820 matches
-
confrați care-l sfătuiseră să nu comită un gest „periculos“, el ținând în mână o coală de hârtie despre care ne spune în Elegii... că era chiar aceea pe care își scrisese atunci demisia. Trei zile din săptămână eram deci captivii tipografiei, ceea ce nu însemna că în tot acel interval aveam de lucru cu corecturile. Erau destule orele goale în care așteptam să vină „materiale“ de la redacție, răspunsurile de la C.C. sau de la Direc ția Presei (cenzura), ore goale, pe care încercam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
publicului său un act de seducere, deși efectele unui astfel de act durează îndeobște puțin. „Victima“ curând se dezmeticește, se scutură de vrajă. Nu aceasta a fost însă situația „victimelor“ lui Nicolae Manolescu, adică a cititorilor săi din fiecare joi, captivi ai seducției exercitate de critic mai bine de trei decenii, de fapt, atâta vreme cât a vrut el să-i țină în captivitate. Iar când nu a mai vrut, când din motive care-l privesc nu a mai scris cronică literară, când
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
captiv și deci chinuit fără vină, unul cel puțin particular. Anume Teiul lui Eminescu, de care nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în fața camerelor de luat vederi pentru că noi avem libertatea ca, dacă nu ne convine ce vedem, să dăm pe alt canal? (Interesant e că nimeni nu zice „închide televizorul!“, ci doar „mută pe alt post!“ - pentru a rămâne de fapt captivi în același cerc vicios.) Afirmația „e emisiunea mea și fac ce vreau în ea“ se vrea echivalentă cu „sunt la mine acasă și mă comport cum poftesc“. Numai că lucrurile nu stau deloc așa. O emisiune nu e un spațiu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-l omorâm... Am ridicat ușa din țâțâni...”. Putem observa că lașitatea lui Mișu care-l diminuează sub toate aspectele validează prin contrast gesticulația eroică a micului func- ționar belicos care scoate ușa din țâțâni pentru a-l elibera pe acest captiv întru teroare. De remarcat faptul că Mișu nu mai este capabil să discearnă între amici și inamici. În starea de stres în care se află inversiunea s-a produs, amicii au devenit inamici, pentru ca ulterior aceiași „amici” să speculeze vulnerabilitatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care îl înscrie pe tatăl autoritar în economia simbolică a puterii. Este clar că în noua stare de agregare ontologică percepția lui Gregor Samsa a fost dereglată și raporturile cu lumea s-au schimbat. Ce anume face ca acest funcționar, captiv în rețeaua servituților birocratice să devină un gândac ? Kafka lăsa deoparte răspunsul la cea mai tulburătoare întrebare pe care nuvela sa o ridica, însă ironia și grotescul desenau din perspectiva unei noi sensi- bilități acutul sentiment de alienare al lumii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intra cineva, stăruia un parfum de neuitat, amestec de arome vegetale; numai în preajma finului uscat miroase ca în vechile farmacii. Umbla vorba, printre noi, copiii, că în flacoanele din rafturi, în spatele geamului de cristal, în spațiul aproape obscur, farmaciștii țin captiv câte un suflet de om; da, așa credeam și asta ne speria atât de tare, încât doar din ochi îndrăzneam să comunicăm această grozăvie. De aceea, cu toate că farmaciile erau bucșite de tuburi și sticluțe colorate, nu prea îndrăzneam să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un moment de criză în care poate surveni sincopa întreruperii relației afective cu cei dragi, stingerea răbdării, a curajului ferm și a gândului pragmatic. Aceste retrageri radicale lasă o zonă vidă în locul lor, un perimetru determinat gol în sufletul celui captiv labirintului, un vacuum-insulă ce este imediat inundat de turbulențele sentimentului revoltei radicale împotriva sorții și a divinei autorități care o decide. Inserția unui asemenea sentiment nu determină experiența dezorientării, a pierderii așezării sinelui, a rătăcirii individuale dacă este tranzitorie, dacă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
muribund abandonat de viață, de exilat între pereți ce îmi dictează îngustimile mersului meu stingher, conștiința mea deșertificată, secătuită de luciditate practică, de curaj, răbdare și dragoste, este pătrunsă înlocuitor de o nouă vibrație afectivă: revoltarea. În miezul nenorocirii mele, captiv într-un labirint ce îmi ironizează prezența ca fapt individual, simt cum irumpe din teluricul interiorității mele interogarea-blasfemie de ce eu? Îmi pare că universul este profund deficitar, iar zeii sunt nedrepți în alegeri și judecăți. Fenomenalitatea subiectului meu cunoaște acum
