1,966 matches
-
publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Unde mi te-ai ascuns, copilărie, În câmpuri de lumină sau în soare, În ramuri de salcâm nemuritoare Sau mai suspini în flori de iasomie? Mi-e dor de libertate și candoare, De cerul tău senin și armonie, De ochii tăi cei blânzi și bucurie, Privesc în amintire și mă doare. Copilărie scrisă-n puritate- Suflet curat în cântec azuriu, O pagină de vise fermecate, Cu inima mă învățai să scriu. Să
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Copil să fii nu-i niciodat` târziu. Citește mai mult Unde mi te-ai ascuns, copilărie, În câmpuri de lumină sau în soare,În ramuri de salcâm nemuritoareSau mai suspini în flori de iasomie? Mi-e dor de libertate și candoare, De cerul tău senin și armonie, De ochii tăi cei blânzi și bucurie,Privesc în amintire și mă doare.Copilărie scrisă-n puritate-Suflet curat în cântec azuriu,O pagină de vise fermecate,Cu inima mă învățai să scriu.Să te
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
DINTR-ODATĂ - TEIULUI LUI EMINESCU, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Oare Este soare Peste floare De cicoare? Oare doare Când mai moare? Și din boare De răcoare, Și rumoare, Și splendoare, Și candoare, Iese-un flutur Și mi-l scutur Peste-un țurțur Din pridvorul casei mele, Părăsit de rândunele. Oare-n aur De balaur Șade-un faur Cât un graur, Pe tezaur? Oare vine, Cu mâini pline, Pentru mâine Și poimâine, O
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Pentru mâine Și poimâine, O mireasmă, O fantasmă, O idee, O femeie, O atee - Alizee, Pentru iarnă, Să mă cearnă ... Citește mai mult OareEste soarePeste floareDe cicoare?Oare doareCând mai moare?Și din boareDe răcoare,Și rumoare,Și splendoare,Și candoare,Iese-un fluturși mi-l scuturPeste-un țurțurDin pridvorul casei mele,Părăsit de rândunele.Oare-n aurDe balaurșade-un faurCât un graur,Pe tezaur?Oare vine,Cu mâini pline,Pentru mâineși poimâine,O mireasmă,O fantasmă,O idee,O femeie,O
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Cât eu voi fi, și nimeni n-o să știe,/ Tu vei trăi, eternă Poesie!”. Ultimele două versuri citate demonstrează că, fie și involuntar, păcatul trufiei poate fi atins și poate fi clamat cu inocență poetică, dacă nu cumva chiar cu candoare juvenilă. La pag. 739, în dreapta gravurii Vigilanza (de la pag. 738), Sonetul CCCLIV (n.n. 354) cuprinde o strofă antologică: ,,Golgota urc, o alta se ivește,/ Strălucitorul meu pustiu te-mbie?/ Adam de-aș fi, m-aș strecura hoțește/ Și te-aș
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
evitând, la limită, declanșarea războiului mondial între Austro-Ungaria și România, cu doar patru luni înaintea redirecționării acțiunilor spre comiterea atentatului de la Sarajevo și lansarea violentului ultimatumului adresat prompt Serbiei. În memoriile sale, printre altele, Contele Czernin își aduce aminte “cu candoare” cum crede că a fost ajutat Cătărău să fugă din țară - cu vaporul, conform discuției dintre doi ofițeri de marină români, unul dintre aceștia fiind Eugen Botez, adică scriitorul Jean Bart -, respectiv cum au dat nas în nas cu acesta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
dintre aceștia fiind Eugen Botez, adică scriitorul Jean Bart -, respectiv cum au dat nas în nas cu acesta cunoscuți de-ai săi săi [probabil agenți secreți austrieci - n.a.] chiar pe Calea Victoriei, în iunie 1914, înaintea declanșării războiului mondial. Cu aceeași candoare, Czernin descrie cum i-a “subtilizat” Siguranța în octombrie 1914 valiza cu corespondența diplomatică, înapoiată contra unei recompense după fotografiere și decodare, dar și cât de târziu a înțeles consecințele acțiunii, după descoperirea clișeelor de către agenții serviciilor secrete în locuința
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
forța de acasă și surghiuniți la mii de kilometri distanță, fără speranța de a se mai întoarce vreodată... Dar nimic nu i-a putut zdruncina. De ce? Pentru că aveau LIMBA și CREDINȚA... Și pentru că, în fiecare primăvară, merii înfloresc cu aceeași candoare, chiar și atunci când bate grindina - aici, ACASĂ !!! Alecu Reniță subliniază că în Republica Moldova sunt peste 8000 de situri arheologice de o valoare istorică inestimabilă. Sigur că „binefăcătorul” de la Răsărit a incercat să le ascundă sau să distorsioneze realitatea istorică, dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
