57,403 matches
-
acestei materii înghesuite în cazanul unei locomotive uriașe alergi în uralele a o sută de mii de guri lacome vârâte în marsupiul străzii mai încolo altcineva se va face praf și pulbere desfăcându-se în oase, zgârciuri și dâre de carne noi vom continua să alunecăm dârdâind fără chef și în pragul extincției când la televizor se va spune că totul e-n regulă un cameraman priceput va filma câinii îngroziți de vedenii haite întregi implorând binefacerea unui călău cu toporul
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
târâm gamela prin glod, foamea pândește-n deșert. Soldat! Ascultă comanda la mine, astăzi avem marmelăzi la desert. Ieri ai scris o carte poștală acasă, mâine învățăm idealul de nap. V-am dotat în ranița voastră cu înlocuitorul de cap. Carnea dumitale Primăvara asta carnea dumitale anunță că vine caisa, ca și cum domnișoară ai fi ca și coaptă, propriu-zisa, Ca și cum s-ar fi aprins cămașa pe-un Ierusalim de sâni, dulce spinare de femeie, zațul meu de săptămâni, Prin himen trece libelula
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
foamea pândește-n deșert. Soldat! Ascultă comanda la mine, astăzi avem marmelăzi la desert. Ieri ai scris o carte poștală acasă, mâine învățăm idealul de nap. V-am dotat în ranița voastră cu înlocuitorul de cap. Carnea dumitale Primăvara asta carnea dumitale anunță că vine caisa, ca și cum domnișoară ai fi ca și coaptă, propriu-zisa, Ca și cum s-ar fi aprins cămașa pe-un Ierusalim de sâni, dulce spinare de femeie, zațul meu de săptămâni, Prin himen trece libelula ca o lila, ca
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
Ne silim să nu uităm ca să nu se repete. Propovăduim în deșert. în cărțile noastre nu încetăm să refacem traseele morții, reînviem totul de la altare de jertfă la cuptoare pentru oameni, la Sibirii, la cîrlige de măcelărire în care atîrnă carne umană, la ziduri de beton prin care conștiința mea nu poate ajunge la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită pe măsură. Vorbesc de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Emil Brumaru Cît nu-mi putrezește-n carne Sufletul stricat de viu Și cuvîntul nu-mi adoarme Lenevos ca-ntr-un sicriu Ce-n pămînt o să se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
Emil Brumaru Cît nu-mi putrezește-n carne Sufletul stricat de viu Și cuvîntul nu-mi adoarme Lenevos ca-ntr-un sicriu Ce-n pămînt o să se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
mă joc, împletesc cuvintele. Mulți ani au trecut de atunci. Din când în când cerul mi se pare aspru... Mediocritatea clipei nu-mi dă decât simțământul că Eul, acest Eu dornic de libertate, are limită. Limita existențială a nodului de carne cu care depășim pământul. Revin din zborul meu plăpând deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate în cruci vechi odihnesc eterne. Cu ochii în adânc mă rog, mă rog unui nimb. Lumina curge liniștită. Cine mă cheamă din eter? Un conclav de
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
de zburător tăria-ngândurată în ofir. Din neputință cerul l-a iubit ține-i sicriul greier genial înlăcrimează-l și pământul ia-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene-mi cântă albastrul sânge meta/amorit. Ogarii ceții urlă. Podul pragul devin un prund de râu și la un semn recifele din suflet scot ghețarii scenariul ludic: scrânciobul de lemn în care
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
și realitate. Infernul trupului deposedat de semnele vieții e reprezentat într-un desen de o tulburătoare concretețe a liniilor și culorilor, într-o înscenare lirică de maximă pregnanță imagistică: "Boul jupuit atârnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare/ O lumină dinăuntru și-o lumină dinafară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sânge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
dinafară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sânge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate vine cineva să-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămân tăcută-n preajma trupului ce se lungește/ Și se leagănă în aer parcă-anume ca să știu/ Că din el se vede doar o umbră și-o lumină/ Dată de acea putere de-a fi fost
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
vede doar o umbră și-o lumină/ Dată de acea putere de-a fi fost odată viu". Reprezentativă pentru lirica Ilenei Mălăncioiu, poezia Boul jupuit dă contur unui sentiment al morții decupat din imagini de sugestivă materialitate. Efemerul aparențelor, al cărnurilor deposedate de transcendența spiritului vital este sugestia ultimă a acestor versuri gravate cu acuitate senzorială extremă în relieful contorsionat și contras al poemului. Poezia are o structură mai degrabă dramatică, iar tensiunea lirică provine din aglomerarea de detalii din sfera
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
are o structură mai degrabă dramatică, iar tensiunea lirică provine din aglomerarea de detalii din sfera visceralului, din domeniul metrialității imanente a trupului. O senzație de reificare pătrunde în spațiul poemului, mecanica viului este înlocuită treptat cu o inerție a cărnurilor ce nu mai transmit nici un fel de iluzie a vieții. Dinamismul vitalului este absent, revelațiile visceralității trasează, ele singure, limita atât de fragilă dintre viață și moarte, dintre spirit și materie.
