1,121 matches
-
transcontinentale a adus o creștere economică. La începutul anului 1864, Lincoln îl numește pe generalul Ulysses S. Grant comandant suprem al forțelor nordiste. La 9 aprilie 1864, la Appomattox, Virginia, Grant îl obliga pe generalul Confederației, Robert E. Lee să capituleze încheind astfel războiul. Cinci zile mai târziu, Lincoln era împușcat la Washington de actorul Booth, un sudist fanatic. La 18 decembrie 1865, sclavii sunt eliberați prin cel de-al 13-lea amendament. La fel ca Lincoln, succesorul său, Andrew Johnson
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
că utilizarea bombelor atomice va duce la sfârșitul grabnic al războiului, salvând milioane de vieți din rândurile trupelor Aliaților. La sfârșitul lunii iulie 1945, Aliații i-au dat Japoniei un ultimatum, amenințând cu distrugerea completă a acesteia, dacă nu va capitula. Nu s-a întrevazut nicio intenție de capitulare din partea japonezilor. Așa că bombardierul american B-29 Superfortress Enola Gay pe data de 6 august 1945 a lansat bomba atomică „Little Boy” de 5 tone asupra orașului japonez Hiroshima. În urma exploziei au murit
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
un bombardier Superfortress, Bockstar, pentru a distruge orașul Nagasaki. În acest atac au fost uciși 75 000 de japonezi. Mii se oameni au murit ulterior, din cauza radiațiilor, care le-au provocat răni și boli. În cele din urmă, japonezii au capitulat pe 14 august. Reprezentanții japonezi au semnat declarația oficială de capitulare, în prezența generalului Douglas MacArthur, la bordul navei americane de luptă USS Missouri, pe 2 septembrie 1945. La Conferința de la San Francisco, reprezentanții celor 50 de state membre ale
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
ca în ultimul război, în special dacă l-au câștigat". Planul atacului german s-a numit Fall Gelb(Planul Galben). Prin flancarea liniei de fortificații Linia Maginot a fost ocupat practic fără luptă, apărarea dovedindu-se o investiție inutilă, Franța capitulând în 1940. Acolo unde a fost totuși atacată de germani atacul a fost executat de trupe de parașutiști care folosind gurile de ventilație aruncau în aer cazematele, dar totuși cele mai multe cazemate au fost izolate de aprovizionate și s-au predat
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
forțelor aliate și distrugerea principalelor forțe terestre franceze. Corpul Expediționar Britanic a putut să fie evacuat în timpul luptelor de la Dunkerque, dar "Wehrmachtul" a reușit să ocupe Parisul pe 14 iunie și, mai apoi aproape ⅔ din teritoriul național francez. Franța a capitulat pe 25 iunie 1940. După ce puterile Europei Occidentale continentale au fost neutralizate, OKL și OKW ș-au îndrepta atenția spre Regatul Unit, care devenise baza operațiunilor aliate în Europa. Hitler a sperat ca Londra să negocieze un armistițiu, pentru semnarea
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
își finalizeze prima obiectivele. Odată ce RAF avea să fie distrusă, Hitler și Göring spera că Regatul Unit să cedeze, iar operațiunea amfibie să nu mai fie necesară. Dacă, în ciuda distrugerii forțelor lor aeriene, britanicii ar fi continuat să refuze să capituleze, "Luftwaffe" trebuia să sprijine debarcarea forțelor terestre și să prevină intervenția Royal Navy pentru perturbarea traficului naval german peste Canal. Göring a numit ofensiva germană împotriva RAF "Adlerangriff" (Operațiunea Atacul Vulturului). Pierderile din primăvara anului 1940 slăbiseră capacitatea de luptă
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Uniunea Sovietică a invadat Estonia. Armata Roșie a ieșit din bazele sale militare din Estonia în ziua de 17 iunie. A doua zi, în țară au mai pătruns circa 90.000 de militari. În fața forței sovietice copleșitoare, guvernul eston a capitulat la 17 iunie 1940 pentru a evita vărsarea de sânge. Ocupația miltară a Estoniei a fost complet instaurată la 21 iunie 1940. Mare parte din Forța de Apărare a Estoniei a capitulat conform ordinelor guvernului eston, considerând că rezistența este
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
militari. În fața forței sovietice copleșitoare, guvernul eston a capitulat la 17 iunie 1940 pentru a evita vărsarea de sânge. Ocupația miltară a Estoniei a fost complet instaurată la 21 iunie 1940. Mare parte din Forța de Apărare a Estoniei a capitulat conform ordinelor guvernului eston, considerând că rezistența este inutilă și au fost dezarmate de Armata Roșie. Doar Batalionul Independent de Semnalizare staționat în Tallinn pe strada Raua a opus rezistență Armatei Roșii și milițiilor comuniste intitulate „Autoapărarea Poporului” la 21
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
