808 matches
-
pentru cel al exactului (știința)". Și, pentru a arăta clar că știe despre ce vorbește, Constantin Abăluță oferă și o excepție (e drept, una de adevărat connaisseur) menită să confirme regula, Teoremele poetice ale lui Basarab Nicolesco. Acolo însă, "claritatea carteziană a ideii nu era nicio clipă trădată de aburi emoționali, ci doar îndulcită de limba în care au scris Valéry și Mallarmé" (p. 28). Terenul pare deschis spre un pamflet în toată regula. Această ispită îi este însă străină unui
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
visul din oul crăpat / coride cu tauri de ipsos sub lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco: dansul-vibrație și volute de calcar / dansul compus din pașii de lemn / miniaturi cubiste // oglinzile intră în pivnițele luminii / în jazul figurilor de metal / în carteziene ospicii ale formei / în elizee fantasme ale adîncului" (Coloniile abstracte ale formei). Dar Liviu Georgescu nu e interesat, cum arătam mai sus, a se mărturisi, adică a oferi spectacolul unui eu nud, ci mai curînd a se proiecta asupra exteriorității
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
Lucian Predescu, Mihai Straje, Dan Ciachir, editorilor, cum era și firesc. Ei care după ce și-au pus răbdarea analitică la încercare , lasă liberă încercarea atât de frumos și atrăgător prezentată și altor cercetători, anume de a "supune încă o dată îndoielii carteziene paternitatea textului invocat în toiul polemicii, chiar dacă textul este tipărit într-o ediție de opere ale lui Nae Ionescu." În numele acestor exigențe autoimpuse, editorii promit pentru ultimul volum de corespondență, atât o Addenda, cât și pagini prevăzute pentru Erratum. Tot
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
putem înțelege cum o societate supratehnică, cum e azi Japonia, e populată cu ființe care sînt profund tradiționale, refuzînd să renunțe la obiceiurile lor. A patra trăsătură e aversiunea față de rațiunea omului ca măsură a toate. Pentru un japonez vorba carteziană: „cuget, deci exist“ nu are sens în coordonatele minții sale, căci subiectul nu e punct de plecare în cunoașterea lumii, ci stație terminus. Ce contează sînt stihiile impersonale, și abia apoi insul care rezultă din îmbinarea lor. De aceea japonezul
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
Cornel Ungureanu, Ioan Radu Văcărescu pe de altă parte.) Dar în critica literară se poate opera, fără pierderi semnificative, și pe secțiuni. Adică, prin forța lucrurilor, incomplet. O spune de altminteri, printre rânduri, și Caius Dobrescu, atunci când motivează, cu precizie carteziană, sensul unei asemenea cărți: "Altfel spus, miturile urbane - care reprezintă în sine subiectul de studiu al unei antropologii culturale care înțelege să-și asume și alte responsabilități cognitive decât cele de a studia societățile arhaice sau Ťorganiceť - sunt generate tot
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
cu protuberanțe ideatice, a discursului său, autorul Desprinderii de țărm își dezvăluie, la un moment dat, sub egida ei, o față mai nemijlocit confesivă, empirică, precum o detentă. Hățurile angajării conceptuale slăbesc, un anume firesc revine la drepturile sale, operația carteziană cedează pasul derulării spectacolului habitual al trăirilor, parcă spre a răspunde observației lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
decât să însceneze haosul. Să articuleze minuțios un fenomen de dezarticulare, un covârșitor proces de dezintegrare. Numai că (aici e-aici) Matei Vișniec este, structural, un arbitru al eleganței stilului (până și frazele lui sunt funciarmente eufonice). Având un suflu cartezian de la prima la ultima pagină, romanul acesta pare mai degrabă un joc de societate cu reguli (încă) absconse decât o apocalipsă veritabilă.
