33,486 matches
-
Poate vei avea nevoie de el de-acum încolo...” Se întoarse către Edward. “Dragul meu, trebuie să apreciem că s-a prezentat de bună voie, n-am mai cheltuit banii contribuabilului pe comando. De aceea propun să-i comutăm pedeapsa capitală în detenție pe viață, în Turn.” “Ba nu, draga mea, replică regele tăios, nu te mai răzgândi din nou, că intru la balamuc! Dacă a adus răspunsul corect, îi dau drumul, dacă nu, îi tai capul. Eu nu mă joc
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
împins cu un bobârnac șapca de piele pe spate, și-a mai înfășurat o dată în jrul gâtului fularul scămoșat și și-a fixat fatalist palmele încrucișate: că, dacă n-ar fi fost vizitele străinilor, care nu conteneau să năvălească în capitală, și care-i mobilizau cât de cât pe doamnele și pe domnii cercetători, el ar fi putut spune fără rușine că ținea Institutul în mâinile lui înghețate. Cu privirea pierdută pe zidul din față, și-a acoperit gura fără dinți
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
purtată de ritmurile melodiilor (și ele redescoperite) lui Jean Moscopol. În decursul timpului autori români și străini � Anton Bacalbașa, Paul Morand, Emanoil Hagi-Mosco, George Potra sînt cei mai importanți dintre ei) au scris pagini memorabile despre specificul și farmecul capitalei României. S-au spus lucruri capitale despre istoria orașului, evoluția sa arhitectonică, modul de viață al locuitorilor, civilizația străzii. Impecabile din punct de vedere documentar, cărțile acestor exegeți ai Bucureștiului rămîn, sînt lucrări cvasi-științifice � chiar dacă un anumit sentimentalism nu
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
locuitorilor, civilizația străzii. Impecabile din punct de vedere documentar, cărțile acestor exegeți ai Bucureștiului rămîn, sînt lucrări cvasi-științifice � chiar dacă un anumit sentimentalism nu este cu totul absent) care transmit informații mai mult decît emoții. Ele sînt excelente descrieri ale Capitalei în diferite momente ale istoriei sale, dar nu explică, decît în mică măsură, misterul seducător al orașului, motoarele secrete ale evoluției sale în timp. Pentru a face să se înțeleagă specificitatea unei epoci din trecutul mai mult sau mai puțin
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
Misterul începuturilor unui scriitor, al celui care mai târziu, va fi considerat cel mai mare prozator român postbelic, rămâne ascuns. De ce se apucă un tânăr de scris? Ce îl face să creadă că are un viitor în literatură? Peregrinând prin capitala românească, prin librării și anticariate, găsește cartea Cum am cucerit viața, de Georgescu Dalafras și, gândindu-se că un asemenea om ar putea avea înțelegere pentru un tânăr în situația sa, îl caută. Tânărul absolvent al cursului inferior al Școlii
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Tzara, fondatorul mișcării Dada. Totodată, Cugler și-a scris opera în perioada în care Cioran și Eugen Ionesco ( al cărui precursor a fost) începeau să se afirme pe scena europeană. După o fructuoasă carieră de diplomat, desfășurată în principal în capitalele țărilor scandinave în deceniul al patrulea al secolului trecut, Grigore Cugler temîndu-se că mișcarea comunistă ar putea cuprinde întreaga Europă hotărăște să părăsească vechiul continent. Instinctul lui "apunakist" îl duce la Lima, în Peru, unde se stabilește la începutul lui
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
această țară. Aici el compune muzică, cîntă la violă în Orchestra Simfonică Națională ( motiv pentru care Cugler nu era complet necunoscut în Peru), lucrează ca agent la o societate de asigurări, și continuă să scrie. Se stinge din viață în capitala peruană, în 1972. De la "soția lui Apunake" așa îi place suedezei Ulrica Cugler să se recomande de cîte ori mă sună la telefon am aflat despre nenumăratele încercări ale scriitorului de a-și traduce singur opera în franceză. Nu a
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
să-i trimeată epistole indescifrabile celorlalț. Semne vagi ca nește sărutări zvîrlite peste umăr. O dată. În mijlocul unei epuizări. Se fanase tot sub ticăloșia lumii. Ereau călduri de se surpau și peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de nerefuzat. Thalassa îl veghea cu periscoape nebune; ce răsăreau de pe sub valuri de țărînă. Căci lui, doar Apa îi fusese scut. Alte semne: Printre hîrtoapele acelei cetăț desfundate. Un slalom al răbdării sale cu mormanele de căcat pe care locuitorii Capitalei înțelegeau să le plaseze drept indicatoare circulatorii alternative. Hăul canalelor își căsca prăpăstiile pas cu pas; oraș ciumat din proprie inițativă, picurîndu-și puroaiele de jos în sus, oraș al cariatidelor puse de pază la umblători. Atunci cînd o umblătoare erea
