4,874 matches
-
becurilor cu sodiu, m-am închipuit la volanul acelor vehicule aflate la un pas de coliziune. În lunile ce-au urmat, eu și Vaughan am petrecut multe ore conducând de-a lungul autostrăzilor din perimetrul nordic al aeroportului. În serile calme de vară, aceste bulevarde cu trafic rapid deveneau o zonă de ciocniri coșmarești. Cu urechea la frecvența poliției prinsă de radioul lui Vaughan, treceam de la un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care-i permitea să-și îndese fața în umărul ridicat și să-și ascundă vânătaia ce-i marca pometele drept. O văzusem ultima oară când stătea în ambulanță lângă trupul soțului ei și se uita la mine cu o ură calmă. - Doctor Remington... ? am întrebat-o, fără să stau pe gânduri. Se apropie de mine, schimbându-și poziția mâinii pe baston, de parcă s-ar fi pregătit să mă lovească peste față cu el. Înclină capul cu o mișcare stranie din gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o chestiune nu atât de datorie, cât de implicare. Cincisprezece minute mai târziu, pe când ne întorceam spre podul rutier, se mută lângă mine, urmărindu-mi mâinile pe comenzi în momentul în care intram din nou pe traiectoria coliziunii. Aceeași privire calmă dar curioasă, de parcă ar fi fost încă nehotărâtă cum să se folosească de mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stat în spatele lui Vaughan, privindu-i țintă spinarea musculoasă și umerii ce i se legănau sub mantoul negru. Lângă ampex, vizitatorii urmăreau motocicleta cum se izbea încă o dată de berlină. Porțiuni ale coliziunii erau reluate cu încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mulți ridicați pe umerii părinților ca să poată vedea mai bine. Girofarurile poliției se mișcau pe fețele atente ale spectatorilor (noi, între timp, urcam terasamentul spre gardul de sârmă), care, nearătând nici o urmă de neliniște, se uitau la scenă cu interesul calm și studiat al cumpărătorilor inteligenți la o vânzare importantă de animale pursânge. Pozițiile lor relaxate sugerau o înțelegere comună a celor mai mici subtilități, ca și când și-ar fi dat seama cu toții de întreaga semnificație a deplasării grilajului de radiator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am îngenuncheat peste ea pe când stătea întinsă pe diagonala patului, picioarele-i mici odihnindu-se pe perna mea, cu o mână sub sânul drept. M-a privit cu o expresie calmă și afectuoasă în timp ce-i atingeam corpul cu vârful penisului, demarcând punctele de contact ale accidentelor imaginare de automobil pe care Vaughan i le imprimase pe corp. Dimineața următoare, am plecat la studiourile din Shepperton, fericit de mișcarea traficului din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau fața, zburând în jurul gurii și nărilor, ca și când ar fi așteptat licorile râncede, distilate ale unui cadavru. Însă ochii lui Vaughan erau deschiși și vii, privindu-mă calmi așa cum își ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că probabil îl deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lor cu paiete, dându-mi astfel impresia că aș fi fost un vizitator singuratic într-un oraș al toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Întinse mâinile și mă prinse de coate. - Oare să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși trebuie să fi fost înspăimântată de atacul lipsit de explicație asupra mașinii, se uită la mine cu o privire calmă cum o examinez. Am pipăit zgârieturile de pe portiera stângă și de pe panourile caroseriei și am explorat cu mâna șanțul adânc ce se întindea cât era mașina de lungă de la stop și până la far. Pe apărătoarea roții din spate era imprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
opri, era deja la ieșire și intra în fluxul rapid al traficului de seară. În dimineața următoare, Catherine îmi dădu telefon de la birou ca să-mi spună că Vaughan o urmărise la aeroport. În timp ce-mi vorbea pe un ton calm, m-am dus cu telefonul la fereastră. Urmărind mașinile cum avansau cu dificultate de-a lungul autostrăzii, am simțit cum mi se întărește penisul. Undeva acolo jos, printre acele mii de vehicule, Vaughan aștepta la o intersecție. - Probabil că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ludmila, trebuie să vă văd, trebuie să vorbim despre treaba asta, despre aceste circumstanțe — coincidențe — discordanțe. Aș dori să vă văd numaidecât; unde locuiți? Unde vă convine să ne întâlnim? Eu pot fi acolo într-o clipă. Iar ea, tot calmă: - Cunosc un profesor care predă literatura cimeriană la Universitate. Am putea merge să-l consultăm. Așteptați să-i telefonez, să-l întreb când ne poate primi. Ai ajuns la Universitate. Ludmila l-a anunțat pe profesorul Uzzi-Tuzii de vizita voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și i-am lustruit podelele. L-am îngrijit bine. Nu sunt de aceeași părere, Mma, replică Mma Ramotswe calmă. Dacă l-ai hrănit bine, de ce-i atât de slab? Un bărbat îngrijit se îngrașă. Bărbații sunt exact ca vitele. Asta o știe toată lumea. Menajera se uita când la Mma Ramotswe, când la stăpânul ei. — Cine-i femeia asta? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe alte proiecte, ce i se păreau mai presante. Dar apa e cel mai important lucru, susținea domnul J.L.B. Matekoni. Dacă nu poți să uzi legumele, ce o să le dai copiilor să mănânce? — O să ne ajute Dumnezeu, răspundea Mma Potokwane calmă. O să ne trimită un motor nou într-o bună zi. — Poate că da, replica domnul J.L.B. Matekoni, poate că nu. Adesea Dumnezeu nu este interesat de motoare. Mă ocup de mașinile câtorva preoți și toate au probleme mari. Servitorii Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
