2,791 matches
-
comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghearele înfipte în grumaz. Părintele Calciu
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
a milostivit de blândul deținut Nicolae și l-a scos din Pitești, această “beznă de tuci” (Radu Gyr), pentru a-l duce la Canal. Câte n-a văzut și-acolo! A lucrat la o carieră de piatră. Și-a atenționat camarazii să aibă grijă ce vorbesc cu studenții informatori. De la Cernavodă până la Capul Midia vedea cruce lângă cruce. Poetul, deținut și el, Andrei Ciurunga spunea într-un poem că acest cumplit Danubiu “varsă pe trei guri apă și pe-a patra
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
în schimb, povestea generației sale, continuatoarea eroicei generații de la 1922. O poveste în ramă, o poveste în poveste despre Mișcare și Căpitan, despre idealul care l-a animat, despre Don Quijoții acestui veac, cum îi numește domnul Nicolae Purcărea pe camarazii săi. O poveste începută de la icoană și cântec, cu înălțări și căderi, încheiată la picioarele lui Hristos. Aflat în mlaștina deznădejdii, Nicolae Purcărea l-a purtat pe nea Jenică prin pădurea cu fiare sălbatice și pe muntele suferinței. Împreună cu câțiva
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
Calciu Dumitreasa - cela care a făcut parte „din generația destinată nu doar temniței, dar și sinistrei reeducări de la Pitești, puse pe cale și dirijate de tot ceea ce comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghiarele înfipte în grumaz. Părintele Calciu
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
roșie” spre lumea liberă. Să fi fost o comandă politică a sârbilor? Să fi fost o condiție pusă de Occident lui Tito? Nu se știa, important era faptul că pentru prima dată după șase luni de incertitudini, Tiberiu Cunia și camarazii săi se simțeau liberi cu-adevărat. Însă, pentru fatalistul Cunia începea o perioadă care stătea sub semnul unei întrebări firești: „De ce am ajuns aici? Ce voi face? Dacă nu mă temusem de spaimele vieții de lagăr, îți dai seama că
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
gamele Tadjikistan - fum înecăcios *Căni de tablă ciobite - sorbituri mici de ceai neîndulcit *Polonic legat cu o sârmă - Borea doftoricește bube *Furtuni de nisip. Pe o poliță suspendată câteva cărți *Soldați grăniceri în jurul godinului asculta vântul *Nimeni în jur. Tinerii camarazi se leaga pe viață *Armata cultiva prin terapii de șoc - artă de a trăi *Dând piept cu viața dobândesc un orizont de înțelepciune -va urma- Referință Bibliografica: DOCUMENTAR RUSESC - GRĂNICERI ÎN TADJIKISTAN / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GRĂNICERI ÎN TADJIKISTAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355859_a_357188]
-
azi e consolidată de aportul jertfelnic al părinților, bunicilor și străbunicilor noștri. În timpul documentării pentru monografia comunei Miroslovești, am aflat despre drama unui soldat din Soci, pe nume Chiruț Iordache. Acesta, în cel de-al Doilea Război Mondial, lupta alături de camarazii săi pe linia frontului din zona Păstrăveni-Uricheni, la o "azvârlitură de băț" de satul unde-și avea gospodăria. Îl măcina mereu dorul și grija față de cei de-acasă, cu atât mai mult cu cât el se afla în preajma lor, fără
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
să-i fie fatală: a ascultat de glasul inimii și nu de cel al rațiunii. În timpul nopții ce a urmat aceleiași seri, pe un cal înspumat de zorul prin care soldatul spera să atenueze fapta-i necugetată, se întorcea la camarazii de arme din vizita fugară făcută alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era consemnul. Războiul nu cunoaște clemența care, pe timp de pace, se naște din circumstanțele atenuante. Soldatul a fost dus în fața plutonului
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
și nu de cel al rațiunii. În timpul nopții ce a urmat aceleiași seri, pe un cal înspumat de zorul prin care soldatul spera să atenueze fapta-i necugetată, se întorcea la camarazii de arme din vizita fugară făcută alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era consemnul. Războiul nu cunoaște clemența care, pe timp de pace, se naște din circumstanțele atenuante. Soldatul a fost dus în fața plutonului de execuție, în prezența nedumeriților săi camarazi. Târziu, peste