Asociației scriitorilor din Hunedoara se depășește zona culturală locală, fiind invitați scriitori din Canada, S.U.A., din Anglia, Suedia, Turcia, Slovacia etc. Poeta a citit versuri din ultimul ei volum bilingv (-româno-englez-) intitulat Cartea florilor, o idee în sine plină de candoare și finețe. Scriitoarea Anca Sîrghie, profesor la Universitatea “Alma Mater” din Sibiu, a sosit cu două apariții ale sale recente, Lucian Blaga și ultima lui muză, o contribuție la istoria literaturii române contemporane, și Radu Stanca. Profil spiritual, completare esențială a
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
și drepți, cu tulpinile fără strâmbături, noduri și răsucituri. Mereu refractari și încăpățânați în a deprinde binele și adevărul, lesne a deprinde răul și facilul, crezând că așa e bine. Mai grav, că în nesăbuința noastră, cu aparenta inocență și candoare îngerească, săvârșeam unele fapte rele cu o poftă și plăcere de neînțeles, total nepăsători față de consecințele faptelor noastre. Culmea, credeam că e bine ce făceam și ne supăram când eram pedepsiți. Era ceea ce se chema iresponsabilitatea specifică vârstei. Dar, mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CANDOARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adorm iar câmpurile goale-n Pudoarea lor încremenită, Din ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua ei pocladă Și-ar hohoti de ea natura. Mai știe că abia-n April Cămașa o să-și primenească. Atunci, oricine să privească În voie, verdele ei dril. *** Referință Bibliografică: Candoare / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
cred, tot atâtea biblioteci; am vizitat metropole, mari muzee, catedrale... Am asistat la spectacole de neuitat. Aici, mă judecă un actor naiv. În spatele inocenței, dospesc mârșăviile viitoare! Și Iuda, și Brutus, și Hamlet - ah, prefăcutul ăsta! - au avut, cândva, vârsta candorii: au fost copii blânzi, niște mucoși care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede, Actorul e din aceeași stirpe și nu urmărește decât surparea autorității de drept. Răul binefăcătorului său. Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
strâns ușor. Nu era chiar un gest de tandrețe, mai curând unul de solidaritate Întru decepție. Deodată, Eveline și-a azvârlit mâinile În lături, apoi mi s-a aruncat În brațe, fremătând de bucurie: - Te-am păcălit! a exclamat cu candoarea senină a copiilor cărora le reușește o șotie. Am găsit parola, dar am vrut să-ți dau emoții, de-aia mi-am confecționat mutra aia de Înmormântare. Am găsit-o, Înțelegi? Îți dau voie să recunoști că sunt o tipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mesajul publicitar să meargă direct la creier și să se fixeze acolo. Beduinul îl privea de parcă i-ar fi vorbit în chinezește, apoi dădu din cap ca pentru a alunga niște gânduri negre, în cele din urmă, spuse cu oarecare candoare: — N-am înțeles nimic, dar îmi place să cred că același efect se poate obține cu oricare dintre anunțurile care ne atrag atenția și, pe deasupra, au și o muzică molipsitoare. — Există milioane de anunțuri atractive însoțite de milioane de melodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
persistat În sistemul meu de cunoaștere. Eram studentă la facultatea de filologie și la colocviul de materialism filosofic, Îl aveam profesor pe Henri Wald, fiind Întrebată cum Îmi explic eu teoria materialistă a cognoscibilității lumii, am răspuns cu o Înduioșătoare candoare - nu aveam pe atunci nici o bibliografie În acest sens care să mă fi putut satisface - că eu Îmi Închipui universul asemănător unui organism uman, soarele fiind creierul care guvernează totul și plantele celelalte organe care i se supun. Spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă sinucid moral. Î.: Nu te mai interesează nimic? R.: Nimic. Nu mai am nici urmă de virtute de pierdut. Așa cum o cratiță care se răcește cedează căldură, noi cedăm, În tinerețe și adolescență, caloriile virtuții. E ceea ce se numește candoare. Î.: O idee interesantă. R.: De aceea „un om bun care a apucat-o pe cărări greșite“ Îi atrage pe oameni. Ei se strâng În jurul lui și se Încălzesc la propriu cu caloriile de virtute pe care le degajă. Sarah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
