1,669 matches
-
dumnezeii mă-sii de țigancă. Abia aștept!.”, a hotărât el în câteva fracțiuni de secundă, după care s-a repezit la Doru și l-a îmbrățișat. Fetele au izbucnit în râs. Cei doi, cu trupurile goale, torsionate într-o îmbrățișare caraghioasă, abia ținând în mâini ulcelele de vin din care se prelingeau picături roșii pe spatele lor, alcătuiau un tablou atât de hilar, încât nu se puteau abține. S-au înțeles din priviri și s-au apropiat de băieți, schimbându-i
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
costum cum nu am mai văzut pe la țară, cu cască pe cap și ochelari mari din plastic pe ochi. Pasarela era plină de curioși printre care se mai zăreau și alte capete de țânci ca mine. Bărbatul echipat așa de caraghios cum mi se părea mie, s-a urcat în șeaua motocicletei sale și cu motorul turat începu să se învârtească în jurul cilindrului metalic, când la un moment dat s-a urcat cu motocicleta pe perete și a început să se
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
Acasa > Stihuri > Momente > GHIOCELUL IMPERFECT Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată peste noapte. Astea-s vorbe azvârlite-n astre Șoapte stârnite
GHIOCELUL IMPERFECT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351992_a_353321]
-
proză satirico-umoristică și în mare parte a reușit. Comedie amară. Ridicolul de situație, de limbaj atestă această reușită. Suntem în plin Caragiale când diverși mitici se confruntă spre hazul celor din jur dar numai ei nu realizează cât sunt de caraghioși. Desigur, Marian Malciu nu ajunge la performanțele comicului lui Conu’ Iancu, dar strădaniile sale de a stârni hazul sunt lăudabile. CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: INTERPRETĂRI: PATRU PROZE DE ATMOSFERĂ, consemnate de CEZARINA ADAMESCU / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PATRU PROZE DE ATMOSFERĂ, CONSEMNATE DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350514_a_351843]
-
ele nevăzute primesc continuu o gură de pământ oferta generoasă înghiți priviri în jos și iar uitam trecutul închis în umbra minții escaladam trădări trădăm eroi trecutul ne cățărăm dar cum pe scară orizontală lipsiți de conținut literele mici simboluri caraghioase triumfă absenții le dau forța un fum captiv o viață între limbi de ceas. Referință Bibliografică: Escaladam trădări / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1240, Anul IV, 24 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate
ESCALADAM TRĂDĂRI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350550_a_351879]
-
costum cum nu am mai văzut pe la țară, cu cască pe cap și ochelari mari din plastic pe ochi. Pasarela era plină de curioși printre care se mai zăreau și alte capete de țânci ca mine. Bărbatul echipat așa de caraghios cum mi se părea mie, s-a urcat în șeaua motocicletei sale și cu motorul turat începu să se învârtească în jurul cilindrului metalic, când la un moment dat s-a urcat cu motocicleta pe perete și a început să se
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
gândurile numai de ea știute, foarte departe de animația de pe peron. Nu m-a lăsat să-mi iau rămas bun. A urcat în tren. Și trenul a plecat! Nu știam ce să cred și presupun că aveam o mutrișoară deosebit de caraghioasă, dacă ea a izbucnit în râs. - Să scot o oglindă din geantă să te vezi și tu, mi-a zis când s-a liniștit și, adevărat, a scotocit prin geantă. - Privește! A întins mâna. În palmă ținea un bilet de
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
d-aia umblă ea cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Așa să știi. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soția ta e fruntașă și tu... (Se uită în oglindă): Caraghiosule! Cine e mă' caraghios? Eu? Tu, tu. Soția care este nu-i așa, baza societății, mama viitorilor tăi copii trebuie apreciată și respectată. Asta e soția ta! Adică a noastră. Cum a noastră, mă'? Eu știam că e numai a