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mea spontană, încărcată de metafore, pe care o transmit ei cu ochii închiși, fără nici o eludare a vreunei expresii ce îmi aparține, alcătuind rememorarea unor trăiri din trecutul meu. Transplantată din vechiul burg transilvan, adaptarea mea la viața trepidantă a Capitalei a durat mulți ani. Rapiditatea cu care se desfășura viața în general, o receptam de departe, închisă în interiorul proaspetei mele căsnicii, desfășurate într-un anumit ritual. În vremea aceea întreaga capitală se pregătea cu frenezie să evadeze la munte sau
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
vechiul burg transilvan, adaptarea mea la viața trepidantă a Capitalei a durat mulți ani. Rapiditatea cu care se desfășura viața în general, o receptam de departe, închisă în interiorul proaspetei mele căsnicii, desfășurate într-un anumit ritual. În vremea aceea întreaga capitală se pregătea cu frenezie să evadeze la munte sau la mare. La modă devenise Balcicul care căpătase notorietate și datorită reginei Maria, care își petrecea vacanțele în reședința ei estivală de acolo. Se ridicaseră pe malul așezării dobrogene clădiri pitorești
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
petrecea vacanțele în reședința ei estivală de acolo. Se ridicaseră pe malul așezării dobrogene clădiri pitorești și altele extravagante ca arhitectură, ca acea casă care reproducea forma unui vapor. În special artiști, pictori sau persoane care făceau parte din mondenitatea Capitalei ocupau însoritul țărm al Balcicului așezat sub straja promontoriului existent la o apreciabilă distanță de țărmul mării. Bineînțeles am pornit și eu spre stațiunea care zumzăia ca un stup de albine. O noapte întreagă am călătorit cu trenul care gemea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
petrecute în compania întîmplărilor înfățișate de autori în care acțiunile se desfășurau fie pe malul mării, la Balcic, fie la Sinaia sau Brașov, fie în Bucureștiul care îmi rămînea necunoscut în înfățișarea lui reală. Eram de fapt o străină, în capitala în care nu aveam relații. Aveam timp imens de mult pentru a trăi cu toate personajele care mobilau la vremea aceea perimetrul creativ al scriitorilor. Orice nouă apariție a vreunei cărți însemna pentru mine o experiență pe care n-o
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
un îndemn eroic de a mă avînta cu toată forța mea în volbura plină de atracții a unei realizări, a unei victorii pe care trebuia să o cîștig. Visul meu nu-și pierduse forța, spectacolul plin de atracții pe care capitala îl oferea locuitorilor ei nu mă depărta de ceea ce toată viața jinduisem încă din tinerețea mea lipsită de experiență. Eram ca un rîu, care șerpuia ascuns sub albia lui săpîndu-și drumul cu îndrăzneală și stăruință. În această vară a anului
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
aflat lîngă Școala de Agronomie, liniștit, cu o grădină largă cu un spațiu mare, rezervat fetiței mele și guvernantei ei. Inaugurasem noul apartament cu o mobilă nouă realizată de faimosul Găietan, fostul iubit al doamnei Leonida, o vestită frumusețe a Capitalei, la ceasul acela. Crima săvîrșită de el stîrnise vîlvă în capitală. Fiind pedepsit cu cîțiva ani de închisoare, învățase o meserie și devensie unul din cei mai de seamă tîmplari de mobilă aleasă. De-abia întoarsă din vacanță la sfîrșitul
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
un spațiu mare, rezervat fetiței mele și guvernantei ei. Inaugurasem noul apartament cu o mobilă nouă realizată de faimosul Găietan, fostul iubit al doamnei Leonida, o vestită frumusețe a Capitalei, la ceasul acela. Crima săvîrșită de el stîrnise vîlvă în capitală. Fiind pedepsit cu cîțiva ani de închisoare, învățase o meserie și devensie unul din cei mai de seamă tîmplari de mobilă aleasă. De-abia întoarsă din vacanță la sfîrșitul acelei veri, intrarea în posesia noii mele garnituri de mobilă era
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
și trîrnbițe moderniste, pe următorul. Deși în unele momente se situează singur pe poziția diletantului superior, deplîngînd condiția vitregă a literatului copleșit de îndatoriri exterioare creației ( a fost un strălucit avocat, parlamentar, ministru și, nu în ultimul rînd, primar al Capitalei), Delavrancea poate fi considerat un adevărat punct de triaj pentru cele mai divergente tendințe ideologice ale epocii. Așa cum într-un nod feroviar se descompun și se recompun garnituri de tren venite nu se știe de unde și pornite către cele mai