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
care dă explicații care sunt - de multe ori - doar relevante în raport cu imaginile, care, la rândul lor, depind direct de subiect. De aici dubla impresie pe care o inoculează un astfel de tip de documentar: cum că vezi lucrurile de sus (cartezianul punct de vedere al lui Dumnezeu), o perspectivă omniscientă în aparență. Abia la sfârșit îți dai seama că există delimitări clare ale viziunii și că ai rămas cu întrebări neelucidate. Datorită temei alese dar și abordării, documentarul în cauză nu
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
afectându-l, fără doar și poate, i-a oferit, în cele din urmă, un asemenea pretext. Despre o astfel de reformulare, majoră, e vorba în Noaptea de Sânziene. „Având cel puțin două voci și două logici, una normală, a cauzalității carteziene, alta autoficțională, a destinului și inițierii, Eliade a avut, se pare, și mai multe nuclee (în sens psihologic) de personalitate. Unul dintre aceste nuclee, cel legionar, pare a fi fost adus de el, treptat, prin morți simbolice succesive, într-o
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
reprezentării total diferită, Lucia Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentala cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește artă europeană și sintetizează totul într-un spirit cartezian, Lucia Ioan contemplă peisajul artistic românesc și formulează într-un limbaj dezlănțuit și imprevizibil. O face însă cu o forță enormă și cu o candoare de artist care nici nu spune totul dintr-o dată și nici nu se lasă descoperit
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
sar în ochi din prima clipă. Cu cinismul ideologului, Eagleton decretează importanța marxismului doar pentru că e singurul sistem ideologic care a fost pus în practică și pentru că, vezi Doamne, superioritatea sa ar fi dovedită de faptul că nu există „guverne carteziene, trupe de luptători de guerila platoniciene și sindicate hegeliene.„ Mai mult, că teoriile marxiste au fost confirmate și de declanșarea crizei economice din 2008. Or fi fost ele confirmate, dar e altfel decât susține Eagleton: așa cum a devenit din ce în ce mai clar
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
o deducție riguroasă a principiilor și adevărurilor obiective; în același timp, însă, involuntar și colateral, se va obține și defini clar aici tipul modern al personalității filosofice. E ca și cum noua unitate a „subiectivului” și „obiectivului”, idee sistematică fundamentală a teoriei carteziene, trebuia să se prezinte încă o dată, dintr-o cu totul altă perspectivă și într-un alt sens. Până și a doua operă principală a lui Descartes, Meditații despre principiile filosofiei, mai prezintă încă această caracteristică proprie a stilului. Ne confruntăm
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
cu totul altă perspectivă și într-un alt sens. Până și a doua operă principală a lui Descartes, Meditații despre principiile filosofiei, mai prezintă încă această caracteristică proprie a stilului. Ne confruntăm aici cu cele mai mari abstracții ale metafizicii carteziene. În egală măsură le vedem însă născându- se dintr-o situație concretă determinată, redată până în cele mai mici detalii, în întreg coloritul ei local. Eul, cogitoul, devine principiu general al filosofiei. În același timp, imaginea noii vieți se distinge însă
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
De ce nu, pînă la urmă, și una italiană? ș...ț Europa nu mai există efectiv decît în uniunile poștale și în congresele de filateliști". Așa că raționamentele lui Benda despre un "om european" sînt din start false (o "construcție de cugetător cartezian"), pentru că "un om european nu există și nu a existat" vreodată; și, în cel mai neaoș stil năist, Sebastian îi opune cartezianului Benda contraargumentul suprem: viața, viața "tumultoasă și prost crescută", nu are nimic de-a face cu "confederația ideală
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
fulger - scrie P.S.- este o realitate în Rusia, ca și în Polonia și Franța”, dar „acum frontul” este de „cel puțin 5 ori mai mare.” Se întreabă, în final, dacă Anglia va „debarca pe continent.” Tot el răspunde în spirit cartezian: „Nimeni nu poate crede acum așa ceva. Armata Roșie rămâne deci să lupte cu propriile-i forțe și cu propriul material. Când Anglia și eventual America ar putea interveni cu ceva, va fi desigur prea târziu.” Dilema istorică a impus o
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
încă nu s-a scris despre ea suficient de cuprinzător sau suficient de tensionat, vina nu e numai a criticilor. Angela Marinescu și-a schimbat de atâtea ori în numai câteva decenii formula încât, pur și simplu, a deconcertat spiritele carteziene. S-ar putea ca, totuși, probleme personale să fie o sintagmă îndeajuns de stabilă pentru a defini integral o biografie lirică majoră. Căreia, după știința mea, nu i s-a dedicat încă nici un studiu serios.
