783 matches
-
cu un cap mai scund ca mine și mai slab cu vreo 15 kilograme. Îmi imaginam picioarele lui sub birou, atârnând la câțiva centimetri de podea, sprintene și neajutorate totodată. Puteam să îl dobor cu ușurință. Se întinse după un carnețel galben și alese un creion din cele câteva înghesuite într-o vază etruscă. Biroul era la fel de aglomerat ca o casă de amanet. Se găseau acolo instrumentele meseriei lui: hârtia și creionul după care se întinsese, un telefon, vreo șase cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
van Pels. —Sunt de profesie constructor, am șoptit. Am o soție și două fiice de 3 ani, respectiv 18 luni. Locuiesc în Indian Hills. Acolo se află firma noastră, a mea și a partenerului meu. Gabor își ridică privirea din carnețel. —Asta-i tot, am scrâșnit eu. Unde v-ați născut? Percep un vag accent. Percepi un accent vag, doctore? Tu vorbești, cu felul tău cântat de a vorbi, ca un steag ungar fluturând în vânt. Nu am întâlnit încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu m-aș fi înscris oricum, dar faptul că de atunci nu mă mai privește în ochi când vine vorba despre golf nu e un lucru bun pentru afaceri. Dar ați făcut armata? Ați fi avut cam... se uită în carnețelul galben, 13 ani când a început războiul, 18 când s-a încheiat. — Am petrecut o mare parte a războiului în Amsterdam. Puteam să îl văd cum se întreba în timp ce scria: ce făceați în Amsterdam, domnule van Pels? Strângeați evreii, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
venit războiul? Nu voia să renunțe la subiect. Ce putea să facă în Amsterdam în timpul războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul dornic să o uite. Dar fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fi trebuit. Era o nebunie. Mă descurc bine cu cifrele, dar nu reușeam să adun cum trebuie bancnotele. Am coborât în bucătărie. Nu voiam să mă întorc în dormitor și să risc să o trezesc pe Madeleine. Am luat un carnețel din biroul mic din colț și un creion din cănuța pe care o făcuse Abigail la școală și am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de sus, cu plicul, creionul și carnețelul. Știam că era o prostie. Banii nu aveau unde să se ducă. Faptul că îmi ieșea de fiecare dată altă sumă însemna că vina era a mea. Dar trebuia să fac să îmi iasă bine numărătoarea. Dacă nu mă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Capul îi alunecă de pe umărul meu. Hai, o să ne distrăm. Își ridică iar privirea. Am început să număr. —Trei mii, am spus când am terminat primul teanc. A trebuit să o zgâlțâi ușor ca să o fac să scrie numărul în carnețel. — Scrie trei și trei zerouri. Când am luat un alt teanc de bancnote, am auzit ușa deschizându-se în spatele meu. —Ce faci? Picioarele goale ale lui Madeleine erau pe covor, lângă mine. Se aplecă și luă un teanc de bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la această oră, în acest cartier, prânzul era de obicei foarte aglomerat. —Americanii sunt mereu grăbiți, spuse ea. —Nu sunteți americancă? —Locuiesc în Amsterdam. Sunt aici doar pentru câteva săptămâni. Pe durata procesului. Apăru chelnerul, cu un pix și un carnețel în mână, dar Charlotte vorbi spre mine când dădu comanda și eu i-am transmis chelnerului mai departe. Ați bătut atâta drum doar pentru proces? am întrebat eu după ce chelnerul plecă. Ați văzut piesa despre care se vorbește în proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pătat de muște și se mai zăreau Încă pe el urmele diagonale ale hârtiei de lipit ce urma să-l apere contra exploziilor - o amintire a unuia dintre războaiele noastre câștigate În van. În vitrina minusculă erau tot felul de carnețele prăfuite, caiete ale căror coperte Începeau să se Îndoaie de bătrânețe, o fotografie decolorată a lui Moșe Daian Îmbrăcat În uniformă militară, În fața Zidului Plângerii, pătată și ea de muște, compasuri, rigle, penare ieftine din plastic, unele din ele având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dând câte un bănuț copiilor desculți care se uitau la ei cu ochi mari din pragul caselor. Pentru gustul lui Henry, totul era parcă prea Încărcat de fum, de miros și de pește, dar Du Maurier, Încântat, continua să scoată carnețelul pe care Îl ținea În buzunar și să schițeze cu creionul contururile lucrurilor care Îi rețineau atenția, o barcă, o clădire sau o bonetă - căci femeile din Staithes purtau un astfel de articol cu model foarte distinctiv. Voia să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