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a respectivelor piese către aceste destinații. Un om pășește într-o situație complicată, într-un labirint existențial. După o parcurgere inițială epuizantă se întâlnește cu experiența revoltării față de propria soartă și mâna divină ce-a rostuit-o. De va rămâne captiv acestui sentiment profund negativ, neavând energia voinței de a se sustrage lui, într-un final, presiunea angoasei îi va putea genera o spargere, o fragmentare a conștiinței și implicit a gândirii. Astfel, se va situa în afara minții în sensul de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și înduioșător își poartă vastele-aripi târâș pe puntea năvii Ca vâsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul sfioșilor captivi Ridicol, slab și trîndav s-arată zburătorul Intimidat de rîsul matrozilor naivi. Poetul e asemeni monarhului furtunii Ce vizitează norii râzându-și de arcașiProscris pe sol, în prada prigoanei și-a minciunii, De aripile-i vaste se-mpiedică în pași
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
căci jocul dintre bine și rău nu s-a sfârșit, transferându-se doar în alt teritoriu. Uitarea, nostalgia, dorința de vindecare și recuperare, singurătatea, disperarea, permanenta încercare de a se regăsi pe sine sunt prezente în povestiri precum Prin tunel, Captivi în rășină sau În pragul căsătoriei. Schimbarea spațiului exterior nu înseamnă și o anihilare a suferinței: tandemul dragoste-suferință este singurul care poate echilibra armonia sufletească a individului. Plină de imaginație și originalitate, proza scrisă de T. deconstruiește un univers real
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
să vă mărturisesc că lectura romanului Dumneavoastră am Început-o Îndată ce l-am primit și am Încheiat-o a doua zi către seară. Citind astfel, cu o singură Întrerupere, am putut fi foarte sensibil la ansamblu. Căci, așa cum știam din Captivi, sunteți un maestru al compoziției, al Întregului organic care trebuie să fie cartea. Captivi este o capodoperă de mișcare În cerc, nu numai În sensul că de la prima la ultima pagină imaginile se organizează Într-o vastă mișcare circulară, ci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obligatoriu!) după ultima, cartea propunând un foarte rar tip de lectură perpetuă, În cerc. Atrium este un triumf al raccourci-ului, al lacunei. Toată cartea, făcută astfel, se organizează Într-o figură energic și original sculptată. Roman al generației, ca și Captivi, implicit, Într-o măsură, Înrudit cu romanul englez de colegiu, meditație asupra efortului liber și al celui obligat să se miște În perimetrul omorâtor al meschinei parveniri, deschidere spre un neașteptat fior istoric, În sensul În care În romancier se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne era străin (literatura chineză sau cea japoneză nu ne sunt străine!), ci pentru că nu avea nici o legătură cu noi și cred că nu avea legătură, nici În țara de origine, cu nimic. Între personajele din Noaptea pe latura lungă, Captivi și Atrium există legături pe care critica literară ar fi datoare să le analizeze. Aceste legături (sau și ele) constituie cele trei cărți ale Dumneavoastră Într-o operă. Ar fi de văzut cum faceți variațiile (de exemplu, fata aceea de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urmă cu peste 30 de ani, „Jenică”, cum i se spunea, nu avea Încă marcat pseudonimul său de poet, Andrei Savu, pe coperta vreunei cărți și nici eu nu publicasem vreo carte. Eram fiecare, el ca avocat, eu ca inginer, captivi Încă fragezi ai „Marii Bestii”, cum numește Simone Weil societatea. Puntea dintre noi se deschisese instantaneu, boltă de cărămizi imponderabile de hârtie tipărită. Carnea trupurilor noastre nu era Încă tristă, mai credeam că vom citi toate cărțile și vom izbuti
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În acest context, regăsirea adevăratului prieten, de ieri și de azi! Am căutat printre hârtii vechi să găsesc vreunul dintre biletele pe care mi le scrisese de-a lungul anilor. De pildă, extraordinara pagină așternută În graba entuziasmului după lectura Captivilor, În care, Îmi aminteam, vorbea, folosind un citat din carte, despre felul cum urcam, fiecare, „dealul unei noi dimineți”. Nu l-am găsit. Am găsit, Însă, transcris Într-o pagină de jurnal, lungul toast pe care Îl citise În seara
