817 matches
-
cîteva mari întreprinderi oficiale, iar mărturiile care au rămas sînt rare. Există mai multe motive: multitudinea caracterelor chinezești făcea acest procedeu mai costisitor decît gravarea pe lemn; fluiditatea cernelii nu era potrivită tipăririi cu ajutorul metalului; în sfîrșit, chinezilor le plăcea caligrafia frumoasă și gravura pe lemn permitea o reflectare mai fidelă decît caracterele mobile. Acest procedeu a reușit mai bine în Coreea, unde autoritatea de stat s-a însărcinat cu difuzarea textelor; în anul 1403, regele Htai Tjong a dispus turnarea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
un element decorativ; scrierea cufică, deși a încetat repede să mai fie o scriere curentă, este modelul scrierii monumentale. Virtuozitatea scribilor era foarte apreciată și scrierea arabă se preta admirabil la toate variațiile pe care le exprimă bine cuvîntul arabesc. Caligrafiile erau în același timp ilustrații, ceea ce explică influența pătrunzătoare a scrierii asupra miniaturii și finețea incomparabilă a desenului său. Ea rămîne o pictură cu tentă plată, esențial decorativă, ignorînd a treia dimensiune și izgonind umbrele, care ar fi stricat trăsăturile
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a gravat caractere inspirate din cursiva epocii, numite caractere de civilité pentru că au servit la tipărirea cărții De civilitate morum puerilum a lui Erasmus. Un secol mai tîrziu, tipograful parizian Pierre Moreau publică mai multe lucrări în scrierea financičre, reproducînd caligrafia timpului său. Primii tipografi au folosit în manuscrise și literele duble și abrevierile, la care apelau copiștii pentru a cîștiga timp și loc. Erau totuși interesați să piardă puțin loc, dar să dispună de case de litere mai puțin încărcate
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a fost surghiunit, împreună cu fratele său, Pătrașcu, în Cipru sau că, tot în secolul al XVI-lea, domnul Moldovei Petru Șchiopul răscumpăra din robie de la tătari pe preotul Adam Graecus, de origine cipriotă, sau că unul dintre întemeietorii școlii de caligrafie din Țara Românească era un cărturar cipriot, cunoscut sub numele de Luca Cipriotul, care la începutul secolului al XVII-lea ajungea Episcop de Buzău și apoi Mitropolit al Ungrovlahiei." "Insula a fost secole de-a rândul un popas primitor pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
conține și lucrarea în manuscris Botoșanii de ieri și mai dedemult, cu date despre familii sau personalități de seamă din nordul Moldovei 7. 27. Marcel Olinescu (1896-1992), pictor, grafician, poet, absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Iași, profesor de caligrafie și desen la Botoșani (1926-1927) susține prima sa expoziție de pictură în 1925, intitulată "Din țara moților", urmată de expoziția "Botoșanii care se duc". În 1935 publică primul volum de poezii, Eu. 28. Sașa Pană (1902-1981), scriitor, medic militar, cu
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Să le arate rugul unde ard Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie Că de fapt ochii mei Au fost cumpărați de la vânzătoarea de chibrituri infernale. Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii. Îmi vine să strâng de gât promisiunea Că voi fi băiat cuminte. Hai Ku Pe creștetul lumii de fugă răsună Gleznă de marmora a nopții cu luna. Mai Înainte, nu pentru că s-ar fi Îndoit de talentul fiului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
despre domnitori, România sau teiul lui Eminescu) și, copleșit fiind de ,,furtună de sensuri”, să dea frâu liber unui imaginativ ce nu-și trădează vârstă adolescentina, a aceluia ce se mărturisește Într-o ars poetica: ,,Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii” (,,Suflet de primăvară”). Cultiva cu precădere versul concentrat, puternic metamorfozat (de consemnat metaforele florale În cele aproape 70 de poezii din volum), preferând, nu de puține ori, forma și substanță Haiku-ului. Vibrând de un autentic lirism, hrănit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
magie”.... Pe un ton jucăuș, poetul le amintește domnișoarelor sosite În trăsura la pension că ochii săi care ard au fost cumpărați „de la vânzătoarea de chibrituri infernale”, precum și faptul că În preumblările sale nocturne el poartă sub braț „caietul de caligrafie al privighetorii”. Iașul acelor vremuri e privit printr-o lentilă sentimental-ironică: „Stradă Lăpușneanu seamănă cu /paharul după un chef cu poeți”, iar casele din „cartierul celest” Își dorm somnul de veci În „patul de matase”. Tânărul poet e obsedat de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dispozițiilor Curții vieneze, școala elementară, denumită și fundamentală, avea trei clase, pe care erau obligați să le frecventeze copiii între 6-12 ani. Planul de învățământ era centrat pe studiul religiei, limbii (citirea, gramatica, ortografia și stilistica sau compunerea), scrisoarea frumoasă (caligrafia), socoata (aritmetica) și cântarea bisericească. După 1860 s-a păstrat durata și structura anului școlar, fixate încă din 1855, cursurile începând la 1 octombrie și încheindu-se la 6 august (Schimbarea la Față). Prin Ordinul Consiliului Locotenențial 68.151/17 decembrie 1862