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Așa să știi. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soția ta e fruntașă și tu... (Se uită în oglindă): Caraghiosule! Cine e mă' caraghios? Eu? Tu, tu. Soția care este nu-i așa, baza societății, mama viitorilor tăi copii trebuie apreciată și respectată. Asta e soția ta! Adică a noastră. Cum a noastră, mă'? Eu știam că e numai a mea. Împărțim la bine
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
vrednic de fericire. Este un om vesel, un om cu bunătate în inimă, care nu se silește să facă o faptă bună pentru că aceasta decurge din omenescul pe care și-l asumă în mod obișnuit, nu-l flutură în paradă caraghioasă, nu depune efort să fie amabilă și plăcută celor din jur pentru că acesta-i este zidit în ființă, nu pornește din gestica de complezență. De aceea, artista Anca Țurcașiu și omul Anca Țurcașiu sunt una, iar aceasta-i frumusețe umană
ANCA ŢURCAŞIU. FRUMUSEŢE UMANĂ ŞI HAR RAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352226_a_353555]
-
să-nghit, Atâtea pastile, zi de zi, Dar, eu, cuminte, deseori nervos, le iau, Să las impresia, ca o duc bine. Nimeni nu știe, ce-i în mintea mea, Nici eu nu știu, sunt atâta de confuz... Cred că-s caraghios, punând atâtea întrebări, Despre persoane, care s-au dus, în cealaltă lume, A caror soare, de multă vreme, a apus. Dar mi-au fost dragi și poate că, Aș vrea să fie, lângă mine. Nici adierile de vânt, nu-mi
RENUNŢ INCONŞTIENT LA VIAŢĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352255_a_353584]
-
dat această bucurie”, lucru pe care la vremea respectivă eu nu-l înțelegeam. Nu știam cine este acest Domn Isus. Atunci dânșii m-au invitat la orele de rugăciune pe care le țineau în casa dumnealor. A fost ceva foarte caraghios pentru acea vreme, pentruca se rugau cu voce tare, iar eu nu știam să mă rog deloc. Nu înțelegeam nimic, eram confuză, dar doream să am și eu acel lucru pe care l-am văzut la acea familie. La acele
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356496_a_357825]
-
modern al populației, responsabilul cu protecția socială încă nu avea puterea în mînă, Alunica zis și Alu Gore își șlefuia lucrarea capitala, “Tragedia globalizării”, iar Lilicuța Bolovan nu și-ar fi închipuit în ruptul capului că se va îndrăgosti de caraghiosul ăla de Neacutare Pandișpan, numit așa pentru că, atunci cînd uită cum îl cheamă pe vreun tip cu care avea el treaba, îl lua scurt: “Băi, neacutare, ce pandișpanul meu te grăbești așa?” și de aici i se trăsese porecla transformată
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
nimeni astăzi să îl cheme, În șaua unei gloabe costelive. Cu scut, cu lance, paloșe și steme, Cum ne apare-n scene succesive, În susținute șarje ofensive, E semnul, totuși, unei mari dileme: El reprezintă oarecum sublimul? Ori e ridicol, caraghios de-a-ntregul? Nu-i ultimul, dar nu a fost nici primul Care apare făcând pe strategul. Dar adevărul vreodată știmu-l? Ne obsedează -, aș zice, precum negul! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Don Quijotte / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DON QUIJOTTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356987_a_358316]
-
consemnez, nu judec și nu mă pronunț, domnule jude! i-a răspuns ea zâmbind ironic, dar oarecum complice la încercarea lui de a-i afla părerea. „Hm! El este atât de sigur întotdeauna pe ce trebuie să facă, încât devine caraghios de fiecare dată prin asemenea curiozitate. Cred că mă testează. Vrea să știe dacă am studiat cazul cu atenție, hoțomanul!” - Ei, lasă asta, ești grefier cu studii superioare, ce naiba! Mâine-poimâine îmi iei locul. Învață să iei decizii, că nu se
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
