688 matches
-
cumințită în blocuri enorme de gheață, jos, în cală, câte feluri de crevete umpleau cămările bucătarului-șef (64, parcă... da, 64!), că păstrăvul ales de prim-ajutorul de bucătar nu era din cel mai bun soi sau că încărcătura de caracatiță fusese jumătate aruncată peste bord, pentru că-și schimba culoarea și um pluse de duhoare cabinele, ce-i drept, nelocuite, ale pasagerilor. Era ceva nou. Ceva... nedeslușit. Era ca și cum un abur care nu venea din nici un ceainic s-ar fi ridicat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Doar câteva zile. Acum o să merg să stau mai mult. Poate că o să-mi iau și o casă acolo. Pe malul mării. Undeva pe la Aguadulce. O să ies seara și o să mănânc la o tavernă de pe plajă. O să mănânc pui de caracatiță și Bacaladilla. Nu știi tu ce-i aia. Hai să-ți explic, ca să nu mori prost. Baca ladilla e puiul unui pește mai mare, care se cheamă Bacalao. Așa mi-a spus mie cineva. Nu știu dacă e sută la
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gura la ei. Cum reușesc oare să facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și altele înrudite? M-aștept oricând să se topească, să-i răsară niște tentacule din buzunare și din urechi, să se mlădieze ca o caracatiță, să se prindă cu ventuze de tavan, să coboare unsuros pe la îmbinarea plăcilor, să se strângă-n sita sifonului. Să întind mâna și să-mi scape, ca meduzele moarte aduse pe țărm de valurile de apă clocită. Mută servieta în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea! nu mă mai contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
crescătorie de cobre care colcăie și sâsâie pe lângă zid, dar nici ele nu reușesc să pătrundă fiindcă tot zidul este stropit cu mir... Mă uit la cer. Mi se trimite un semn:răbdare, fiica mea, răbdare! Meditație Tentaculele lingușelilor nasc caracatițe; șarpele crescut la sân se gudură pe lângă dușman. Întotdeauna este bine să stai în banca ta. Ascultă sfatul meu: “apa trece, pietrele rămân”. Stare Singurătatea, un cântec din bucium. Ecoul ei, mătură în cale, bucuriile... Stare 1 Turțuri de gheață
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vindecă de urât. ,, Banii sunt deșertați În buzunarul fără fund al vestei kaki de care Antoniu nu s-a despărțit de când a dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt. Privește În gol și tușește din când În când. Cele câteva raze de soare care au străpuns Încăperea și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să înghită una după alta cinci-șase tablete de ciocolată. O săptămână fără luminile terorizante ale policandrului din camera mea mi-a prins bine, dar curând după revenirea în oraș trebuie să mă readaptez. Aprind, de data asta intenționat, toate brațele caracatiței și încep, în chiloți și cu picioarele mele noduroase indecent dezgolite, să umblu prin hârtiile puse în ordine, de pe care Figaro a fugit stârnită. Ceva îmi dă o stare de liniște: povestea Zinei o presupun securizată într-un fișier cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
numai de el, țuguindu-și buzele uriașe ; bătrânul Ionescu executa pe chitară flajeoleți rapizi, învăluind-i pe ceilalți cu zgomote metalice de o claritate fantastică, enervându-l pe înaltul Meyindir, care tocmai încerca să-și acordeze basul cu braț de caracatiță drept grif și corzi din trunchi de copac. Aceștia doi nu se înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și cesulețele unor aparate mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rând și ceilalți în jocul lui Ionescu, gâdilând atât simțurile Lumii de Sus, cât și noaptea cerului cu sunete ciudate de corzi amestecate cu nisipuri și scurgeri ale timpului. Meyindir pișcă abia auzit mi-ul basului său construit dintr-o caracatiță, obținând astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare și calde. Prima zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie, așa cum se întâmplă în fiecare an. