9,952 matches
-
Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-a fost un om rău și, chiar profesional, a depășit cu puțin stadiul de mediocru. Cu timpul însă, parcă era posedat de un duh rău. Și-a fugărit familia din casă și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți prin curte și zîmbește. Unde-i al treilea? Era pregătită să întîmpine realitatea și în ce privește scriitorul. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate felinarele deodată. Sigur, există un capăt în fiecare depărtare, acolo o să-mi sap scorbură în memorie. Doamne, în cât confort o să-mi mustească conștiința? Necheza locomotiva ca o iapă în călduri, își lingea chipul în oglindă. O valiză de carton, câteva schimburi, caiete, cărți, o fotografie dosită sub plușul oglinzii, un pieptene, 4 săpunuri "Cheia", 200 de lei (bani în monede a câte 5), Psaltirea, o bucată de mălai coaptă în rolă, 10 ouă fierte. Valiza din carton, cu mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
valiză de carton, câteva schimburi, caiete, cărți, o fotografie dosită sub plușul oglinzii, un pieptene, 4 săpunuri "Cheia", 200 de lei (bani în monede a câte 5), Psaltirea, o bucată de mălai coaptă în rolă, 10 ouă fierte. Valiza din carton, cu mânerul dintr-o curea, de la bunicul. La Sibiu, în calea Poplăcii sângele începea să orbească. Dumnezeu nu se mai lăsa scris cu majuscule. Petru era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra mării. Despre ce minune îmi vorbești, când bătrânul se face a uita să tragă fermoarul? Tata a cărat scrisori și colete poștale toată viața. El împărțea veștile împăturite pe din patru și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stare confuză de examen picat sub linie. Pe drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a răsfoit Noul Testament, Filocaliile, Sinaxarul, Cazania, Triodul. Fiecare carte bisericească i-a impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a oprit la miezul nopții, ultima metanie cu fruntea în cer, genunchii deschideau mormânt sub tocul ușii. Paznicul, o umbră ursuză cu ochelari, a răspuns la salut printr-o bălăngănire necontrolată a capului. În fereastră, în loc de sticlă, o bucată de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura geamul spart, apoi a stropit cu apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Chiar în țările în care aceste mecanisme, după secole de-a rîndul, au atins gradul maxim de funcționare, există ore solemne în care poporul nu mai este întrebat nimic, deoarece răspunsul lui ar fi fatal: i se smulg coroanele de carton ale suveranității bune pentru timpuri normale și i se ordonă, pur și simplu, să accepte o revoluție, să accepte o pace, să meargă la război. Nu-i mai rămîne atunci poporului decît un monosilab pentru a confirma și a se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se chema „paip de ghez“. Coșului Îi spunea, ca toți ai locului, „coșarcă“, dar cel de pîine, de așezat pe masă, era „besket de pită“. Își amintea de cartea americană de identitate, descriind-o ca pe o bucată mare de carton cu poza ei color și cu slove englezești dedesubt despre care vorbea (termenul e pe toate buzele astăzi, dar suna insolit pe atunci) ca despre un „card“. „Drept În colori mi-o făcut cardu’ de cum am fost io născută la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de funingine coșurile cu o prăjină meșterită dintr-o creangă lungă de salcâm, făcu și o scară nouă, tăie cu ferăstrăul niște lemne, repară niște uluci rupte de la gardul din fundul curții și îi propuse lui Stelian să înlocuiască împreună cartonul asfaltat de pe chioșc cu foi de tablă. Mulțumit că, măcar pentru o vreme, nu mai era singur, Stelian îi aduse într-o zi norei sale, de la cooperativă, câțiva metri de finet, din care să-și facă o rochie de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să încerc; mi-e teamă și mie să nu fi diminuat... Vă amintiți numele, data nașterii și adresa dumneavoastră ? Dacă da, scrieți-le vă rog pe fișa asta. Nefertiti o susține cu delicatețe și fermitate în timp ce Alindora îi întinde un carton și un stilou cu care Dora scrie cele cerute cu încetineală dar fără dificultate. Cuvintele par un filigran format din litere fine și elegante deși puțin tremurate. Perfect ! Este mai mult... Cuvintele înfloresc un zâmbet pe buzele Alindorei. În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că de fapt "îngerul nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă plisată de un albastru țipător. Pe un carton lucios, pus deasupra darurilor era precizat că bluza și fusta sunt uniforma tinerelor care urmează școlile de ofițeri ale Armatei Roșii. Sub cele scrise erau puse două semnături pe care eu nu le cunoșteam, dar pe care Gerhard le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
