1,025 matches
-
de răspuns la întrebarea scrisă pe fișă: Câte anotimpuri are anul? ( Anul are patru anotimpuri) Clasa va fi apoi împărțită în patru grupe eterogene, care își vor alege câte un anotimp (fiecare grupă va avea pe masa de lucru un cartonaș cu numele anotimpului). Pe un panou, în fața clasei, vor fi afișate 20 de ilustratii ( amestecate) reprezentând fenomene ale naturii, schimbări din natură, activități ale oamenilor din fiecare anotimp . Pe masa de lucru, fiecare echipă are un plic cu aceleași ilustrații
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
unuia, când altuia. Cât mai multe din trei. Dați cu banul cine începe? —Cap, spuse Darcey, și Anna aruncă moneda în aer. —Pajură, anunță Anna, privindu-l pe Neil. E alegerea ta. — Răspund eu primul, zise acesta. Anna luă un cartonaș din teanc. În a câta zi a genezei a făcut Dumnezeu soarele, luna și stelele? Neil zâmbi și răspunse fără să ezite: —A patra. —Corect. Masa 6 jubilă zgomotos. Anna își luă o figură gravă. —Darcey. Al câtelea președinte al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
afle, ca să înțelegi. Ieșiră pe pajiștea însorită. —Rochia ta e de la Vera Wang? o întrebă Lorelei. Nieve dădu din cap. —Ai rămas la modelul pe care mi l-ai trimis? —Desigur. — Pentru că detaliul cu funda violetă se va afla pe cartonașele cu numele invitaților, zise Lorelei. Voiam să mă asigur că pot să confirm tipărirea lor. —Minunat. — Și vei purta voalul cu diadema aceea micuță? Nieve dădu din cap. Se întrebase dacă n-ar fi mai bine să renunțe la voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu erau decât două plicuri În corespondența venită dimineață, și ambele fuseseră aduse prin mesager. Le-am deschis departe de privirea Înfometată, inchizitorială, a lui Gruber, și am decoperit că plicul cel mai mic dintre cele două conținea un singur cartonaș pătrat, care reprezenta un bilet de intrare la evenimentele sportive de atletism din acea zi olimpică. L-am Întors și pe spate am văzut scrise inițialele „M.S.“ și „ora 2“. Plicul mai mare purta antetul Ministerului Aerului și conținea transcrierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
agățați de barele verzi ale panoului de baschet. Era acolo Savin, cu figura lui de genialoid, lungan și salingerian, care obținuse cel mai mare punctaj la un test de inteligență pe care ni-l dăduseră în laboratorul de chimie, niște cartonașe care trebuiau completate în succesiune logică, test la care eu ieșisem ultimul, căci mă mulțumisem să scriu pe marginea cartoanelor câte un vers din Tza-ra, din poemul cu pescarii care se-ntorc cu stelele apelor în mâini. Un cretin foarte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așternut. O zdrențuială acră și pâsloasă de vise m-a însoțit până dimineață. . .."Cîte nopți pentru o singură dimineață!" Scriu de mână, prima dată după atâția ani în care zgomotul sacadat al mașinii mele de scris mă izola și, asemenea cartonașului pe care-l privește cel ce se autohipnotizează, îmi fixa conștiința în zona precisă a fabulației. în locul unui covor mecanic împletesc acum, cu o răbdare maniacală, un covor manual de vene și nervi, al cărui spate îl văd doar eu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zăcând goale și sclipitoare sub luminile de deasupra. Nu numai că nu se găseau oameni morți acolo, nu se găseau nici oameni vii. Prudent, Logan Își croi drum pe lângă peretele cu sertare de refrigerare. Unul câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece de metal al sertarului. Biața micuță zăcea acolo, rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apoi s-a întors și într-o clipă am știut ce face și am înțeles că nu era nicidecum vorba de excremente de șoarece. Ținea un cuțitaș cu o mână, iar cealaltă se odihnea pe masa de toaletă. Deasupra unui cartonaș. Dar nu era singurul. Erau cu duzinile - ba nu, cu sutele. Într-o grămadă dezordonată într-o parte a ei. Și cu o groază de nume: pe unul scria Peștera Comorii, Vrăjitorii Șanselor pe alta. Norocosul; De Trei Ori Norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lui Dumnezeu, ce naiba- ce faci? Ce se petrece? Arăta