este cucerit în anul 712. În anul 749 a fost numit calif Abu'l- 'Abbas al-Saffah cel care a fondat dinastia abbasidă, după ce l-a înlăturat de la putere pe Marwan al II-lea(744-750),ultimul calif al omeiaizilor. Sub domnia lui Abu Al-Abbas califatul este mutat la Bagdad. Această dinastie a completat dominația politică cu una economică. La mijlocul secolului al VIII-lea în anumite zone ale Maghrebului o mare parte a populației berbere s-a opus
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
generalul persan Shahrbaraz au convenit asupra condițiilor de retragere ale trupelor persane din provinciile est-bizantine ocupate în 629, trupele arabe și bizantine se confruntă la Mu'tah. Mohammed a murit în 632 și a fost urmat de Abu Bakr, primul calif și liderul de necontestat al întregii Peninsule Arabe după succesul din războaiele civile din 632 și 633, succes care a dus la consolidarea unui stat puternic musulman în întreaga peninsulă. Conform biografilor musulmani, Mohammed (după ce a primit informații că forțele
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Imperiul Persan a fost cucerit. În această situație au avut loc primele expediții militare arabe în Africa de Nord din inițiativa localnicilor Egiptului. Aceste expediții au loc timp de mai mulți ani și au ca rezultat răspândirea islamului. În 644, la Damasc, Califul Umar (Omar) a fost urmat la domnie de Uthman ibn Affan (Othman). În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul, care au fost alipite imperiului islamic în creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile musulmane
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile musulmane pe mare au fost din Rodos până pe coastele sudice ale Peninsulei Iberice. Marina bizantină a fost învinsă în estul Mării Mediterane. Prima incursiune în Africa de Nord a fost ordonată de către califul Uthman bin Affan în 647. Mărșăluind din Medina, Arabia, 20.000 arabi s-au unit în Memphis, Egipt, cu alți 20.000 arabi. Această armată a fost condusă în regiunea bizantină Exarchatus Africae de către Abdallah Ibn al-Sa'ad. Tripolitania
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
un stat vasal pentru musulmani. Campania a durat cincisprezece luni și armatele lui Abdallah s-au întors în Egipt în 648. Toate cuceririle musulmane au fost întrerupte datorită unui război civil între facțiunile rivale arabe care a dus la uciderea califului Uthman ibn Affan în 656. El a fost înlocuit cu Ali Ibn Abi Talib, care la rândul său a fost asasinat în 661. Dinastia Umayyazilor - o dinastie seculară de califi și ereditar arabă - s-a auto-restabilit la Damasc și califul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
civil între facțiunile rivale arabe care a dus la uciderea califului Uthman ibn Affan în 656. El a fost înlocuit cu Ali Ibn Abi Talib, care la rândul său a fost asasinat în 661. Dinastia Umayyazilor - o dinastie seculară de califi și ereditar arabă - s-a auto-restabilit la Damasc și califul Muawiya a început imediat consolidarea imperiului de la Marea Aral la granița de vest a Egiptului. El a numit guvernator în Egipt, la Al-Fustat, creând astfel, pentru următoarele două secole, o
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
califului Uthman ibn Affan în 656. El a fost înlocuit cu Ali Ibn Abi Talib, care la rândul său a fost asasinat în 661. Dinastia Umayyazilor - o dinastie seculară de califi și ereditar arabă - s-a auto-restabilit la Damasc și califul Muawiya a început imediat consolidarea imperiului de la Marea Aral la granița de vest a Egiptului. El a numit guvernator în Egipt, la Al-Fustat, creând astfel, pentru următoarele două secole, o nouă putere subordonată califului. El a lansat apoi mai multe
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
s-a auto-restabilit la Damasc și califul Muawiya a început imediat consolidarea imperiului de la Marea Aral la granița de vest a Egiptului. El a numit guvernator în Egipt, la Al-Fustat, creând astfel, pentru următoarele două secole, o nouă putere subordonată califului. El a lansat apoi mai multe atacuri în Sicilia și în Anatolia (Turcia) în 663. În 664 musulmanii au cucerit Kabul, Afganistan. Apoi, în perioada 665 - 689 a început o nouă campanie în Africa de Nord. Ea a început, potrivit istoricului american
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Tanger), cucerind ceea ce a fost odată provincia romană Mauretania Tingitana. Dar aici generalul a fost oprit și parțial respins. Între timp, un nou război civil arab a izbucnit în Arabia și Siria. Aceasta a dus la o serie de patru califi între moartea lui Muawiya în 680 și ascensiunea la tron a lui Abd Al-Malik (Abdalmalek) în 685 și nu s-au terminat până în 692 odată cu moartea liderului rebelilor. Terminarea războiului civil a permis califatului să repornească cuceririle din Africa de Nord, începând
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]