rezistență. Apoi s-au angajat pe cursul canalului care separă Atica de Eubeea. Coloniștii din Atica așezați aici în calitate de cleruhi au sărit în ajutorul Eretriei, dar o apărare comună, atico-euboică, n-a fost organizată. După o rezistență eroică, Eretria a capitulat, iar locuitorii cetății au fost înrobiți. Rămânea acum pedepsirea atenienilor. Traversând canalul, perșii debarcă în apele golfului de la Marathon. Primejdia era iminentă, când un ajutor neașteptat s-a ivit în persoana lui Miltiades cel Tânăr, dușman neîmpăcat al perșilor și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
80.000 de oameni, inclusiv 5.000 de cavaleri) a pornit în marș către Salonic, flota (compusă din 200 de vase) a navigat către aceeași țintă capturând pe drum insulele Ionice Corfu, Cefalonia, Itaca și Zakynthos. În august Salonicul a capitulat în fața atacului combinat al flotei și al trupelor siciliene de uscat, după care a fost devastat (7.000 de greci au murit). Trupele au pornit apoi către capitala Bizanțului, însă armata trimisă de împăratul Isaac al II-lea Angelos a
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
traversări ale Rinului mai la sud, la Remagen și Oppenheim. Ca urmare a reușitei Operațiunii Plunder, orașul Arnhem a fost eliberat pe 14 aprilie 1945 de Corpul I canadian, după două zile de lupte. Resturile trupelor germane din Olanda au capitulat pe 5 mai. Mult râvnitul pod Arnhem nu a supraviețuit războiului. A fost înlocuit de un pod asemănător, care a primit în septembrie 1978 numele colonelului-erou John Frost. Lângă a fost ridicat un monument care poartă următoarea inscripție: "To the
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
o încercare de salvare a flotei franceze de la sabordare și de cucerire a instalațiilor portuare. Tirurile puternice de artilerie a împiedicat desfășurarea debarcării. Trupele debarcate pe plaje au avansat rapid înspre interiorul teritoriului. Generalul vichyist Juin și garnizoana Algerului au capitulat în jurul orei 18:00 a zilei de 8 noiembrie. În scurtă vreme a devenit evendent faptul că Henri Giraud nu avea capacitatea să preia comanda forțelor franceze. Mai mult decât asta, el preferase să aștepte în Gibraltar rezultatele operațiunilor militare
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
în care au înregistrat înfrângeri, ([[bătălia de la Pasul Kasserine]], [[Operațiunea Capri]]), aliații s-au reorganizat, au primit numeroase întăriri și au contraatacat. Pe [[6 mai]], britanicii au cucerit [[Tunis]]ul, iar pe [[13 mai]] [[1943]] forțele Axei din Tunisia au capitulat. [[Categorie:Invazii|Torch]] [[Categorie:Bătălii în 1942|Torch]] [[Categorie:Campania din Africa de nord|Torch]] [[Categorie:Istoria Algeriei|Torța]] [[Categorie:Istoria Marocului|Torța]] [[Categorie:Regimul de la Vichy|Torch]]
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Acra s-a predat la 10 iulie 1187, a urmat asaltul și cucerirea Jaffei, în ultima săptămână a lunii iulie cădea și Beirutul în mâinile sultanului. O rezistență mai îndelungată a opus orașul Ascalon, dar și acesta era silit să capituleze în luna septembrie a aceluiași an. În sfârșit, venise rândul Ierusalimului. Aici apărarea rămăsese pe seama orășenilor și a puținilor baroni scăpați din dezastrul de la Hattin, conduși de Balian al II-lea, senior de Ibelin, astfel încât, rezistența nu putea fi de
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Daute. Grupul reacționar a reușit să întârzie cucerirea cu 2 ani. Deși forțele spaniole sub „adelantado” (guvernator militar) de Lugo suferă o înfrângere rușinoasă în primă bătălie de la Acentejo în 1494. În final, guanșii sunt înfrânți de tehnologia superioară și capitulează la 25 decembrie 1494. Ca și în celelalte insule, multi aborigeni au devenit sclavi, în special cei din grupul de război, în timp ce o mare parte din populația nativă cedează în fața epidemiilor cum ar fi gripă și variolă, boli infecțioase împotriva
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
regale din Apulia și Calabria și a merge în marș către Amalfi pe uscat, în vreme ce George de Antiohia bloca orașul dinspre mare și își stabilea o bază navală pe insula Capri. În această situație, Amalfi nu a mai putut rezista, capitulând. În 1132, Roger i-a trimis pe Robert al II-lea de Capua și Rainulf al II-lea de Alife la Roma pentru o demonstrație de forță în sprijinul lui Anacletus. Pe când aceștia se aflau pe drum, sora vitregă a
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
un armistițiu cu papalitatea, în octombrie 1144. Aceste teritorii au constituit pentru următoarele șapte secole regatele de Neapole și Sicilia. În 1139, Bari, unde pe parcursul războaielor din ultimii ani rămăseseră 50.000 de locuitori îngrămădiți în spatele zidurilor, a hotărât să capituleze: "excellentissimus princeps" Iachint de Bari, care condusese răscoala orașului, a fost spânzurat odată cu mulți dintre susținătorii săi, însă prin aceasta orașul a putut evita să fie jefuit. Execuția principelui Iachint și a consilierilor acestuia a constituit poate cel mai violent