două zile. — Mă gândeam la o friptură de miel? propuse dna Smith. Cu fileu de plătică Înainte. Și o șarlotă cu mere la desert. — Admirabil. Îi semnă comenzile pentru cumpărături și i le Înapoie. — Mulțumesc, domnu’ James. Doamna Smith băgă carnețelul și creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de a se Întoarce să iasă. — Și Îmi dați voie... ne dați voie să vă urăm noroc diseară? — Mulțumesc, doamnă Smith, spuse Henry, roșind fără să știe nici el de ce. Sunteți foarte amabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mestecam ca potolu, și să Înfunda vintilatoru dă preșuri când ne glisam napoi la Rosario. Halterofilu pufos, chiar fătat În nușce republică tropicală, i-o burtă fulger ș-a vrut să mă cadorisească la spirit buchisindu-mi sminteli ififlii dân carnețelele lui; În primele trei fârtaie dă ceas, mandezu mă făceam mic, da-mi zbârnâiam mintea la Întreaga viteză, că io credeam că toți Ábalo și Abarrategui și Anatimarco și Abbatantuono iera semnături pă raza mea dă acțiune, da Sampaio a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
figureze În dicționar! Hlöj ud ed ptá jabuneh Jróf grugnó Clenciul ar fi fost apă de ploaie dacă nu s-ar fi amestecat subsemnatul, care, Între cântatul cocoșilor și miezul nopții, am descoperit, Într-un Blicamceper În stare bună, un carnețel În care scrisese chiar Ginzberg cu mâna lui și pe care trâmbițele faimei Îl vor desemna, când nici nu te-aștepți, Codex primus et ultimus. E vizibil vorba văzând cu ochii de un totum revolutum ce combină proverbe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i dăm Înainte cu precauție. Manșetă, care ne-ar veni (?) din manș și etă, Înseamnă În dicționar: „Parte a mânecii aflată mai aproape de Încheietura mâinii, mai ales În partea interioară sau căptușeală.“ Ginzberg nu se Împacă cu lucrul acesta. În carnețelul În care a scris cu mâna lui propune: „Manșetă denotă, În versul meu, emoția melodiei pe care noi am ascultat-o o singură dată, am uitat-o și o recuperăm odată cu trecerea anilor.“ Ridică și vălul de pe nocomoco. Afirmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trei vorbe. Cât privește bușeu și al său locus classicus, vă rezerv o mare surpriză: el nu configurează, cum și-ar putea Închipui un mediocru, tipicul artefact de formă cilindrică și culoare Învăpăiată, care asimilează printr-un orificiu; Înainte de toate, carnețelul ne arată că Ginzberg a preferat accepția de „Întâmplător, fortuit, incompatibil cu un cosmos“. În această garnitură, răposatul rezolvă fără grabă, dar și fără Întrerupere, marea majoritate a necunoscutelor care merită atenția celui care n-are nici o treabă. Astfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște modele până la mesele lor cu câte-un zâmbet enorm pe buze și cu pixul și carnețelul pregătite. Bună seara, domnilor! Vă pot aduce ceva de băut? Asta îi făcea să se simtă așa de recunoscători! Înțelegeți? După aia nu mai conta nici cât negru sub unghie că toate comenzile de băuturi erau greșite și că mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar vicontele, Ivan Turbincă și pubertatea m-au hotărît să supraviețuiesc eternității. Inițial am crezut c-o pot face Învățînd foarte bine, bucurîndu-mi părinții și profesorii pe care nu-i Înțeleg nici azi de ce se bucurau, admirîndu-mi cifra zece din carnețel În fiecare zi, punîndu-i și pe alții s-o admire. PÎnă În clasa a cincea nu m-au interesat fetele nici dacă erau În uniformă. Apoi am trăit sumedenie de clipe de viață fără de moarte-n curtea școlii pe-nserat cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-un minut de plăcere, cînd lucrezi o carte, ba. Te enervezi. Mai ales la traduceri. Mai ales la conținut. Mai ales la nouă seara. Cu toate că