1,163 matches
-
gospodăriile și satele între ele formează multe cotituri. Drumul județean DJ710A, ce leagă orașul Pucioasa de municipiul Moreni, străbate comuna în partea de sud. Pe teritoriul comunei Vârfuri, în afară de plantele cultivate și de arborii de pădure (fag, stejar, ulm, alun, carpen, frasin, paltin, mesteacăn, anin, salcie, plop, tei, salcâm) se pot găsi și alte plante din care: Fauna comunei Vârfuri cu specii relativ destul de numeroase pe culmile dealurilor, prin ape, prin desișul pădurilor, sub învelișul de frunze, în pamântul negru al
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
uzate sau hârtie igienică) în saci de polietilenă. Cel mai simplu mod este de a-l crește într-un sul de hârtie igienica sterilizat și umezit. Din punct de vedere economic, cultura acestei specii pe bușteni de lemn (arin, arțar, carpen, fag, frasin, plop, ulm) nu este avantajoasă. Eficiența economică redusă se datorează prețului ridicat al materialului lemnos, a perioadei îndelungate (între 3 si 5 ani) în care se desfășoară cultura și datorită faptului că cultura se dezvoltă în aer liber
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
aer. Vegetația este caracteristică zonelor de podiș. În locurile în care pădurea a fost distrusă, vegetația are caracter de stepa. Pădurea ocupă suprafețe reduse, în Estul și Vestul municipiului Pașcani, pe dealurile din apropiere, la Moțca, Miroslovesti, Valea-Seacă. Domină fagul, carpenul, gorunul, teiul, mesteacănul și cu o frecvență mai redusă, paltinul, arțarul, ulmul, stejarul, teiul argintiu, scorușul și cireșul sălbatic. Ținând cont de ansamblul aspectelor naturale, se poate vorbi de o fauna a pădurilor de fag și o fauna acvatică. Printre
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
tip: "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens" și protejază arboret de stejar pufos ("Quercus pubescens") care vegetează în asociere cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), tei pucios ("Tilia cordata"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), arțar ("Acer platanoides"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica") sau migdal pitic ("Amygdalus nana L."). La nivelul ierburilor este semnalată prezența doi iriși din speciile: stânjenel ("Iris aphylla ssp. hungarica") și
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
cu specii de brad ("Abies alba"), molid ("Picea abies") zadă ("Larix"), pin ("Pinus"), tisă ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie albă ("Salix "), iovă ("Salix caprea"), arin ("Alnus glutinosa"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Rubus fruticosus L."), zmeur
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
masivului Baraolt, alcătuită din roci sedimentare, calcare, conglomerate și gresii atribuite cretacicului, ce adăpostește o mare diversitate de floră și faună specifică Țării Bârsei. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de fag și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
calcare, conglomerate și gresii atribuite cretacicului, ce adăpostește o mare diversitate de floră și faună specifică Țării Bârsei. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de fag și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de câmp ("Acer pseudoplatanus
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de câmp ("Acer pseudoplatanus"), pin negru ("Pinus nigra") și arbusti cu exemplare de: păducel ("Crataegus monogyna"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), alun ("Corylus avellana"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), salbă moale ("Euonymus europaeus") sau
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
de tip neutru sau alcalin cu stratul gros de humus, unde sunt puține plante de adâncime, iar copacii se găsesc la distanță unul față de celălalt. Într-o ierarhie a importanței arborilor gazdă, cei mai frecvenți sunt diferitele specii de stejari, carpenul, fagul, bradul negru, precum și diferite specii de tei, alun, molid, plop și salcie. Trufele apar primăvara - vara în aprilie-iunie, și toamna - iarna în septembrie-decembrie și cresc doar în cicluri de 20-30 de ani, după care dispar complet. Trufele au forma
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
trufelor. Experimentele cu puieți micorizați au avut loc mai întâi în Europa, apoi s-au răspândit și în alte zone ale lumii. Speciile de arbori care pot fi inseminate cu spori de trufă sunt variate. Cele mai recomandate sunt stejarul, carpenul, pinul, alunul. În secolul al XIX-lea trufele devin în Franța o ramură importantă a agriculturii. La începutul secolului XX, truficultura franceză s-a dezvoltat, volumul recoltat anual fiind de 1000 tone. Cele două războaie mondiale au dus însă la
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
ecosisteme terestre. Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina") sau afin ("Vaccinum myrtillus L.
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
în partea dreaptă a Prutului. Are o înclinare generală de la N spre S. Altitudinea maximă este atinsă în Dealul Lărguța, 301 m. Sunt prezente procesele de alunecare și cele de eroziune care au determinat răspândirea largă a hârtoapelor. Pădurile (stejar, carpen, arțar, etc.) constituie aproximativ 30 - 40% din suprafața per ansamblu a masivului.