atât de vinovată și de nesigură că m-a speriat. Nu mai semăna cu mama, semăna cu unul din prietenii mei prins când fura ceva. Încă mai ținea unul din cartonașele alea aplatizate cu mâna stângă, iar în dreapta avea o pilă de unghii - nu mă refer la una din aia de carton cu șmirghel, ci o chestie din aia de metal demodată, pe care le folosesc oamenii ca să-și scoată mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spume la gură. — Mamă, ești bine? Eu sunt - Sally. Răspunde-mi, pentru numele lui Dumnezeu: ce se-ntâmplă? — Eu... eu... începu ea în cele din urmă și puse pila de unghii jos pe suprafața de sticlă, ridicând mâna cealaltă de pe cartonaș și lăsându-se ușor pe spate în scaun. Acum vedeam bine cartonașul: Jocul Celor Două Jumătăți, scria pe el, cu roșu pe un fundal verde dungat. O, rahat. Cred că trebuia să se-ntâmple într-o zi, Sally. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
numele lui Dumnezeu: ce se-ntâmplă? — Eu... eu... începu ea în cele din urmă și puse pila de unghii jos pe suprafața de sticlă, ridicând mâna cealaltă de pe cartonaș și lăsându-se ușor pe spate în scaun. Acum vedeam bine cartonașul: Jocul Celor Două Jumătăți, scria pe el, cu roșu pe un fundal verde dungat. O, rahat. Cred că trebuia să se-ntâmple într-o zi, Sally. Îmi pare rău. — Ce naiba... Îl joc pe ăsta, deocamdată. Mă opresc imediat, eu... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el, cu roșu pe un fundal verde dungat. O, rahat. Cred că trebuia să se-ntâmple într-o zi, Sally. Îmi pare rău. — Ce naiba... Îl joc pe ăsta, deocamdată. Mă opresc imediat, eu... a izbucnit când m-a văzut privind cartonașul și s-a uitat în jos la el. Urmă un moment de tăcere, cât mă gândeam ce să spun. — Două Jumătăți, a continuat ea, primești două jocuri la ăsta, vezi? Două pe un cartonaș, dar sunt complet separate - poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
izbucnit când m-a văzut privind cartonașul și s-a uitat în jos la el. Urmă un moment de tăcere, cât mă gândeam ce să spun. — Două Jumătăți, a continuat ea, primești două jocuri la ăsta, vezi? Două pe un cartonaș, dar sunt complet separate - poți să câștigi chiar de două ori la același joc. Costă două lire, bineînțeles, nu ca altele, care sunt o liră, dar mereu mi se pare că ai mai multe șanse la cel dublu. Uite, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu știi despre asta, dar acum că știi n-am de gând să te mint. N-o să mă opresc - și o să le cumpăr în continuare când am chef. Sunt banii mei și dacă am nevoie să-i cheltuiesc pe câteva cartonașe ca să fiu fericită asta e treaba mea. — Bine. Dar - dacă e să fim sincere - atunci spune-mi de câtă vreme cumperi chestii dintr-astea. De când a plecat tata, mamă? Sau cumpărai și înainte? Nu-mi răspunse, ci lăsă jos pila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
știu că e stupid, dar am un sistem. Sunt sigură că pătratele și numerele, și chestiile pe care le aleg nu sunt de fapt aleatorii - adică, nu se poate să fie - așa că verific în urmă cât pot de des la cartonașele de același fel, ca să-mi dau seama care dintre ele au cele mai mari șanse să fie câștigătoare. Să înfrâng sistemul. Nu o fac prea des, dar e destul de distractiv, de fapt, să mă uit în urmă peste ele. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cele mai mari șanse să fie câștigătoare. Să înfrâng sistemul. Nu o fac prea des, dar e destul de distractiv, de fapt, să mă uit în urmă peste ele. Oricum, a continuat ea, coborând de pe scaun și apucându-se să aranjeze cartonașele la loc în cutie, despre ce voiai să-mi vorbești? Mă simțeam ca în mijlocul unui vis deosebit de complicat, dar am răspuns calm, ca și cum am fi purtat cea mai normală conversație din lume. — Ben e bine. E la un prieten. — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de a vorbi cu mine o emoționase foarte tare - nu-mi dădeam seama. Sau poate, desigur, din cauza faptului că descoperise că mama ei, la fel ca tatăl ei, cedase (deși, din ce-mi spune, această dependență extraordinară de a răzui cartonașe durează de ceva vreme, astfel că schimbarea din viața mea nu prea poate fi responsabilă de ea). Bietul copil - doi părinți care o iau complet razna simultan -, aproape că-mi pare rău pentru ea. Totuși, din păcate, toate sentimentele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