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
om care exprimă în scris cu luminată sinceritate, ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață, lui și celor pe care i-a cunoscut sau chiar obiectele neînsuflețite. Fără ortografie, fără stil și chiar fără caligrafie.” Camil Petrescu 126. „Dar ce e o carte? Un ou, perfect formal? Dar ce e o librărie? O instanță fenomenologică? Și în definitiv: publicul e cu adevărat superior, înainte de orice discuție, oricărui scriitor, oricât de genial ar fi acesta? Și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
2 (p. 346). Licee: Liceul Sf. Sava, director: D. Ananescu; profesori: M. Iacomi (l. latină); Ang. Dimitrescu (istorie); N. Codrescu (geografie); dr. A. Racoviceanu (științe fizice și naturale); pr. Veniamin Catulescu (religie); At. Tănăsescu (l. franceză); V. ștefănescu (desen și caligrafie); dr. Al. Boicescu (igienă); G. Dem. Theodorescu (limbă și literatură latină); G. Zotu (limbă și literatură greacă); B. Glosescu (limbă și literatură franceză); C.C. Dobrescu (istorie universală); D. Ananescu (științe naturale); Dim. A. Laurian (filozofie); I. Limberg (limba și literatura
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fizică); G. Gogu, profesor la Fa cultatea de științe (matematică); A. Vitzu, profesor de științe (științe naturale); dr. I. Felix, profesor la Facultatea de Medicină (igienă); P. Ionescu, fost elev al [școlii] de arte frumoase, profesor la școala de comerț (caligrafie); F. Walch, de la Academia de Arte Frumoase din München (desen); G. Moceanu (gimnastică); Mugur, dirijor de cor bisericesc (muzică vocală); E. Hirsiu, stenograf (stenografie); A. Ferlendis (profesor de pian); F. Ferlendis (profesor de vioară) (pp. 346- 347). Case de sănătate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Kenji-san care a crescut aproape de Kyoto, ne-a povestit câte ceva despre pregătirea („ucenicelor”) „Maiko”, doritoare să devină gheișe. Pentru a deveni „geiko”, fetele își caută (cu acordul părinților) o maestră care le predă mai multe arte, specializându-se în: dans, caligrafie, poezie, muzică, ikebana, arta conversației etc... Formarea unei gheișe durează 5-6 ani. Gheișa este o profesionistă care, potrivit tradiției, îmbracă superbe kimonouri, în funcție de ocazie, are fața machiată cu pudră de orez, buzele roșii și ochii conturați cu negru. Ea este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mereu scrise de mână, în perioada pariziană pe file de tutun și „à l’encre turquoise”, mai târziu pe file pline, cu antetul tipărit al noii reviste fondate la Chicago, History of Religions, în cerneală sau tuș negru, cu o caligrafie progresiv modificată, mergând până la picturalizarea termenilor frecvenți sau de rutină, dar constant lizibilă. De atunci și mai ales până la ajungerea noastră la Arhiva SW, în vara aceluiași an, bunul bibliotecar a știut să anihileze orice complex al incompletei informări, al
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai pregnant în dezordinea puținelor manuscrise, pagini începute și neterminate, adnotări împrăștiate, în caligrafia nervoasă, contorsionată și de multe ori ilizibilă, în neputința progresivă de a finaliza nenumăratele proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o fereastră. Mâinile adunate aproape căuș, pipa aprinsă, chipul pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
remit În original ca anexă la prezenta scrisoare, probabil de abia În două zile. Deci să nu vă mire discrepanța dintre data mea de azi și a poștei, aceea care va fi. Vă cer iertare pentru lipsa de grijă a caligrafiei. Vă remit În același pachet și cartea mea, recent apărută și care epuizându-se În trei zile e complet dispărută de pe piață. O dăruiesc bibliotecii Muzeului Cultural din Fălticeni. Vă rog să primiți stimate domnule Dimitriu, Încredințarea sentimentelor mele alese
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