multe te-nvață cum să devii milionar - e suficient să porți la tine-un carnețel În care să scrii că vrei -, cum să-ți găsești soția perfectă, să cojești un perete, un castravete, design, cum să mănînci, nu cu mîna, ca vînătorii, cu furculița, cum să fii fericit, tot timpul, pînă și-n mormînt, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În ordine alfabetică. Fiind cu W, era la coada listei, iar cine se scoală tîrziu, rămîne cu buza umflată: În toate cele șase zile a plouat cu găleata. Potop la slujbă, secetă mare la femei. Bud Își luă la puricat carnețelul de adrese. Lorene de la Silver Star, Jane de la Zimba Room, Nancy de la Orbit Lounge - numere la care puteai suna tîrziu. Aveau toate datele necesare: băteau spre patruzeci de ani, erau flămînde și-i erau recunoscătoare unui tip mai tînăr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i Înainteze actele de acuzare. Flăcău, vrei să depui mărturie? Pentru departament, nu pentru vreun proces. Bud se uită În oglindă - fără doar și poate o oglindă cu perspectivă dublă - și Îi zări pe tipii de la procuratură așteptînd febril, cu carnețelele În mîini. Nu, domnule, nu voi depune nici o mărturie. Parker parcurse În grabă o foaie de hîrtie. — Domnule polițist ai prins de ceafă un om și ai Încercat să-i faci țeasta zob. Asta dă foarte prost și chiar dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost patruzeci dintre aceste cartușe. Aici avem de-a face cu niște bestii absolut demente. Bud se uită În jur. Exley Încă nu-și făcuse apariția. Circa o sută de inși Își luau notițe. Jack Vincennes, Într-un colț, fără carnețel. Thad Green preluă microfonul. — Nu sînt dîre de sînge care să ducă În afară. Speram să găsim urme de pași care să ne ajute la identificare prin eliminare, dar nu am găsit nici una, iar Ray Pinker de la Investigații Speciale spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Între voi? SÎntem doar prieteni. — Billy știe despre tine și Bobby? — Jack, ești un ordinar! Bobby și cu mine sîntem doar prieteni. Nu cred că Billy știe că sîntem prieteni, dar mai mult de atît nu sîntem. Jack Își scoase carnețelul. — SÎnt sigur că aveți o grămadă de prieteni comuni. Nu. Lasă chestia aia, pentru că nu-i cunosc pe nici unul dintre prietenii lui Bobby. — Bun, atunci unde v-ați cunoscut? — Într-un bar. — Numele barului? — Leo’s Hideaway. — Billy știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lucea de curățenie - asta deși Kathy spusese că „Duke era dezordonat și nepriceput“. Căutare după detalii - Încă un truc Învățat de la Dudley. Un telefon pe o margine de masă, un control prin sertare: creioane, Însă nici o agendă de adrese, nici un carnețel cu tîrfe. Un teanc de „Pagini Galbene“, amestecate - comitatele Los Angeles, Riverside, San Bernardino, Ventura. San Berdoo era singura carte de telefoane folosită - paginile mototolite, cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste de tipografii. O legătură, probabil Întîmplătoare: victima Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu dumneata! Bud Îl scrută din priviri. Putea să parieze că era Într-adevăr sincer atunci cînd credea că polițiștii sînt niște gîngănii cu care uneori rentează să fii sincer. — Bun, atunci am să termin. — Te rog. Bud Își scoase carnețelul. — Ai spus că Gilette a fost peștele lui Lynn Bracken. Corect? — Îmi displace cuvîntul „pește“, dar răspunsul este da. — Bun. Au fost și alte fete de-ale tale codoșite, fie pe stradă, fie telefonic? — Nu. Toate fetele mele sînt fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deschise cutia, scoase un medalion de aur legat de o panglică albastră din atlaz și i-o agăță de gît. Cei doi bărbați dădură mîna. Exley avea lacrimi În ochi. Se auziră pocnetele blițurilor. Reporterii făceau de zor Însemnări În carnețele. Nu se auziră aplauze. Parker bătu În microfon. — Medalia pentru Curaj este un simbol rîvnit al aprecierii noastre, dar nu are consecințe practice În activitatea cotidiană. Lăsînd la o parte aspectele spirituale, medalia nu-l recompensează pe deținător pentru truda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]