colivie... Vorbește tu mult că acușa te trezești tu în colivie pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte la cartoanele acelea ale norocului, încât și-a tocit până și secera clonțului! Se pare că-i total istovit mititelu. Vezi Dinule, să nu te afișezi prea mult printre cei gură-cască, să nu te ia vreunul în vizor, că rămânem tustrei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
foc dacă-i ziceai doamnă. Nea Toni, administratorul, m-a rugat, cunoscându-mi aplecarea mea către caligrafie cel puțin așa mi-a mărturisit, măgulindu-mă, deși abia înțelegeam eu ce scriam să aștern cu litere de-o șchioapă, pe-un carton, niște cuvinte foarte curioase: "Latră numai la fete mari". M-a mai rugat ca a doua zi, la prima oră, să-i aduc "opera". Zis și făcut. Am mobilizat toate culorile, acuarelele și penelurile, știut fiind faptul că nea Toni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi fost adresat mie. Atunci, Z, abia atunci, în îndepărtata Japonie, am înțeles ce înseamnă reperele umane. Restul e vânare de vânt. Port cu mine, oriunde mă duc prin lume, un vers drag tinereții noastre, un vers scris pe un carton special: "Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt..." Cred că oriunde m-aș duce, chiar și în mănăstire, l-aș piti undeva într-un colț al micului meu univers; chiar și în potențiala mea peșteră de isihastru. Nu cred c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex incert, întinși levantin la umbra pitică a unui garaj improvizat din sârmă și din carton. Ați reușit? Vedeți că, până la urmă, n-a fost chiar atât de greu. Ei bine, supunându-mă, la o lună după întoarcerea din Japonia, acestui rigid exercițiu de contemplație, descopăr, nu fără o undă de mirare, un cerșetor citind. Surprinzător
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
țările cele mai amenințate de cutremure, care survin cu o periodicitate diabolică, însoțite, uneori, de tsunami. Prin urmare, locuințele sunt proiectate de așa manieră încât să reziste unor seisme de magnitudine înaltă, fiind ridicate din materiale ușoare, precum lemnul și cartonul, pe o bază solidă de beton. În plus, aproape toate clădirile (excepție făcând edificiile de patrimoniu și zonele protejate) sunt demolate și reconstruite periodic, astfel încât, în maximum o jumătate de secol, fața unui cartier poate fi modificată până la irecognoscibil. În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dumitru și Mircea Flonta, Editura Humanitas, București, 2004. Jurnale 1914-1916. Câteva remarci asupra formei logice, traducere de Cătălin Cioabă și Gheorghe Ștefanov, Editura Humanitas, București, 2010. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Acolada atlantică, Ștefan Avădanei Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anunțând Începerea comediei, muschetarii strigară „jos pălăriile!“, toată lumea se descoperi, se trase cortina, și Întreaga mea atenție zbură de la zurbagii la scenă, unde apăreau deja personajele doña Laura și Urbana, Învăluite În mantii. În fața pânzei Închipuind fundalul, o ramă cu cartoane pictate imita Turnul Aurului din Sevilla. — Strașnic este El Arenal! — Totdeauna a fost așa. Nu-i, după părerea mea, loc În lume să-i fie egal. Până și acum mă ia cu fiori amintindu-mi de versurile acelea, primele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a spus: Ei înșiși au luat hotărârea. Da, s-au dezis. Așa au ieșit valizele mele din pivniță. Nu se întâmplase nimic cu ele de când fuseseră împachetate. Nu mucegăiseră și nu se rupseseră, deși erau făcute din doc și din carton presat. Și am fost transportați împreună în camera goală, nepretențioasă, a infirmierei - valizele și cu mine. Pe masa de lângă pat l-am așezat pe Iisus, statueta din tablă făcută la Nürnberg. Din prima seară am și încercat să-l pornesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
toată literatura lumii. Prin urmare, această ardere, a încheiat șeful de echipă, nu este orice fel de ardere. Nu e la fel ca în cazul pungilor de plastic de la ICA, al pansamentelor, cutiilor goale de tutun de prizat sau al cartoanelor de lapte. Nu trebuie folosite mașini de stivuit sau roabe. Nu, totul va fi purtat cu respect pe brațele noastre. Ceea ce avem aici, în fața ochilor noștri, este lucrarea acestei zile. Va trebui să manevrăm cu grijă legăturile delicate și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
patru și să nu poată dormi din cauză că ea s-ar fi putut să cocheteze, prin culise, cu vreun coleg balerin. Și în afară de asta, în viața lor nu intervenise nici un fel de moștenire de familie, din partea vreunui unchi parvenit, milionar de carton al tranziției, plin de generozitate. Dar faptul că ea, Irina, refuzase cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună să aibă copii și să devină mamă îl afectase sufletește extrem de mult. Dorise din toată inima ca, după un an-doi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]