990 matches
-
văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte membre ale grupului, Emilia manifestă totală toleranță față de păcatele carnale, reușește să le găsească chiar și o justificare logică, înscriindu-le în sfera omenescului căruia toate îi sunt permise sau nu trebuie să i rămână străine: „Femeia, dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
516. (trad. n.) 235 Giuseppe Gigli, Introducere la Fiammetta, Bibliotheca Romanica, nr. 120, 121, 122, Stragsburg, Heitz & Mundel, p. 14, apud ștefan Crudu, op. cit., p. IX. 236 „pagini de subtil roman psihologic”, „roman confesiv ce descrie la persoana întâi chinurile carnale și sufletești ale iubirii” Mirela Roznoveanu, op. cit. , p. 314. 237 „Protagonista, care narează la persoana întâi, este cu certitudine o precursoare a unor eroine precum prințesa de Clèves, Emma Bovary și Anna Karenina, deoarece întregul roman este o proiecție a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de aceea se și identifică cu femeia samarineancă, pe care o evocă și cu care are similitudini 272 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 273 S. H. Rigby, op. cit., pp. 148-149. 274 Ibidem. 275 H. Marshall Leicester, Jr., Of a Fire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1-2, 1984, p. 173. 276 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 95 certe, ambele fiind căsătorite de cinci ori, ducând o viață destul de libertină. „Asemănarea târgoveței cu femeia samarineancă evidențiază, o dată în plus, corelarea ei cu Vechiul Testament, cu tot ce este carnal și cu perceperea sensului literal al textelor”277. Cu toate acestea, femeia din Samaria îi este superioară: deși dusese o viață dezordonată, are totuși puterea de a înțelege admonestarea și porunca divină de a se îndepărta de tentațiile trupului care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
propriu, un destin ce se evidențiază în rândul celorlalți.280 Târgoveața a fost asociată de critica literară cu legea Vechiului Testament, deoarece în acea epocă antică textele erau percepute doar cu sensul lor literal, de aici și conotația cu trupescul, carnalul, ea nu reușește să pătrundă în profunzimea doctrinei pe care va încerca să o combată, în încercarea de a-și justifica viața și pornirile concupiscente. Este o exegetă lipsită de credibilitate, face numeroase confuzii, interpretează în manieră proprie textele, încearcă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorințele ei, aducând ca argumente exemple celebre: „și Solmon ținu mai multe doamne!/ Păi unde n-am eu parte, dragă Doamne,/ Să mă înfrupt măcar pe jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o interpretare burlescă, o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o interpretare burlescă, o dovadă fiind problematica abordată, original, în legătură cu posibilitatea recăsătoriei, statutul mariajului și virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând personajul ca pe o personificare a carnalului și a respingerii stereotipurilor misogine, fie admirându-i energia și acea joie de vivre.” 459 Totuși basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi acordă violatorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lume a naturii și a simțurilor”570), încadrat în forme precise, bine definite; nimic din acest univers nu ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
operelor lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus, a femeii misterioase și a nimfelor pe care le conduce, dar mai ales tema, dialectica Diana - Venus, opoziția între ceea ce am numi donna angelicata, castă, pură, eterică, și donna demonicata, carnală, pasională, nesupusă, senzuală, precum și impactul pe care femeile îl au asupra personajelor masculine. Inspirația vine și din literatura antică, mai ales de la Ovidiu, ale cărui metamorfoze sunt valorificate în acest poem, dar și de la Dante (poemul este scris în terține
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe ale Mariei sau ale Evei: „Concepțiile medievale despre dragoste și teoriile despre iubire cunoscute de Boccaccio reprezintă o frescă complexă. Dragostea creștină sau caritatea intra în antiteză cu iubirea instinctuală, naturală. Acestea două se armonizau în dragostea conjugală, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a doua Venus este cea pentru care orice senzualitate este dorită, și care în mod obișnuit este numită zeița dragostei...>>”596. Una este Venus celestă, protectoare a mariajului și a familiei și care confirmă dragostea creștină; cealaltă este Venus cea carnală sau zeița senzualității și a concupiscenței; una este reprezentată de Maria, cealaltă de Eva. Formele pe care le ia această dualitate în operele lui Boccaccio sunt complexe.”597 Paradoxuri de acest gen puteau fi întâlnite și în dragostea curtenească a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al XII lea: iubirea era percepută ca fiind spirituală și cu un rol nobil de înălțare a ființei umane pe o treaptă superioară a existenței, de aceea devenea compatibilă mai ales cu spiritele aristocratice, dar avea și o latură pasională, carnală și mai ales nu era legată cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora. Abia începând cu școala Dulcelui Stil Nou și cu Dante relația dintre l’amour curtois și dragostea divină se vor unifica într-un mod armonios