halatul. Parcă și burta îi mai scăzuse puțin, iar pojghița maronie din jurul buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a bebeluș proaspăt spălat. Se ghemui la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele moartă, un miros de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ființe, a unei epuizări nu doar fizice, ci și psihice, de parcă Întregul lui organism emitea un semnal: Odihnește-te! — E o femeie așa cum mi-am imaginat, a Început el să povestească cu ochii strălucindu-i, dar nu mai avea acea candoare de copil care-l anima Întotdeauna când Îmi povestea ce pozne mai punea la cale. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Am simțit că era ceva ciudat cu el și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu suntem la Aristotel, nu este vorba de ihtiologie, ci doar de o metaforă...) Așa a luat naștere, ceva mai tarziu, legenda onanismului diogenian. într-adevăr, Diogene deplângea faptul că nu-și poate satisface dorința sexuală cu aceeași inocență și candoare ca animalul marin. Sau ca oamenii, semenii săi, care își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să se întrevadă. Ion Barbu apelează la descântece și bocet, imaginând un copil atras de miracolul vieții, trezite, la chemarea magică, înainte de vreme, și compune un poem de o mare candoare, o capodoperă pe tema inocenței și a fragilității. Presimțea el că în această direcție va fi concurat de Arghezi? Cert e că în 1927 Barbu se delimitează de poezia lui Arghezi, după el cultivând genul hibrid al romanului în versuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oare nu putem uita fiorul care ne învăluia, Când adolescenți fiind, ne temeam și ne rușinam, sa gandim și să simțim că iubim? De ce oare domnea teamă în noi să lăsăm libertatea cuvintelor să zboare și a versurilor pline de candoare. Care ne făcea inima să se înalte Ca un porumbel în largul cerului? Oare ce înseamnă acest tumult sufletesc Când cu inocentă, cu iubire și tandrețe așteptăm să apară zorile dimineții? Să ne vedem, să ne-ntâlnim și pe furiș
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
și-atât de bine, și-n mireasma care-o ai ca un sfânt mă-nchin la tine, sub rochiță, ca în rai. sub rochița ta ce șade, precum roua pe o floare, mă întind, când frunza cade, să prind ultima candoare. și mă țin cât pot de coapse, și cu brațul, și cu gura, dar mă tem că s-o descoase și o să mă dau de-a... dura. Referință Bibliografică: sub rochița ta... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]
-
1975. Între 1973 - 1975, Gil Ioniță a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra, condus de Adrian Păunescu apoi, o perioadă, s-a dedicat mai mult avocaturii, pentru ca să revină în aură cântecului, care l-a fascinat întreaga viață. Interpretările sale au dat candoare, sensibilitate, într-un timbru grav, de violoncel, unor melodii care au rămas și vor rămâne neuitate, ca: „Din bătrâni”, „Latinitatea strigă în tranșee”, „Adio, pâine neagră”, „Jurământ la Putna”, „Capul lui Mihai Viteazu”, „A treia pace mondială”, „Lăsați-mă să
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
Chiar dacă am mers pe drumuri grele, Cu multe piedici puse de alții în cale, Am reușit să trecem totuși peste ele, Să ajungem în a vieții frumoasă vale. La râul perpetuu al unor trăiri intense, Să ne scăldăm sufletele cu candoare, Iar zilele frumoase din calendar alese, Făcându-ne traiul frumos sub Soare. Referință Bibliografică: PRIN CÂTE TĂRÂMURI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 905, Anul III, 23 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile
PRIN CÂTE TĂRÂMURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363885_a_365214]