este atât de puternică - mai ales acum: Sally e plecată în cea mai mare parte a timpului și acum că știu că Ben e la un prieten, mi-ar fi atât de ușor să petrec un timp acolo sus. Și cartonașele au fost mereu undeva într-un colț al minții mele sub forma unei posibilități - un fel de cale de evadare; un loc despre care am știut mereu că există, către care mă pot îndrepta pentru un pic de delectare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sau poate lucram la niște goblenuri cât ascultam la radio - sau, desigur, mă strecuram o vreme sus. Dar de când a plecat Charlie - și mai ales de când m-a prins Sally în dormitor, am încercat s-o las mai moale cu cartonașele mele, așa că mi-am găsit o mare alinare. Acum chiar înțeleg de ce persoanele în vârstă văd televizorul ca pe un prieten din colțul salonului. Cu siguranță combate singurătatea pe care o simt cum mi se strecoară pe la picioare și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
terapeut și bănuiesc că având-o pe ea - și pe Holly - cu care să vorbească, ar prefera ca eu să rămân pe fundal. Să fiu doar mama. Și eu mă descurc bine. Cel puțin mă abțin de la a mai cumpăra cartonașe - mai sunt în cameră câteva pe care nu le-am răzuit încă, iar tentația de a fugi sus să mă uit la ele e aproape insuportabilă, dar până acum rezist. Numai că asta înseamnă, desigur, că acum nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
discursiv, Ferdinand Sinidis. De acolo i-am trimis o jerbă de chiparoase. Țineam să primească florile pe care le prefer, și doream să se clatine amețită de violenta lor aromă. Era în mănunchiul lor o explozie de alb și un cartonaș pe care am scris: „Flori și vis, Marianei”. Se înserase de-a binelea, când reîntors în sufrageria comună, întrebai, nevinovat, pe doamna Pipersberg, dacă mai are intenția să joace mult, deoarece, în curând va trebui să se schimbe pentru „inspecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trecut tramvaiul muncitoresc numărul 38. La data vernisajului, m-am prezentat personal, pentru a face act de prezență. În prima seară, expoziția a funcționat În graba mare, apoi piața s-a liniștit, fără să se fi vândut măcar o piesă. Cartonașele pe care scria Vândut n-au dus de nas pe nimeni. Din contră, critica publicistică i-a Îndulcit pe cât posibil pilula; a făcut aluzii la Henry Moore și a echilibrat orice efort laudatoriu. Eu Însumi, pentru a plăti un completo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Abia vedeam ce făceam, dar trebuie să recunosc că a creat într-adevăr o atmosferă stranie. — Suntem toți gata? Eram toți gata, numai că Joan, Graham și Phoebe primiseră toți pixuri și creioane pentru a bifa suspecții de crimă pe cartonașele lor, pe când eu nu primisem. Ca de obicei, Graham a fost cel care a observat. — Stați puțin, a spus el. Michael n-are vină că nu are pix. Până și Joan a chicotit la gluma asta, iar Phoebe și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
discute cu mine, pentru că nu trebuie. Și vorbește și cu Miho și ai grijă să Înțeleagă bine ce flori vreau. Fă‑mi legătura cu Robert Isabell la un moment dat, Înainte de prânz, ca să discut cu el despre fețele de masă, cartonașele cu numele mesenilor și platourile pentru servit. Și cu fata aia de la Met, să văd când pot să trec pe la ei să mă asigur că toate sunt pregătite cum trebuie, și spune‑i să‑mi trimită prin fax configurația sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu-i invitat absolut nimeni cu excepția „unui număr foarte restrâns de fete din lumea bună. Dar tu te numeri printre ele“, mă anunță Julie, înmânându-mi un plic alb. „Ți-am făcut rost de o invitație.“ În plic era un cartonaș alb de la Chanel. Am fost până peste poate de încântată, un sentiment alarmant, de fapt. O ador pe Julie, dar obiceiurile ei ce țin de cumpărături nu sunt tocmai sănătoase. Nu voiam să mă transform într-o fată ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]