rămase din vremea lui Ștefan cel Mare sunt prețioase ca mărturii ale preocupărilor de ordin spiritual ale oamenilor din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Ele sunt, însă, și opere de artă, chiar dacă este vorba doar de arta caligrafiei. Au fost prețuite de istorici, dar și de colecționarii de artă. De exemplu, manuscrisul copiat în 1475, Cuvintele pusticești ale Avvei Dorothei, a fost achiziționat de S. I. Sciukin, unul dintre marii colecționari de artă ruși, care a cumpărat opere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe celelalte exemplare, pentru a observa dacă nu cumva la transcriere nu se strecurase vreo greșeală. În treacăt fie zis, pentru a putea păstra secretul, miniștri aliați transcriseseră singuri sau prin unul din funcționarii lor mai de încredere tratatele..., așa încât caligrafia lor lăsa mult de dorit și citirea era adesea anevoioasă, Înfundat într-un mare fotoliu de piele lângă fereastră, am citit cu voce tare și răspicat, mai întâi convențiunea politică, adică tratatul propriu-zis de alianță. Prin aceste acte declaram război
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pare să ne spună că pedeapsa lui Machiavelli a fost redusă, si poate așa a interpretat și Ricci această parte a scrisorii în care spune "Voi aștepta luna septembrie". Și, în Apografo, scrisoarea din 9 aprilie a fost copiată în caligrafia lui Ricci 50. Cum scrisorile trimise către Vettori au fost copiate în ordine cronologică, se poate presupune logic că Ricci a citit pentru început scrisoarea din 9 aprilie și după aceea pe cea din 10 decembrie. Probabil că Ricci nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
filza din Florența care conține celelalte scrisori. Se știa deja din secolul al XIX-lea, în ciuda acelei curioase semnături, că scrisoarea nu a fost scrisă personal de Machiavelli, așa cum însuși contele Gilberto a putut să observe prin compararea ei cu caligrafiile machiavelliene autentice aflate în posesia lui87. Atribuirea ei timpurie lui Marcello Virgilio Adriani, Primo Cancelliere, care se găsește pe verso-ul scrisorii borromeoniene, se explică prin existența unei alte scrisori trimise de cancelaria florentina în care același scrib ce lucra
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scrisori trimise de cancelaria florentina în care același scrib ce lucra pentru Adriani a folosit că semnătură formula "Marcellus"88. O persoană care nu face diferența dintre o semnătură ce aparține unei instituții și o semnătură autografa, si care vede caligrafia clară și ușor de recunoscut a acestui scrib pe o scrisoare semnată "Marcellus", ar putea foarte ușor să considere că Adriani a fost cel care a scris misiva celor Dieci către Vettori la 12 noiembrie 1513, deși acest lucru ar
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scrisoare și poate că a introdus partea cu elementele personale într-o scrisoare oficială pentru a-i demonstra lui Machiavelli că Girolamo este pregătit să activeze în cadrul cancelariei. Totuși, nici această descoperire nu ne da informații mai multe asupra apartenenței caligrafiei din scrisoarea aflată în arhiva borromeană, însă este clar că nu a fost Girolamo della Valle, chiar dacă acesta a fost scribul care a redactat scrisoarea prin care Dieci îl invitau pe Vettori în 10 noiembrie 1513107. În schimb, cel care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care are datoria de a respecta în transcriere textul original, lucrurile n-au fost deloc simple. Aurelia Rusu dă acum lămurirea: "Pe tot parcursul poeziei, Tisa, atât în M, 25, cât și în retipărirea din O.XV, 935, citită: Pisa. Caligrafia fină, ornamental-arcuită a majusculelor, comportă două detalii decorative specifice, unul încolăcit frumos, la bază, și altul în rotunjirea terminală, a buclei de sus a lui P ceea ce o distinge de scrierea lui T.". Dar editorul depășește de obicei acest travaliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Național „Eudoxiu Hurmuzachi” se păstrează Registrul index alfabetic al cărților din bibliotecă, întocmit în 1899. Volumul are 137 de file completate cu cerneală neagră, este legat și se prezintă în condiții bune și astăzi. Întocmit cu acuratețe și cu o caligrafie admirabilă, acest prețios document sistematizează fondul de carte existent la acea dată (1 623 volume) pe 19 secțiuni tematice. La secțiunea Limba română sunt consemnate 72 unități de bibliotecă. Structura acestui document de evidență și cataloagele alfabetice publicate în anuarul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
în domeniul matematicii, profesorul Traian Galan a elaborat o culegere de probleme de matematică mai deosebită, era un volum rezervat pentru predarea matematicii în liceu. Distinsul profesor cărturar, Vasile Precop, spunea că această carte a fost scrisă și “într-o caligrafie de invidiat”, carte analizată și apreciată elogios de mari profesori din domeniul matematicii de la prestigiosa Facultate de Matematică a Universității “A.I. Cuza” din Iași. A dorit, în vremi tulburi, ca acest volum să fie publicat la Institutul de Perfecționare a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]