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
din nevroză Apocaliptică și ies rugându-se din casă. Dacă ar mai exista mila și îmbrățișarea, Dacă mai pot fi iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să simt cum inima îmi bate Numai cu tine îngropat. Merg vid în carne și în duh, Omul își întoarce capul de la mine, Frunza rămasă în iarnă cade într-un ultim freamăt Pe umerii mei fără alte roade. în Verb natal focul mă consumă. Nu aș mai vrea să fiu sporind căderea. Aud din
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din mormânt iese, tandru fluid, Iubirea ta ce mi-e pâine și sare. Și în veghe voi rămâne până în amurg, Până în noapte
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
și piatră? Trec oamenii ca și cum nu ar mai trece. Pe cine aș putea să-l opresc Vorbindu-i în limba potopului Ce pe mine de mult m-a mistuit? Ce haină pot încă să îmbrac, Să semăn și eu a carne, A viață de toate zilele? Deodată să fiu suflul sacramental în gura omului ce-și paște pierderea Chiar prin glorie și ideal. Visul a tăcut exterior. Aud pași pe stradă Ce nu mai sunt și-n umezeala Vremii din urmă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Aud că pacea s-a împlinit. La sine însuși urlă un câine în timp ce urlu către infinit. Poate că așteptarea posedă un ideal Altfel decât uman, Și atunci îi pot da porunca De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Acum voi fi închis într-altă casă, în alt corp mă voi cuprinde cu suflet zăvorât. Nu știu de ce am fost chemat Aici și nu în alt loc al spiritului adevărat Ca și cum aș fi fost neadevărat. Ca o mătreață e carnea Și ar trebui să o scutur, să cadă unde o vrea, Iar eu dacă mai sunt rămân o viziune Și deodată îmi apar mie însumi. Apoi sunt mersul celui ce a visat. Vine gemând la mine dimineața Și în locul brațelor
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții Din numele celest ce i-a respins. Cu ei în fără ei în duh adaos în mine ard zidit altar și naos Până unde vederea mi-e trimis. îmi e vederea asta fără pată Deși în agonie
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
a actorilor ce s-a prelungit pînă-n zori. îmi simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar să bat la uși, să vorbesc, să mă rog, să mă rog, să fiu aparent vesel, vioi, dispus, ușor, fluture. Nimic frumos în mine după ce, ca acum, am băut. înainte mi-era atît
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
peste registrele largi, cu mii de rubrici orizontale, verticale, ba și de-a curmezișul filei largi, spre zăpăcire și umilință adîncă, lucram nepotolit de nimic, robotem epuizat, scăldat în sudori fierbinți - valuri leșioase ce-mi opăreau pielea, mi-o jupuiau; carnea sîngerîndă se freca, sub hainele mincinoase, se măcina... urma să-mi ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi, în mijlocul urbei împodobite cu sărbători...Urechile îmi erau înfundate, căptușite cu cîlți de ceară mov, ochii extenuați lăcrimau vernil
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
am zis unul va face o masă pentru tot palatul a zâmbit știutor părul ei este alb * cobra din vasul de jad ne-a fost cina alt fel de poftă avem toamna limba spurcată îmi gustă oul în secret * avea carne atât de multă încât i-au trebuit trei zile să-și desfacă brâul lat era trezorier împărătesc imperiul în pântecele lui tot încăpea n-a răsărit nici luna în noaptea aceea * mereu e întuneric iarna iarnă e mereu în odaia
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
la gură, Nu pot să-ntreb nici ce, nici cât, nici cum. Și-nțelegând puțin câte puțin Că limba mea de-un farmec e legată, încerc să te înduplec c-un suspin Care mă strânge rău de beregată Și îmi sfâșie carnea din senin, Ieșind din piept cu măduva deodată. 6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca un dulău flămând de un ciolan, Căci doar prin cârciumi
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
seva amară pe care mai tîrziu o scuipam deasupra Suișului Adumim,umplînd valea cu păduri de portocali tu ai iubit neprihănirea, Rabbi, și ai urît nelegiuirea, tu ai dus pușca la ochi și ai ochit bine, lupul acela avea o carne cu gust de ceață și ne-am înfruptat amîndoi din discursuri și imagini și m-ai lăsat să mă satur de semn, dar apoi ai arătat cu degetul în direcția mea, explicînd pietonilor surprinși de noul val la intersecție că
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
arătat că Aaron nu e de mine și nu e de ieri, cum nu e de azi și nici vorbă să fie de mîine, el are putere numai asupra păsărilor intrate în odihna ascultării, în timp ce tu m-ai hrănit cu carnea cețoasă de lup și cu cuvîntul viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri, mi-ai luat odihna și m-ai îmbrăcat în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii și îi așez în coșurile
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]