o coală de hârtie. În puținele momente de liniște instaurată în sală se auzea doar zgomotul uniform și ușor al tastelor acționate de Alina. Procurorul Zapciu își clătina alene capul cu privirile în tavan, iar polițiștii priveau amuzați la poziția caraghioasă a jandarmului ce ațipise pe scaun cu bărbia răzimată în piept. Președintele de complet și-a acoperit gura cu palma pentru a nu i se vedea zâmbetul involuntar apărut în colțul gurii, după care s-a adresat sălii cu vocea
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
-i lipise deja o cantitate însemnată de fulgi mărunți de nea, pe scurta de postav bleumarin. Se duse la ușă, prinse cu o mână de clanță, iar cu cealaltă, proptită-n tăblie, împinse până când reuși s-o închidă, după ce patină caraghios de câteva ori, pe linoleumul umezit de zăpada topită. Odată rezolvat incidentul, viața din incinta cârciumii reveni la normal, iar discuțiile de la mese fură reluate, evident pe teme noi, întrucât subiectele vechi fuseseră deja uitate. Singurul care nu fu nevoit
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își petrecuseră ore întregi, îmbrățișați, legănați de pasiunea și amintirile lor. Acum zăcea golit de gânduri, sentimente în culcușul de bumbac intens colorat, cu brațele și picioarele atârnate caraghios, asemeni unei păpuși bizare de cârpă. Asculta scâncetul valurilor ce se spărgeau de stâncile încremenite la câțiva pași de casa lui și o nouă dorință se alătură cuminte și irealizabilă, celei cu cafeaua: o baie lungă și purificatoare în apele
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
local de noapte/ Vin pe masă, transparență, sinceritate./ Undeva în spate, departe, de protocol/ Zace un om mai plictisit, mai monoton./ Mă așez în fața lui căutându-i privirea/Și pe chip citindu-se-i uimirea./ Mă întreabă pe un ton caraghios/„De ce dracu stai în picoare? Hai stai jos!”/ Îmi povestea despre pom, despre spiritualitate./„ Ascultă, copile, nu e vorba nici de zi și nici de noapte”./ Am rămas ușor impresionat de muzicalitate./ Suav lingvistic al purității create/ Îmi povestea despre
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
vrea să te cumpere, sau ce vrea? - Ha, ha, nici chiar așa. Dacă putem să ne mai vedem, să discutăm, să ne apropiem sentimental unul de celălalt. Să se pornească acel click cum s-a exprimat ea. - Hi, hi, ești caraghios Narcis, scuză-mă te rog, dar nu vreau să te jignesc. Cum să se declanșeze acel click că nu înțeleg. - Adică și eu să mă îndrăgostesc de ea. Asta vrea să spună. - Ai putea? - De unde să știu? Tu ai putea
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370986_a_372315]
-
nevoie..., dar aș dori să nu-ți neglijezi familia. Foarte serios îți spun! - Ok! Nu am de gând. Aventură și satisfacția că îmi oferă ceea ce soției mele nu i-aș cere niciodată. Doar atât. Eram și eu curios, chiar dacă par caraghios la vârsta mea să afirm că nu știam unele figuri... sau tehnici, dacă vrei. Le are pe toate femeia asta și nu se jenează să mă antreneze în tot felul de prostii... - Ptiu, drace! Pleacă de aici, coruptule! - Gata! Mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
și zise: - N-ai vrea să-ți smulg barba și mustățile? Te scap mai repede de belea! - Văleu, nici nu mă gândesc! Vrei să râdă celelalte vânturi de mine? Fără barbă și mustăți, fără cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
și zise: - N-ai vrea să-ți smulg barba și mustățile? Te scap mai repede de belea! - Văleu, nici nu mă gândesc! Vrei să râdă celelalte vânturi de mine? Fără barbă și mustăți, fără cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
niște cârpe colorate aruncate de niciunde, din toate costumele purtate de el de-a lungul timpului, în fiecare spectacol și cum fiecare amintire a trecutul sau chiar a prezentului devenit trecut îi încropește altă și altă costumație. Și coiful acela caraghios, țuguiat din creștet, deși îl enervează, știe că trebuie să-l poarte pentru a nu fi lovit de pietrele râului de gânduri și el plin de cuvinte amăgitoare. Ba chiar și-a croit un cozoroc în caz că praful metaforelor încropite de
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]