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încerca un soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de a nu fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite cu o dezinvoltură dezarmantă. În seara aceea, limpezit, Alex luă hotărârea să-i ceară mâna Inei. Pe lângă informațiile dobândite în ultima vreme despre Olga, care îl despărțiseră sufletește de această domnișoară, întâlnirea cu Tony umpluse paharul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și se repetă, încât după atâția ani și ofuri s-a putut ajunge la un atac deschis, precipitat și cu urmări grave, asupra instituțiilor statului de drept, care le stătea în cale briganzilor din țară, cu tentacule și dincolo de ea, caracatițe jefuitoare a acestui leagăn străbun, până să nu mai rămână niciun firișor de iarbă din el și apoi să-l dea la fier vechi pe te miri ce... Gheorghiță Savel vede bine acest păienjeniș otrăvit din sânul societății românești și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-i! Și fata aceea a fost în Piața Universității. Am văzut-o noi. Dați-le! Că le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic Paris, întinsă acum ca o caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen unic în istoria lumii. Nici cuvintele de vandalism, barbarie, nu-l pot diminua. În salopete
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
unul afară, unde un camion hodorogit Îl aștepta doar pe Matei. Țiganii au Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ca în Purgatoriul), deslușim optimismul și credința luminoasă din sufletul autoarei. Meritul deosebit al acestei scrieri constă în faptul că se vrea un semn pentru neuitarea vechilor tradiții și este un obol, pe altarul, de neregăsit, al copilăriei. Cuprinsă de caracatița cotidianului unui mare oraș, Vasilica Ilie rămâne sufletul pur, călit de soarele și vânturile Bărăganului. Veți citi cu plăcere și vă veți reafla în atmosfera povestirii, copii sau adulți.
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a prăjeală, a vomă și a zahăr pudră. Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice negre, ca niște spițe răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rece și sticlos. Niște bucăți ascuțite din ceva care atârnă mi se înfășoară în jurul gâtului și mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
venirea lui Hristos. Există o constelație din patru stele mari, care alcătuiesc o cruce perfectă. Dante asculta cu gura căscată și cu ochii larg deschiși. — Și ce altceva ai mai văzut? — Munți de apă și pești nemăsurați, monștri Înfiorători și caracatițe cu tentacule ce urcau peste bord, răpind marinarii pe timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de arsura de peste zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei, ca să am mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
furtună din camera alăturată, Lucille a surprins-o pe biata și uimita mea mamă, care abia intrase, alături de mine, în holul de primire din casa lor din Upper East Side. Lucille s-a agățat de mama într-o îmbrățișare de caracatiță, o îmbrățișare atât de plină de forță, încât am fost nevoită s-o dezlipesc de ea cu de-a sila - și cu ajutorul Carlottei. — Nu-mi vine să cred cât de mult a trecut, Tish-Tish! Nu-mi vine să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ales acum cînd așteptarea se apropie de sfîrșit. Stați să-mi pun puțină ordine în gînduri, zice șoferul, s-ar spune că toți suferim de o boală ascunsă, legată de femeile astea care ne sucesc mințile, ne acaparează ca niște caracatițe, cărora le intrăm foarte greu sub piele, dar odată acceptați, nu mai avem scăpare, zice cotind prn fața Gării de Nord în direcția magazinului Automoto, prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul oricărei opere de artă, zice Părințelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
caii cînd vor cîinii, le transmite. Putea fi naivitatea considerată un păcat? își reia Bătrînul gîndurile. În situația lor și a lui, nicidecum. Așa se întîmplă de fiecare dată cînd ai de-a face cu un dușman viclean, cu o caracatiță care împînzește fiecare colțișor al țării cu tentaculele sale. Toate răsturnările de sistem, de guverne, fie că sînt numite revoluții, revolte spontane, lovituri de stat, sînt întotdeauna dirijate de același tip de indivizi care nu-și urmăresc decît propriul interes
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]