1,208 matches
-
Pilotul se apropie de maior. ― Cum a mers? ― Până aici a mers bine, surâse Cristescu. Să ne grăbim. Ar putea sosi mai devreme. Păstrați-vă calmul, domnule Miga, și totul va fi în regulă. Se întoarse spre ceilalți: Ciobanu, Popa camuflați mașinile! Îl luă pe Azimioară de braț și dispăru printre copaci. Inginerul sări din mașină, azvârli furios țigara și se îndreptă alergând spre pilot. ― De ce dracu' n-ai aterizat chiar pe copaci? Unde te-ai băgat în pădure? Alexandru desfăcu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bizare. Dar poate că o să mă înțelegeți. Esențial mi s-a părut în viață să-ți fii credincios ție însuți. Și atât timp cât nu deranjezi pe nimeni, nu văd de ce nu ți-ai consuma bucuriile la lumina zilei. Abia când le camuflezi, când ți-e rușine de ele, devin vicii. Nu credeți? ― Presupun că aveți dreptate. ― Din punctul meu de vedere, vă asigur că da. De exemplu chiar afecțiunea mea inofensivă pentru Mirciulică îi nedumerește pe mulți și chiar îi irită. ― Așa cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jos. Spuse cu un glas ușor voalat: ― După cum ați auzit, lunea viitoare... ― Unde naiba l-ai cunoscut pe individ, cucoană? o întrerupse Matei cu o expresie năucă, ținând mâinile în buzunar. O priveau într-un chip nou, fără să-și camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul roz deveni brusc carminat. ― De mult... Eram, bineînțeles, mai tânără. Tuși, încercînd să-și ascundă tulburarea: Domnul Van der Hoph este o persoană foarte respectabilă. ― De, făcu Popa cu capul înghesuit între umerii înguști
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din privirea lui Grigore Popa, ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară dând dispoziții aproape în șoaptă, declicul aparatului fotografic, pașii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum procedezi la bucătărie când ai mâinile murdare. ― Peste o oră, maximum o oră și jumătate, o să înceapă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o monedă calpă. Începu să râdă. Îl aud pe subordonatul dumneavoastră cum ciocănește pereții. Pur și simplu te apucă mila. L-o fi așteptând nevasta, s-a răcit tocana, copiii ăia trebuie și ei bătuți... Aici, în casă, nu poți camufla un singur ac! Ziduri perfecte, fără o nișă, o singură cămară, coridoare trase cu rigla, șase dulapuri, câte unul de familie. ― Rămâne de văzut, oftă Cristescu, îndreptîndu-și spatele. ― Adică nu mă credeți? ― Vai de mine, eu cred absolut tot ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum a procedat pentru a ascunde cadavrele, amintește trucurile care ne-au indus în eroare. În mod ciudat însă, trece sub tăcere elementele esențiale: mobilul crimelor, cum a reușit să procure cianura și, mai ales, cum a reușit să-și camufleze manevrele față de ceilalți locatari. ― La starea lui de spirit, suspină Melania Lupu, era de așteptat să fi omis câte ceva. ― Nu zic nu, dar în situația aceasta se naște o problemă. Scrisă în stare de dezechilibra, declarația nu are valoare în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
refer însă la înscenarea sinuciderii. A presupus o serie de acte pe care Matei nu le putea rezolva singur... ― Era un tânăr extrem de voinic, deși părea slăbuț. Pe vremuri... ― ... și mai ales, nu se lăsă întrerupt Cristescu, nu le putea camufla. Înțelegeți? Astfel de mișcări nu puteau scăpa ochilor vigilenți ai Valericăi Scurtu sau ai domnului Popa... Nici despre dumneavoastră n-am impresia că sînteți prea distrată... Ceva ar fi trebuit să vă atragă atenția. ― Depinde! Când mă concentrez asupra unui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să se fi atins de-o singură firimitură de pâine. Îmi închipui cum se suspectau, cum își sleiau mintea încercînd să ghicească trucul. Și totuși perseverau! Tablourile blestemate, surâsul femeii cu evantai le luaseră mințile. Mai mult, depășind așteptările dumneavoastră, camuflau crimele realizând în acest sens performanțe fantastice. Se uită la Melania Lupu. Bătrâna îi suportă senina privirea. ― Povestiți lucruri de-a dreptul extraordinare! Deci domnul Vâlcu a omorât, iar Doru ștergea urmele. Cine și-ar fi închipuit?! " Sper să ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
