839 matches
-
de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe case, prea multe fețe noi, așa-i? o întrebă el și continuă să fluiere fără să mai aștepte răspunsul. Carmina se gândi la băiețelul despre care vorbise Monica. Oare nu i se întâmplă și ei la fel, nu cumva refuza să înțeleagă adevăratul sens al relațiilor dintre ea și Ovidiu. Oare nu-i era mult mai comod să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unui apartament pentru cei doi tineri ar fi durat, ori Sidonia era foarte grăbită să-l instaleze pe Ovidiu în noua locuință și, imediat după aceea să-i reamintească de examenele din iarnă, să-l pistoneze pe el și pe Carmina, să-i ambiționeze. Își dădea seama că ar fi fost suficient ca unul dintre ei să dea semnalul, ca indirect, în virtutea inerției să-l urmeze și celălalt și credea ea că mai receptivă în această privință era Carmina chiar dacă manifesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pe Carmina, să-i ambiționeze. Își dădea seama că ar fi fost suficient ca unul dintre ei să dea semnalul, ca indirect, în virtutea inerției să-l urmeze și celălalt și credea ea că mai receptivă în această privință era Carmina chiar dacă manifesta o stare de inhibiție de îndată ce auzea cuvântul examen. Ea, Sidonia, se știa capabilă s-o facă să depășească șocul, era atât de simplu de manevrat fetișoara asta, cu toate împotrivirile ei mute, pur și simplu în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frigider unde pusese la rece o sticlă de șampanie. Știți cum se urează unor tineri care se căsătoresc? i-a întrebat el. Ei, bine, casă de piatră, casă de piatră, piatra înseamnă trăinicie. Se învârtea agitat în jurul sticlei, Ovidiu, Sidonia, Carmina ședeau nemișcați, cu expresiile împietrite. Să vă fie de bine, copii mei, mai spuse. Apoi bărbatul eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un fâșâit domol, după care lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei un zâmbet de zile mari, alcătuit cu greu dar menținut acolo cu un minim efort de voință. Oricum, grija lui de a participa la sărbătorirea mirilor se dovedise hibridă, dar era de apreciat bunăvoința de care dădea dovadă. Uneori Carmina se gândea cu uimire la existența lui atât de puțin cunoscută, la universul mic sau uriaș, prin care se rotea neștiut de cei prezenți în casa aceea, apărat de atitudinea Sidoniei care-l credea terminat și-l ignora, gustând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să lege fir cu fir, amănunte neesențiale și să formeze un întreg perfect logic, să descopere apoi partea secretă a existenței cuiva, surprinzând prin acuitate și precizie pe cei învinși. Seara se întâlnea de obicei în bucătărie cu Ovidiu și Carmina, fata părea epuizată după acel turnir de vizite pe care Ovidiu îl găsea necesar, pe chipul ei stăruia mai mereu umbra unei ezitări, a unei amărăciuni, pentru o fracțiune de secundă Sidonia se temea ca fata să nu fi descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de chiuvetă, cu spatele la ei, sporovăind, se mișca plină de precizie, tinerește, uneori le arunca peste umăr un zâmbet, știa să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi, chiar mă întrebam într-o zi cu Nina ce vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-ți spun, vai, uite ce-am pățit, și tu îmi spui la urmă, vai, săracul de tine. Acesta-i un fâs, pierdere de timp! Instalat în scaunul său, cu spetează înaltă, Alexe inspecta cu migală odaia. Am venit, le spuse Carmina, ca să-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă cu țigara spre ea, mica lichea. Trase din țigară, slobozi fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repede, cu precizie, să caute asociații, comparații, să sustragă din amalgamul de informații exact pe cele necesare, ca după câteva miimi de secundă, pe ecranul conștientului să apară definiția, răspunsul la întrebarea formulată, rezolvarea problemei. Altădată, când se instaura tăcerea, Carmina ar fi intrat în panică, acum se simțea atât de bine pe colțul bine-cunoscut al canapelei, având în fața ochilor