Colinele Tigheciului () [Corola-website/Science/329863_a_331192]
-
pajiști halofile, cu floră și faună specifică atât Europei de Est, cât și Europei Occidentale. Flora parcului național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar ("Acer platanoides"), arin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn ("Betula nana"), tei pucios ("Tilia cordata") sau mesteacăn de râu ("Betula obscura"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice rare, printre care: arnică ("Arnica montana"), iederă ("Hedera helix"), găinuși ("Isopyrum thalictroides"). Fauna
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice specifice nordului Dobrogei. Parcul dispune de zece habitat naturale; astfel: "Păduri dobrogene de fag; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Stepe ponto-sarmatice; Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stancării silicioase; Pajiști și mlaștini
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: Arbori și arbusti cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), fag ("Fagus sylvatica"), fag de Crimeea ("Fagus taurica"), cer ("Quercus ceris"), carpen ("Carpinus betulus"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), frasin ("Fraxinus excelsior, Fraxinus coriariaefolia"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), sâmbovină ("Celtis glabrata"); La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
altitudinii. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"). Specii de foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), cireș ("Prunus avium"), plop tremurător ("Populus tremula"), arin de munte ("Alnus
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 105,40 hectare. Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală aflată în nordul Depresiunii Trascăului) de pajiști stepice, tufărișuri și păduri cu arboret de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"); ce conservă habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă", "Pajiști stepice subpanonice", "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase", "Păduri dacice de stejar și carpen" și "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice" și protejază faună și floră specifice
Fânațele Pietroasa - Podeni () [Corola-website/Science/330689_a_332018]
-
tufărișuri și păduri cu arboret de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"); ce conservă habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă", "Pajiști stepice subpanonice", "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase", "Păduri dacice de stejar și carpen" și "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice" și protejază faună și floră specifice Apusenilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor
Fânațele Pietroasa - Podeni () [Corola-website/Science/330689_a_332018]
-
de stejari și brad cioplit sau rotund, compuse din căpriori așezați direct pe cosoroabele perimetrale. Căpriorii sunt realizați din lemn cioplit sau de 12-14 cm x 18-22 cm. Majoritatea îmbinărilor sunt asigurate cu cuie din lemn de esență tare (salcâm, carpen) de 25-30mm. grosime, cu cap simplu, lipsind cu desăvârșire prinderile metalice. Liniatura exterioară a bârnelor ce formează pereții este întreruptă doar de ferestrele de dimensiuni modeste, cu cadre masive din lemn, nedecroșate, cu excepția ferestrei de pe latura de sud care are
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
anuale intre 6-10⁰ C și precipitații cuprinse intre 500-700 mm/an (mai mari în zonele înalte). În comună, flora este constituită în general din păduri de foioase, specia dominantă fiind fagul. Alte specii întâlnite sunt: stejarul, gorunul, frasinul, teiul, arțarul, carpenul și castanul iar dintre conifere: bradul, molidul și pinul. Influențele submediteraneene au dus la dezvoltarea unor specii endemice, precum: liliacul sălbatic, mojdrenul, scumpia, alunul turcesc. O bogăție verde a zonei este dată de numeroasele plante medicinale ce pot fi culese
Comuna Padeș, Gorj () [Corola-website/Science/310501_a_311830]
-
partea de nord a poienei cresc forme rare de stejar roșu american, stejar de Caucaz, stejar cu frunze în două culori, stejar castaneifoliu. În extremitatea de sud a parcului se află un iaz, pe malurile căruia cresc salcii, laricea,stejari, carpeni ș.a. Colegiul Agricol din Țaul se numără printre cele mai prestigioase instituții de învățămînt din domeniul agriculturii.Astăzi Colegiul este cartea de vizită a satului Țaul, care a pregătit de-a lungul existenței sale peste 11000 de specialiști pentru economia
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
Someșului Mic se realizează prin intermediul Culoarului Săvădisla - Luna de Sus.Culoarul văii Someșului Mic se caracterizează printr-un relief acumulativ care se compune din două nivele. Suprafața satului se înscrie în subetajul forestier al stejarului.Pădurile naturale sunt alcătuite din carpeni în amestec cu o serie de arbuști cum ar fi păducelul, alunul, etc.; mai rar pot fi întâlnite ulmul, plopul, salcâmul, mesteacănul, bradul și frasinul. Apare frecvent fenomenul de eroziune, fapt pentru care s-a recurs la împăduriri -plantații de
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
de piatră, același stil etnografic, aceleași obiceiuri și datini. Ciobanca, unită, așadar, cu Pănășeștii, e situată la 9 km de or. și st. c. f. Strășeni și la 33 de la Chișinău. Pădurile întinse din jur, păduri de stejar, tei, plop, carpen, ulm, arțar, de cei mai diverși arbuști și specii de floră ierboasă, de asemenea, dictează o particularitate deosebită a modului de viață. Aparent închiși în sine sau mai retrași decât în alte locuri, oamenii sunt foarte buni la suflet și
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
legau cu faimoșii codri ai Vlăsiei și țineau de la Dunăre până pe sub dealurile Costeștilor. Codrii Teleormanului cuprindeau arbori variați: fagi, stejari ( local numiți tufani), arțari, aluni, corni, tei, frasini, ulmi, jugaștri, salcâmi, ghiorghinari (porumbari), măceși, cireși sălbatici, peri sălbatici, răsuri, carpeni, sângerul, aninul, măceșul, alunul, mărăcinișuri și mai rari, socul și salcia mai mult pe albia râurilor. Fagii, care altădată se întindeau peste tot, au dispărut cam de 100 de ani, rămânând doar amintirea lor în toponimicul La Fagi, o tarla
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]