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
Alex. Ștefănescu O religie cu utilitate estetică În 1980, un tânăr poet din Iași, cu un nume de rus, Nichita Danilov, absolvent al Facultății de Stiinte Economice, publică prima lui carte - Fântâni carteziene - care atrage imediat atenția prin solemnitatea gesticulației și a tonului. Este o solemnitate religioasă, care nu aparține însă unei religii anume. Autorul își derivă poemele dintr-o credință virtuală (sau una reală stilizata), cu o utilitate exclusiv estetică. Constatând că
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
până la parodie - îl distinge pe autor și de colegii lui de generație, care înțeleg literatura că pe un joc de-a literatura (singură influență optzecista poate fi identificată în titlul volumului de debut, bazat pe un joc de cuvinte: "fântâni carteziene" în loc de "fântâni arteziene"!). Odată cu trecerea anilor, impresia făcută de Nichita Danilov la debut se șterge tot mai mult din amintirea cititorilor. Și aceasta nu pentru că poetul n-ar mai scrie, ci pentru că se îndepărtează de norocoasă intuiție inițială, atras de
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
poziția unui apologet, lăsând în sarcina altora să distingă textele valoroase de cele lipsite de valoare. Repetiția persuasiva Nichita Danilov (născut la 7 aprilie 1952 în satul Musenita, comuna Climăuti din județul Suceava) a publicat șase cărți de poezie: Fântâni carteziene, Iași, Ed. Junimea, 1980; Câmp negru, București, Ed. Cartea Românească, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, Ed. Cartea Românească, 1985; Poezii, Iași, Ed. Junimea, 1987, Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1990, Mirele orb, Iași, Ed. Junimea, 1995 (lor li se adaugă
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
cu arborescentul Claudiu Komartin. Pur și simplu, o anume formă de miopie îl face să simtă precis arhitectura întregului, pierzând și deteriorând în schimb pe drum versuri și sintagme. Totul e elaborat, dar nu totul e și eficient. Demonstrativul aproape cartezian și sacadarea de slogan nu pot fi decât nocive: Nu cred în Dumnezeu./ Lumea e strâmbă pentru că Dumnezeu/ nu există. Există zaruri forceps și lame de ras/ inul și cânepa,/ Sunt influențabil dar adesea/ încăpățânat. Așa că repet: El nu există
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
ceva. Putere, pentru că ai senzația că deții totul. E ceva complex, bineînțeles. Un element, neobișnuit în acest sens este că visul însuși pare o ficțiune... Expresia literară capătă câteodată această formă onirică. Ca om normal exiști dacă cugeți în mod cartezian. Ca artist - și nu orice fel de artist - exiști când și dacă visezi. Totul este să visezi, ca să zic așa, cu un rost și cu finalitate.
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
este aceea a gândirii. Gândirea tradițională. LP: Într-un sens apreciativ, firește. Dar textul filosofic? MD: Acesta ridică problema argumentării: more geometrico demonstratum. Textul filosofic cunoaște forme diferite de aranjament: dialogul a fost cea dintâi; forma aforistică, tratatul spinozist, autobiografia carteziană din Discours de la méthode, argumentarea wittgensteiniană (ea însăși sfârtecată) etc. LP: Ați fi de acord să spuneți: filosofia "continuată prin toate mijloacele"? Cartea dumneavoastră, L'énergie du désespoir, are, ca subtitlu, " Sau despre o poetică continuată prin toate mijloacele"... MD
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
4. contemplativitate, specifică ,,muzicilor melancolice” - preponderent lirice, meditative, ,,cu alură de staze sonore”<footnote Idem, op. cit. pp. 16-18. footnote>. Intrând în laboratorul de creație, care-i este familiar, Liviu Dănceanu ne propune imaginarea compoziției muzicale ca fiind produsul unui sistem cartezian de coordonate: abscisa trasează, pe orizontală, axa distincției dintre empiric și reflexiv, iar ordonata, pe verticală, pe cea a diferenței dintre intuitiv și rațional. Lor le corespunde un raport dintre conștient și inconștient (primul caz) și dintre voință și putință
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
Intervine și o notă masochistă: "Să fii adevărat înseamnă să rănești și să te rănești. Pot foarte bine să-mi fac rău singur". Într-o astfel de patetică viziune, adevărul nu e constructiv precum o formă a evidenței, pe filieră carteziană, ci bulversant, dureros, "un lucru cumplit", "insuportabil", "o povară". Obținut oarecum printr-o maieutică socratică, adevărul e o revelare de sine a ființei, înrudit cu expresia lirică ori pur și simplu consubstanțiat acesteia. Dar ajuns aci, acel homo religiosus ratat
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
fost confirmate: creierul chiar este organul minții. Oricine ar rîde azi de o asemenea concluzie, dar să nu uităm că, la vremea aceea, era o idee revoluționară care contrazicea părerea unanim împărtășită de oamenii de știință care, în bună tradiție carteziană, despărțeau trupul de minte: Descartes localiza centrul sufletului (pe care îl mai numea minte, intelect sau rațiune) într-o mică glandă numită, pe atunci, conarium, sau, în termenii medicinei de azi, epifiză. Un alt exemplu de idee confirmată e lateralizarea
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]