rafturile burdușite cu cărți, pe Alexe și pe Nina, ei și obiectele din camera lor erau niște realități de care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei zile. I-a spus lui Ovidiu de îndată ce s-au întâlnit. Voia să fie singură. Sidonia nu era acasă era pe șantier, în apartamentul Carminei, dădea ultimele indicații cu privire la finisaje, mobilier. Ea, Sidonia era mulțumită, o mulțumire care te contamina. Carmina a spus: Ovidiu, vreau să mă duc la părinți astea trei zile, nu mă întreba de ce, așa simt eu nevoia să fac. O să ne vedem în ziua căsătoriei, poate e mai bine așa, trei zile vor însemna pentru noi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme, îi răspunse el sec, abia ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe băiatul ei. Fir-ar al dracului să fie, își zise ea, să mai am eu anii lui, să fiu bărbat și să nu fiu în stare să pun foc la tălpile unei femei! Simțise că se întâmpla ceva cu Carmina, zi de zi aluneca tot mai mult în interiorul ei, dar, ocupată, presată de alte treburi, n-avusese timp să aprofundeze problema, crezuse că este suficient să-i creeze o atmosferă prietenoasă în jur, crezuse că Ovidiu va ști să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
du-te. Trebuie să mergeți la Fana s-o anunțați, să mergeți împreună, ea știe de căsătoria voastră, sigur că știe, că am anunțat-o eu, dar trebuie să vă duceți voi doi să-i invitați la nuntă. Și apoi Carmina o fi uitat că nu și-a luat rochia de la croitoreasă. El o privi printre două zbateri ale pleoapelor. Hm, asta însemna ceva, va ieși din monotonie. Numai gândul că se va urca la volan și-l urnea din amorțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aici dumneaei plătește ca să fie luată la palme și acasă nu pot s-o ating nici măcar cu o vorbă că sare de fund în sus și ea și soacră-mea, îmi scol toată casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de griji și de resentimente. Se schimbă de haine, luă un capot al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții o copleșeau cu atențiile lor, devenise peste noapte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amănunt, au ascultat părerea Carminei cu multă atenție. Ea susținea ideea tratamentelor naturale cu ceaiuri, miere, gaz, oțet și ei o aprobau surprinși de concepțiile fetei, ba chiar promiseră că vor face stocuri de plante medicinale din soiurile indicate de Carmina pentru diverse afecțiuni. Seara, înainte de a pleca în camera ei la culcare, o întrebară stânjeniți dacă un cec de zece mii era suficient ca dar de nuntă. Ea le răspunse că nu trebuie să fie stresați pentru că vor face o nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că-i pătrunde în păr și în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vanilate, tatăl a scos o ulcea cu vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seară. Și ea să întoarcă privirea către fereastră și să confirme: Da, s-a făcut seară. Oare când a trecut timpul? Și să gândească, uite că s-a scurtat lumina zilei. Ai închis la păsări? Nu, mă duc acum. Seara, Carmina, fără să țină seama de protestele părinților, a plecat să umple găleata cu apă, la aceeași cișmea către care plecase și Elena într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca la vizita anterioară, s-a purtat corect, extrem de politicos, respingând prin felul lui de a fi orice încercare de apropiere, dacă cineva ar fi îndrăznit să facă o asemenea apropiere. Avem un program încărcat, a anunțat-o el pe Carmina. Unu, vizită la Fana, pe la ea n-am trecut, doi, maman spune că tu ai uitat, probabil, de rochia de la croitoreasă, trei coaforul, patru, o raită pe la apartamentul tău, de când nu l-ai mai văzut, hai spune? El părea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întrebări protocolare. A așteptat răbdător răspunsul. Pe urmă s-a interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a înapoiat ea, a fost foarte nerăbdător. S-a ridicat de pe scaun, a studiat calendarul bisericesc, a răsfoit o carte despre Blaga, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]