însuși maestrul mi-acordă atenție! Voievoade, să-ți spun drept, mi s-a acrit sufletul de bambilicii ăștia... - Ești cumplit de cinică! - Și cum ai vrea să fiu? Un bărbat adevărat, specie tot mai rară, crede-mă, își poartă masculinitatea calm. Nu se dă în spectacol ca marțafoiul, pentru că n-ai cum să nu-l vezi, chiar și cu ochiul din ceafă. E-acolo, impune, domină chiar fără să facă nimic, chiar fără să deschidă gura. Tot natura explică... E incontestabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele, l-a ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avertismentul dat fu suficient de explicit: - Nu voi fi departe... Și dacă vă aud, o să vin să vă tai două degete fiecăruia dintre voi, fără să-mi pese cine a strigat... Camuflă cu grija dintotdeauna intrarea În peșteră și Începu, calm și metodic, să-l caute pe pilotul portughez. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, Își găsi refugiu sub o ieșitură a unui povîrniș unde, lungit și aproape lipit de ea, era cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai uite vreodată la mine ca și când aș fi câștigat un premiu important. nimic, scriu în carnețel. nu-i nimic. — N-ai jelit încă, zise sora Katherine. Trebuie să plângi o dată bine și-apoi să-ți vezi de viață. Ești prea calmă în privința asta. Scriu: nu mă face să râd. fața, scriu, doctorul zice c-o să-mi lăcrimeze rana. Totuși, măcar cineva a observat. În tot acest timp, am fost calmă. Eram imaginea calmului. Niciodată, niciodată nu m-a cuprins panica. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o dată bine și-apoi să-ți vezi de viață. Ești prea calmă în privința asta. Scriu: nu mă face să râd. fața, scriu, doctorul zice c-o să-mi lăcrimeze rana. Totuși, măcar cineva a observat. În tot acest timp, am fost calmă. Eram imaginea calmului. Niciodată, niciodată nu m-a cuprins panica. Mi-am văzut sângele și mucii și dinții împrăștiați peste tot pe bord imediat după accident, însă isteria e imposibilă fără un public. Să te cuprindă panica fără nimeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se plimbă pe culoarele întunecoase cu linoleum pe jos, care trec printre camerele de expoziție și insulele slab luminate care umplu mijlocul etajului, centre de conversație și puncte de așteptare cu sofale și covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul ce forfotește de necunoscuți. — E exact ca un studio de filmare, zicea Evie. Platouri în miniatură, gata pregătite ca cineva să tragă următorul episod. Publicul din studio care te urmărește din întuneric. Clienții treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu furie. — Ascultați, zic. Asta îmi iese pe nepregătite. Eu, zic, eu sunt ultimul copil care v-a mai rămas în viață, așa c-ar fi bine să începeți să-mi dați puțină atenție. Tăcere. — Felching, cobor vocea. Acum sunt calmă. Felching e atunci când un bărbat te fute-n cur fără căciulie. Se descarcă și-apoi își lipește gura de anusul tău și-și suge propria spermă caldă, plus tot lubrifiantul și fecalele care mai sunt pe-acolo. Asta înseamnă felching
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zâmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pământul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de‑i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cât slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
absorbi căldură și, din acest motiv, le era imposibil să conceapă că toate acele obiecte minunate pe care le primiseră de la spanioli nu erau fabricate din niște materiale căzute din cer. Tocmai de aceea majoritatea ramaseră stupefiați într-o dimineață calmă, torida și sufocanta, văzându-l pe Vetéa Pitó cum iese pe punte cu o sabie în mână și taie, dintr-o singură lovitură, sfoară cu care era legat clopotul pentru a-l aruncă, apoi, în mare, unde clopotul dispăru imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căderea serii, dar era evident că, în ritmul incredibil în care se apropiau dușmanii lor, aveau să îi ajungă înainte ca întunericul nopții să le vină în ajutor. Nu bătea decât o briză slabă, în direcția țărmului, iar marea era calmă, ca și cum forțele naturii ar fi hotărât să se alieze de această dată cu sângeroșii Te-Onó. Se răspândi panică. Fetele izbucniră în plâns, la gândul că proaspăt recăpătata lor libertate nu era decât o iluzie, bărbații simțiră cum inima li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mararei. Însă atunci când sunt acasă, îi dedic tot timpul meu. Trebuie să înțelegi că, atunci când navighezi, esti căsătorit doar cu marea, căci altfel riști să te trădeze. Schița un semn cu barbă, arătându-i apele liniștite. Acum, de pildă, pare calmă și inofensiva, dar mă tem că încearcă să ne joace o festă. Tapú Tetuanúi cerceta îndelung oceanul, care părea o oglindă, si cerul, care nu se diferenția cu nimic de cerul din oricare alta seară, si, după ce cugeta un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]