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dragostea pe care o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le percepuse carnal, povestirile lor receptându-le mai mult estetic, decât spiritual. Doar la sfârșitul narațiunii el află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele nu erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru a face povestea castității ei mult mai credibilă, s-a inventat episodul luptei ei îndelungate cu Vulcan, acesta din urmă fiind învins. Dar, după părerea autorului italian, lucrurile ar trebui privite alegoric în acest episod, deoarece Vulcan simbolizează dorința carnală învinsă, firesc, de rațiune. În aceeași manieră alegorică trebuie privită și acțiunea Circei de a-i transforma pe bărbați în animale, pasiunea degradându-l pe om, deposedându-l de rațiune, de ceea ce este caracteristic firii umane. Lauda adusă studiului literelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trad. n.) 208 adevărată este aceea de a-și fi menținut credința și de a fi dat naștere următorului împărat roman creștin. Divinitatea și bărbații dețin toată puterea reală în această istorisire. Constanța pare eroina patriarhală perfectă: lipsită de dorințe carnale, aflată în sclavia celor care au autoritate asupra ei - tatăl care o trimite departe pentru a se căsători cu primul ei soț, un sultan, astfel urmând să se realizeze o alianță politică, și cel de-al doilea soț, Alla, căruia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
concrete: Dumnezeu s-a întrupat dintr-o femeie, unei femei, Maria Magdalena, i s-a arătat Mântuitorul, pentru prima dată, după învierea sa din morți. Dacă în figura târgoveței din Bath, Chaucer parodiase femeia privind-o ca pe un „exeget carnal”, în cazul Prudenței ne înfățișează un personaj feminin care este capabil să citească alegoric faptele pentru a-și îndrepta un soț care interpretează prea literal cele întâmplate.772 În al treilea rând, proclamă Melibeus, a urma sfatul Prudenției însemna a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
proprii, mai doritoare de a dispune de propriile vieți după bunul plac și nu conform preceptelor scrise sau nescrise ale epocii. Deznodământul povestirii este moralizator, un îndemn al naratorului de a eradica tot ceea ce este rău, vicios, pentru că dorința plăcerii carnale a dus la sfârșitul tragic al Virginiei: „Drept pentru care ascultați-mi sfatul:/ Cât nu-i târziu, stârpiți în voi păcatul.” 845 Numele personajelor devin emblematice, ilustrând dorința de păstrare a candorii și a onoarei 846, Virginia este un model
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spre marea ei bucurie, de piratul Paganino da Mare (numele personajului fiind semnificativ pentru virilitatea și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea dorințelor sale, de a se căsători cu o tânără frumoasă, care să-i ofere toate deliciile vieții conjugale, să-l ferească de a mai cădea în păcatele carnale și pe care să o poată conduce și modela după bunul plac, el asociind vârsta fragedă cu lipsa defectelor, dar și a voinței, femeia tânără este, în viziunea sa, un material ușor educabil. „Viziunea asupra căsătoriei ca un paradis terestru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a susține un argument, o evidență clară sau o autoritate a epocii.33 Scriitorii medievali cultivau simbolul și alegoria. De aici și preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În opera lui Geoffrey Chaucer femeile pot întruchipa fie carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în care percepțiile lui se opun celor misogine ale epocii medievale.”35 Aceste constatări se pliază perfect și pe maniera lui Giovanni Boccaccio de abordare a personajului feminin. Donnele demonicate, nefiind supuse și blânde, devin și ele simboluri, dar ale carnalului, ale concupiscenței, ale dorinței iraționale, ale nevoii de libertate și de emancipare. „Percepția medievală dominantă asupra femeilor, care era acceptată ca atare mai mult decât era formulată explicit, a fost aceea care o înfățișa pe femeie drept ajutor și tovarășă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]