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era consemnul. Războiul nu cunoaște clemența care, pe timp de pace, se naște din circumstanțele atenuante. Soldatul a fost dus în fața plutonului de execuție, în prezența nedumeriților săi camarazi. Târziu, peste ani meniți să învăluie în pâcla uitării relele timpului, la o moară de grâu de peste apa Moldovei bărbați cu fețe aspre și mâini bătătorite din sate învecinate pregăteau nevestelor trupul pâinii. Unul dintre ei, gospodar în Valea-Albă, purtând
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
pâinii. Unul dintre ei, gospodar în Valea-Albă, purtând încă asupra sa, ca pe o pecingine, duhul cel rău al războiului, îi povesti acestea lui Jănică Handra din Soci, mulțumit că a putut să facă măcar atât pentru amintirea nefericitului său camarad. Căci se credea despre el că a fost un dezertor în sensul cel grav al cuvântului. Și săteanul acesta nemțean își rosti ultima frază a istorisirii sale răvășit, cu aportul perturbator al nodului din gât: „Era speriat săracu’, deși văzuse
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
aproape toată Floarea tinerimii ortodoxe, între 1938-1964 și după... - Vezi-ți de treabă, răspunde unul dintre cei care a lăsat un sfert de veac din tinerețea sa în temniță. În toți acești ani petrecuți, de altfel de foarte mulți dintre camarazii dragi prin mai toate închisorile, n-a venit un singur ierarh de Sfintele Sărbători să ne aline durerile și suferințele, în timp ce confrații noștri de chin, dar de alte confesiuni au avut deseori privilegiul de a fi binecuvântați direct de ierarhii
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
lui. Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioniță care înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse țăndări la Cotul Donului. Sărise cu căruța în aer și din el rămăsese, povesteau camarazii lui, numai câteva bucăți de carne. Tatăl își făcuse un pătuiag, se urcase în el și da să mănânce boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige tare: <Tu ești ,Gheorghe? Gheorgheeee!> Era parcă un patriarh
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
ea și apoi în brațe. <Te implor, fată, să taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...> Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. Aștepta să se lase seara și să se strecoare cu ea la Canton. <De unde
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
aprig sub asaltul necruțător al crivățului. Unul dintre cei mai sensibili deținuți politici ai Canalului era poetul basarabean Robert Cahuleanu-Andrei Ciurunga, un spirit profund cu un suflet de floare peste care se prelingea ca o mireasmă lacrimile de azur ale camarazilor ascultători ai versurilor sale pline de duh și de dor de Basarabia. Poemele Canalului, ca toate marile poeme ce s-au născut în temniță au fost elaborate în duh și mintal. Autorul pe care Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
spre completare la fel de recomandată era și ilustra Casimca-Talpa iadului de la Jilava. Poetul sfintelor patimi și al tuturor pătimiților creștini, Radu Gyr se afla în Zarca-Marsupialul Mariei Tereza. După număr și închidere, în seara de Ajun tânărul Radu Flintașu cu câțva camarazi de suferință s-au așezat la ușa Zărcii cu plugușorul, murmurând și câteva colinde, printre care și colindul favorit al Marelui Gyr: A venit ș-aici Crăciunul,/ Mângâindu-ne surghiunul. Cade albă nea,/ Peste viața mea, Peste suflet ninge.../ Peste
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
prinde Sfântul Paște în închisoarea Văcărești. Destin nou mi-a scris cu dăruire înalta stea! Prima zi de Paști, ziua înaltelor trăiri! După „număr”ne încolonăm și plecăm spre Biserică pentru a participa la slujba de Înviere. Sosește părintele. Un camarad dă tonul. Din zecile de piepturi răsună spre cer: „Hristos a înviat din morți/ Cu moartea pre moarte călcând/ Și celor din morminte,/ Viață dăruindu-le...” Pe drumurile vremii rugăciunile celor de acum se întâlnesc cu sufletele celor plecați din