I-a dezbrăcat de haine și de ciorapi și i-a îngropat întrun făgaș, ca o groapă săpată de apă și a pus un strat de pământ de 30 cm pe ei și a înfipt nșite crengi de copaci ca să camufleze locul. Dispariția lor ne-a pus pe gânduri și am plecat în căutarea. Am ajuns pe înserate la marginea unei păduri din apropierea comunei Niculițel, raion Tulcea, fiind însoțit de șoferul Cornel și alți lucrători. La un moment dat mașina s-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dădea la o parte, lăsând să se întrevadă cerul Africii. Misterul din Bulundi era, măcar în parte, descifrat. Oamenii dispăruți de care pomenise Matekero erau sclavii pe care inginerii bordurieni îi utilizau ca forță de muncă în această uzină subterană, camuflată de centrala electrică din Bulundi. Un zgomot ne intrerupse din contemplarea acestui abis încărcat de suferință și de cruzime : în spatele nostru se aflau soldații bordurieni ce escortau doi oficiali purtând uniforma cu emblema lui Plexy Gladsz. Pe unul dintre ei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
s-ar putea chiar să nu le putem recunoaște decât după ce deja s-au instalat. Trebuie să fim vigilenți astăzi pentru a nu mări prețul cerut de vindecarea din viitor. Trebuie să ne protejăm cu atenție în fața eforturilor fățișe sau camuflate de a ne răpi drepturile democratice prin schimbările care se petrec la nivelul politicilor, instrumentelor, procedurilor și tehnologiile din societatea noastră. Aceasta este o adevărată amenințare în zilele noastre. PUTEȚI SĂ VĂ ALEGEȚI SINGUR IMPLANTUL DORIT Totul este la liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sexuală În opera unui laureat al Marelui Premiu catolic pentru literatură! François tocmai descoperise o temă la care nu se gîndise pînă atunci. În primele romane ale lui Franz Weyergraf, de Îndată ce un cuplu se Îmbrățișează, Dumnezeu intervine, un Dumnezeu privitor camuflat În Dumnezeu protector. François Însemnase niște fraze, Încercînd să Înțeleagă de ce inventase tatăl lui niște personaje care, de Îndată ce fac dragoste, se simt În mîna lui Dumnezeu, și Încă nesilite de nimeni: „Se simțeau În mîna lui Dumnezeu. Iar mîna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zece ani În urmă? Poate că aș fi aflat că tata spunea oricui voia să audă: „Nu sînt eu răspunzător de fantasmele fiului meu!“. Asta ar fi potolit spiritele. Teama că puteam afla că tata citea articolele despre cartea mea camufla sentimente care atingeau un grad de complexitate mult mai mare decît Îmi imaginasem eu la Început. Nu era vorba doar de a mă teme că furia lui ar spori văzînd că se vorbea de o carte despre care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Apoi, deodată, se deschide ușa și apare un grup de trei persoane. Mai întîi apar două fete care privesc curioase prin sală, apoi grupul intră de-a binelea. Cele două fete însoțesc o a treia persoană care încearcă să se camufleze cu o glugă. Dar Romeo o recunoaște și simte că-i fuge pămîntul de sub picioare, înlemnește cu ochii fix spre ea și îl copleșește un val de căldură, instantaneu: e ea, sirena cu privirea de foc... liniștită și binedispusă, braț
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
modernism heterodox, reconciliat cu tradiția. Jocul de măști al identităților scripturale, curent la avangardiști, apare și la Ion Vinea. Poemul în proză „Preumblare“ din Contimporanul, an II, nr.1, 6 ianuarie 1923 - una dintre piesele de rezistență ale autorului (semnată „camuflat” Ivan Aniew) -, apare cu mențiunea: „trad. Ion Vinea”. La fel și schița „Talionul“ (în Contimporanul, nr. 20. Umbra Revoluției mondiale bîntuie aceste proze, însă atitudinea auctorială - departe de a fi optimistă - indică un individualism sceptic și retractil: „Vino. Uită manifestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sulițele spre margine. Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate de scândurile parapetului am văzut un număr mare de soldați ascunși. De la fereastră puteam să țin sub observație doar o parte dintre schelării, dar am zărit mișcându-se o droaie de coifuri. Forul era, de fapt, o capcană, de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până în dreptul unei uși păzite de doi luptători înarmați. Băgat înăuntru, am fost lăsat singur. Două jilțuri, o masă și rafturi pline de hârțoage erau singurele lucruri ce apăreau în lumina venită prin fereastră. M-am apropiat de o debara, camuflată de o perdea. De partea cealaltă obloanele erau trase, căci pâlpâitul venea de la mai multe lămpi. Perdeaua era atât de fină, încât lăsa să se vadă prin ea: un grup de oameni care mi se păreau a fi preoți stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui, căci se născuse cu creastă și coarne. Nu era ceva chiar de neascuns, dar nici viață comodă nu putea să ducă. Deasupra frunții avea două umflături cât corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de televizor. Andreea Esca citea dând din cap ca la conferințe: - Se pare că înțepăturile, provenite de la o insectă, cel mai probabil o specie de țânțar, conțin o substanță toxică. Aceasta se manifestă imediat după ce pătrunde în sânge, apoi se camuflează, dispare ori devine greu de depistat, însă continuă să se dezvolte și să otrăvească sângele în care a intrat. Toate persoanele care prezintă două astfel de înțepături pe gât sunt rugate să se prezinte de urgență la Institutul Național de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
obișnuită și, în plus, mai apăsa peste el și teroarea virusului invizibil. Bobo elaborase un articol pentru revista Sănătatea Familiei, în care emitea ipoteza că există un virus care se manifestă în primele ore după ce pătrunde în organism, apoi se camuflează și nu mai poate fi depistat, până în ultima clipă, când nici o intervenție medicală nu mai poate salva pacientul. Articolul crease panică și discuții, iar Bobo era în atenția generală. În seara aceea urma să apară la Antena 1, în „Observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ne întâlnim aici și să mă conducă el. Îmi examinez imaginea din oglindă și mă crispez. Șuvița decolorată sare în ochi mai tare ca niciodată. Îmi dau părul în față și în spate de câteva ori - dar nu o pot camufla nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund. Încerc câteva poze firești în oglindă. — Te doare capul ? Mă răsucesc pe călcâie și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și câteva clipe mă uit în pământ. O să... muncești din greu toată ziua. — Mi-ar prinde bine un ajutor, spune în treacăt. Dacă n-ai altă treabă. Simt că-mi sare inima de încântare, lucru pe care încerc să-l camuflez tușind. — Am înțeles. Ridic din umeri vag, aproape încruntată. Păi... poate. — Super. Îi salută din cap pe cei doi Geigeri și pornește cu pași mari spre grădină. Trish a urmărit această conversație cu insatisfacție crescândă. — Văd că nu sunteți prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și-a făcut existența mai ușoară datorită progreselor științifice; pe de altă parte aceeași aspirație de a pune mereu sub semnul îndoielii l-a înstrăinat de esența sa religioasă. Sub aparența prosperității, imaginea omului contemporan adept al societății de consum, camuflează însingurarea, neliniștea în relație cu sine și cu lumea spiritului, incapacitatea de a comunica profund. Cu toate acestea, în momentele sale de luciditate în sens spiritual, omul postmodern percepe prezența divină sub forma unei certitudini către care tinde, sau de
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
i citesc unele cărți. Trebuia s‑o fac ca să pot Înțelege despre ce vorbea Abe. Uneori Îl Întâlneam pe Davarr pe stradă, și‑mi venea greu să cred că omulețul acela, triplu abstractizat și distrat, cu ochelari blajini care‑i camuflau ideile arzătoare, era demonul eretic urât de universitarii din America și de aiurea. Ca unul dintre reprezentanții de frunte ai gândirii lui Davarr, Ravelstein era și el urât. Numai că el nu se Împotrivea deloc să fie considerat „dușmanul”Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]