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Inutil să vă spun câte amintiri a trezit lectura textului Dvs. Nu a fost dificil să-mi reamintesc că prima analiză serioasă (și elogioasă, dacă mi-e Îngăduit să spun) a prozei mele purta, la finele eseului din 1970 despre Captivi (În Familia, firește), semnătura Dvs. Episodul faimosului interviu din 1981, pe care Îl evocați În recentul articol, a fost emblematic, aș zice, pentru biografia „socialistă” a amândurora. Campania josnică de presă din 1982, manevrele de intimidare (inclusiv cele legate de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
voi da cronica. Spun de noiembrie, pentru că s-ar putea (aici nu mai depinde de mine, ci În primul rând de redacție) să Încerc nu atât o recenzie, cât un profil scriitoricesc; aș vrea, adică, să vă urmăresc evoluția de la Captivi până la Primele porți. Vreau să cred că redacția Își va da consimțământul. Stimate domnule Manea, ne purtăm cu toții extrem de greu singurătatea; nu știu ce vă veți fi imaginat despre mine, dar vă asigur că plătesc cu multă suferință și cu multă tristețe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
multiplele forme de agresiune pe care le produce timpul În care trăim. De altminteri, Nicki, cred că aceasta este mărturisirea cea mai adâncă pe care o conține literatura ta, Începând cu chiar prima carte pe care ai scris-o, cu Captivi. Mi-e tare dor de voi; sunt convins că ne vom revedea - și Încă destul de curând! Cu dragoste, Liviu * ș9ț Probabil, decembrie 1996 Anul Nou ne găsește pe toți cu sufletul cuprins de o nouă speranță. Fie ca 1997 să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unei așteptări și presimțiri confuze, aparținând celui ce va trebui s-o suporte, ca pe un fel de involuntară „provocare” a primordialului, viața izbucnind din statica minerală, desprinzându-se din adâncurile tenebroase, explodând despotic la „chemarea” nerostită, Încifrată a predestinatului captiv. Asumarea existenței Înseamnă asumarea unui sens: risipit, de obicei, absent, obturat; căutat, totuși; ignorat, adesea; apăsător și poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla browniană a consumului de timp și În centrifuga deplasărilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
totalitarismul comunist, care, „după Auschwitz, dovedea că nu exista vreo șansă de libertate, liberare, catharsis”. Dacă În Occident, prin dezbaterea liberă a temei, trauma supraviețuitorilor s-a reciclat și uneori regenerat până la efect fatal, În Est, tocmai „continuarea vieții de captiv” În cadrul unei „națiuni captive” pare să fi blocat dilemele „identității”, eliminând „până și posibilitatea” greșelii, inclusiv a celei ireversibile. Am dat aceste citate pentru a revela de ce mă simțeam atât de apropiat de Imre Kertész când l-am cunoscut, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urmează naratorul În revelația care va marca scepticismul său imuabil, față de toate „rearanjările” postbelice. Viața lagărului nu se schimbase esențial imediat după eliberare decât În aceea că „soldații eliberatori luaseră locul santinelelor de dinainte”. În a doua dimineață de după, fostul captiv, deschizând ușa așa-numitului spălător și Îndreptându-se spre una dintre chiuvete, se trezește, brusc, În fața unui soldat german! Situație dinainte, parcă nimic nu se Întâmplase, eliberarea fusese doar o Închipuire. Cu genunchii tremurând și ochii măriți de spaimă, captivul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urina groazei, sub loviturile neamțului, prizonierul vede cum santinela Își Întoarce privirea binevoitoare spre el și Îi face un semn politicos să se apropie. Abia atunci Înțelege că, În realitate, soldatul era el, acum, cel care curăța spălătorul pentru fostul captiv. Zâmbetul său slugarnic exprima nerăbdarea de a-l servi pe sclavul de ieri. „Lumea se răsturnase cu josul În sus, fără să se schimbe totuși decât prin faptul, deloc neglijabil, că ieri eu eram Învinsul, iar astăzi era el.” Fostul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
povești rămân drastice. Litera care devine numele lui B. nu este o codificare Întâmplătoare sau fantezistă. Keseru susține că B. s-ar fi născut În ultimele luni ale anului 1944, deci spre finele războiului, Într-o baracă la Auschwitz. Noul captiv fusese tatuat pe coapsă, nu pe brațul, prea scurt, al pruncului, iar litera B, urmată de patru cifre, Însemna că mama fusese Înregistrată, din eroare, probabil, ca deținut politic din Slovacia, nu ca evreică maghiară, căreia i-ar fi fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]