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Iași ci trădată de câțiva generali! În această situație am fugit din spital pentru a nu fi capturat de ruși. La Roman cazematele erau de netrecut și totuși au fost depășite. De ce? Iată ce-mi povestește mai târziu Ion Apostol camaradul meu de arme, de suferință și crez din Hârlău: „În preajma lui 23 august 1944 generalul... (nu-i mai rețin numele îi dă comanda cazematelor. Rușii atacă! Acesta trage, trage cu tot armamentul și atacul este oprit. La un moment dat
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
erau de tot curajul și bărbăția. Urcau până la noi după ce se lăsa noaptea și ne aduceau alimente și vești... Plecarea în Rezistența armată din munți a fost imortalizată pe o Cruce de 17 cm, făcută din lemn de fag de camaradul Petru Baciu pe care a scris: „25 mai 1948, Adu-ți aminte!” Tot ceea ce împliniseră Străbunii milenar ca miracol, tot ceea ce au imortalizat secular în cuvinte sublime marii scriitori și poeți ca fascinație eroică, legendară, trăiau acum inimoșii partizani naționaliști-creștini
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Avram-evreu, frații Livezeanu-evrei, Mercuzon-evreu, Nata Molni-evreu, Puiu Cojocaru-evreu. Un singur ins era român venit din U.R.S.S. cu Divizia Tudor Vladimirescu, Iorgu Volcescu... Din țesătura sufletului său curat și nemuritor, Eroul Petru Baciu, destramă un Omagiu călduros, vibrant, revelator pentru camaradul de crez, credință, luptă și jertfă Ghiță Ungurașu: Plecați cu gând curat și sfânt, ca o poruncă,/ De-zodie fierbinte legați prin jurământ,/ Când Neamul sfâșiat se vestejea pe luncă,/ Ne-am prins ca frați de cruce în ne-înfricat
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam prin viață-sau moarte, amândoi. După omagiul fierbinte adresat camaradului drag, luptătorul nostru își reface țesătura spirituală a sufletului său cu evocarea splendorii și vitregiei acelor locuri de pământ și de cer binecuvântate de Dumnezeu, de Fecioara Maria și de marii noștri Daci străbuni. Împreună ne-am împărtășit din licoarea
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
și dragostea fiecărui naționalist creștin-ortodox pentru pământul străbun și cerul mântuitor este continuată în rodirea sa lirică: Suntem pământul roditor al unui dacic neam,/ Profeții marilor căderi de azi,/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ Și ne-ngropam martirii camarazi.// Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni./ Când tulnicele sunau jalnic pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni.// Noi celor drepți le-am înălțat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri./ Cu
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Lucrarea destul de stufoasă în care freamătă cele două volume ale Eroului-Mărturisitor Petru C. Baciu, strânge într-un buchet biografic pătimirile și prigonirile sale, alături de ale multor camarazi prezenți în supliciu din întreaga comunitate naționalistă cu care a urcat Golgota românească, peste care se presară miresmele de cetină și de azur ale poetului-eseist. Lucrarea memorialistică a lui Petru C. Baciu, ne descoperă Biografia autorului desprinsă eroic din Mlaștina
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
mod constant descoperirile Călătorului. Profesorul: Un om cu statură mijlocie. Curios, cu mult tact, la început a făcut tot posibilul să prindă din povestea “Scrisorii deschise” și, încet, încet din întreaga poveste. Ștefan Gh. Sergent: Numele războinicului din vremea Eroului-monah, camarad în Războiul de Independență... care a scris cartea “Amintirile mele din războiul pentru independență”. Gălăgiosu: Ține trena mulțimii... Călugărul: Personaj cu barbă albă lungă. O mai veche cunoștință a Călătorului, reântâlnindu-se, după mulți ani la Cimitirul Bellu. Mulțimea: Un grup
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]