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
nu a participat niciodată personal la vreo expediție împotriva Bizanțului, trecând comanda pe seama lui George de Antiohia. În 1147, amiralul s-a îmbarcat în Otranto cu 70 de galere, pentru a ataca Corfu. Potrivit cronicarului bizantin Niketas Choniates, insula a capitulat grație mitei oferite de George (ca și taxelor ridicate impuse de guvernarea imperială bizantină), primindu-i pe normanzi ca pe niște eliberatori. Lăsând acolo o garnizoană de 1.000 de oameni, George a navigat către Peloponez. El a jefuit Atena
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Siciia, cu o flotă ce transporta 10.000 de soldați, aflați sub comanda lui Asad ibn al-Furat. Palermo a fost cucerit de către musulmani în 831, devenind noua capitală a nou creatului emirat de Sicilia. La rândul său, Siracuza, Siracusa a capitulat în 878, iar în 902, ultimul avanpost bizantin mjaor din insulă, Taormina, a fost capturat. În paralel, aveau loc tot mai dese incursiuni ale musulmanilor în sudul Italiei, noi emirate fiind constituite la Taranto sau la Bari. Pe parcursul acestei întregi
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
evrei sau au avut rădăcini evreiești. Familia sa a fugit din Palestina, în timpul războiului din 1967 și a avut posibilitate să se întoarcă în Israel. În zilele când Kader nu înțelegea evenimentele "curente", a crezut că Israelul pur și simplu capitulează în fața "lumii arabe" el se bucură sincer, dar tatăl său, care a lucrat ca agent de pază la spital și a văzut primul infectat, aproape sub amenințarea morții, l-a forțat să plece. Numai din cauza aceasta Kader a supraviețuit. Israel
Războiul Z (roman) () [Corola-website/Science/329635_a_330964]
-
din fluviul Mississippi dintre Port Hudson și Vicksburg. Decizia lui Farragut s-a dovedit a fi una costisitoare pentru marina și armata unioniste, care au suferit astfel la Port Hudson cele mai grele pierderi din tot Războiul Civil. Vicksburg a capitulat la 4 iulie 1863, lăsând Port Hudson ca fiind ultimul bastion confederat de pe râul Mississippi. Generalul Banks a acceptat capitularea garnizoanei confederate de la Port Hudson la 9 iulie 1863, punând capăt celui mai îndelungat asediu din istoria militară americană. Controlul
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
doilea război mondial de pe teatrul de război din Europa. Batălia de la Praga s-a desfășurat în perioada 6 - 11 mai 1945 pe frontul de răsărit. Particularitatea principală a acestei bătălii este faptul că luptele au continuat și după ce Reichul a capitulat pe 8/9 mai. O altă particularitate este aceea că bătălia a fost declanșată în paralel cu Insurecția din Praga. Orașul Praga a fost în cele din urmă eliberat de trupele sovietice și de aliații lor. Toți militarii germani care
Ofensiva Praga () [Corola-website/Science/306930_a_308259]
-
distrus Zadar, spre colinele Tărâmului Făgăduinței, și-a schimbat direcția spre țărmurile Bosforului. La 9 iulie, escadra occidentală a apărut sub zidurile capitalei bizantine. La 17 iulie a început asaltul și, spre dimineața zilei următoare, orașul, cuprins de flăcări, a capitulat. La 1 august, Alexios IV Angelos a fost încoronat ca asociat la domnie al tatălui său orbit, readus de cavaleri pe tron. În scurt timp, basileul de 20 de ani și-a atras disprețul tuturor. Grecii i-au considerat dintotdeauna
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
sub solda principelui Guaimar al III-lea de Salerno atunci când Pandulf al IV-lea de Capua îl asedia pe Pandulf al V-lea (principele instalat de împăratul german) în Capua. În 1026, după un asediu de 18 luni, Capua a capitulat, iar Pandulf al IV-lea a fost restaurat la putere. În anii următori, Rainulf Drengot s-a raliat cauzei lui Pandulf, însă în 1029, l-a abandonat pe acesta, pentru a-l urma pe ducele Sergiu al IV-lea de
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Roger. În 1077, Roger a asediat Trapani, unul dintre puternicele forturi ale sarazinilor rămase neocupate în vestul insulei. Fiul său, Iordan a condus un atac care a surprins gărzile fortăreței și a capturat animalele. Lipsiți de provizii, locuitorii orașului au capitulat. În 1079, Taormina a fost și ea asediată, după care, în 1081, Iordan, alături de Robert de Sourval și Elias Cartomi, a cucerit Catania, posesiune a emirului de Siracusa, ca urmare a altui atac surpriză. Roger a părăsit și el Sicilia
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]