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
astăzi numai în amintire și, oarecum la polul opus, un anume regret, adesea mascat, trecînd uneori în complex de inferioritate, față de un București care, la jumătatea distanței dintre Stambul și Paris, nu reușește niciodată să fie pe de-a-ntregul o capitală europeană. Nu scapă de un ușor sentiment al nostalgiei nici Bucureștii în date și întîmplări, cartea istoricului Radu Olteanu apărută anul trecut la editura Paideia, în ciuda tonului neutru, mai mereu echidistant, potrivit de altfel scopului pe care și-l propune
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
miei, coroane de flori, pînzeturi, porumb fiert, săpun, covrigi, cărți de citit și de joc, iaurt, bragă, gogoși, găini vii și curci, fluiere, răcoritoare ( "șampanie"), fărașe, grătare, găleți, sticlărie, violete, cocaină. Vînzătorii ambulanți sînt cele mai cunoscute figuri anonime ale Capitalei. Îi poți urmări pe timp și pe anotimp. În zori, de la sediile principalelor gazete de dimineață se risipesc, ca gîngăniile, în toate direcțiile, micii vînzători de ziare, cu mari pachete legate cu sfoară, sub braț. Le vor împărți fiecare într-
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
dulciuri sînt înconjurați de copii mari care țin de mînă alți copii, mai mici, vînzătorii de păsări sînt chemați, pe fereastra deschisă, de gospodine, tinerii căsătoriți își caută obiecte de menaj, bărbații serioși își cumpără gazeta. Rînd pe rînd, primarii capitalei se lovesc de problemele create de invazia de negustori ambulanți, în București. Deja în ianuarie 1925 o ordonanță a Primăriei limitează mărfurile care pot fi vîndute pe străzi la: gaz, fructe, lapte și pește. Nu mai e legal să vinzi
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
limitează mărfurile care pot fi vîndute pe străzi la: gaz, fructe, lapte și pește. Nu mai e legal să vinzi sticlărie, păsări, gogoși, mărunțișuri, înghețată și zaharicale decît în locuri speciale, la tarabe, plătind așadar un impozit. Circulația prin centrul capitalei, cu mărfuri în cărucioare trase de mînă sau căruțe este interzisă în același an, deoarece traficul crește pe zi ce trece și e stînjenit de orice vehicul nemotorizat. În anii imediat următori oltenii sînt nevoiți să-și facă un sindicat
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
și oltenii ambulanți. Genericul paginii: Cuvîntul celor necăjiți. Primarul răspunde cu un interviu, în Dimineața, din care Gazeta municipală preia ideea de bază: "Vreau organizarea comerțului ambulant, iar nu desființarea lui". Dacă ziarele iau partea "necăjiților", la fel cu locuitorii capitalei, care sînt solidari cu pitorescul și s-au obișnuit să profite de magazinele în mișcare, muncipalitatea contraatacă arătînd dezavantajele: igiena precară, aspectul și viața zilnică a străzii. Ideile lui Dobrescu sînt continuate, după 1934, de Alexandru G. Donescu. În 1936
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
zilnică a străzii. Ideile lui Dobrescu sînt continuate, după 1934, de Alexandru G. Donescu. În 1936 gazetele publică lungi liste de străzi pe care comerțul ambulant este interzis și o ordonanță, din 27 aprilie, de "Reglementare a comerțului ambulant din Capitală". Între altele, negustorii cu marfa pe umeri sînt obligați "să fie curat îmbrăcați și să aibe atitudine cuviincioasă". Cu toate acestea fenomenul vînzării în semilegalitate continuă. Chiar dacă în centru strigătele se aud mai rar, sînt străzi ale Bucureștiului în care
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
sînt străzi ale Bucureștiului în care vezi cîrduri de curci mînate cu nuielușa, mici turme de miei cu cîinii și ciobanii aferenți, cărucioare și coșuri de tot felul. Nu se poate spune că oamenii care-și cîștigă pîinea bătînd străzile capitalei, nu au ceva eroic, în primul rînd umorul cu care-și laudă marfa, după ce au mers pe jos, kilometri, pe un soare toropitor sau pe frig. Născut într-o comună din Olt, cu școala făcută la Slatina și cu o
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
suspectată, mai ales că ediția I a volumului său apare în anii ’70, sub cenzură comunistă. Dar verificarea ei nu este chiar imposibilă. Anunțul menționat de memorialistă a apărut într-adevăr la mijlocul lunii iulie 1943 și suna astfel: "Prefectura Poliției Capitalei comunică: Gurfinchel Sara, zisă Gurian Sorana, născută la 3 noiembrie 191319 în Comrat Tighina, fiica lui Ițic și Ghitlea, licențiată 20, fostă publicistă, de statură mică, avînd piciorul drept mai scurt și cu defect la ochiul drept, este urmărită de
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]