751 matches
-
pe unde i s-a rătăcit zâmbetul copilăriei ? - A cui este vina? Are doar 8 anișori, fă ceva pentru ea te rog...! Continui sa mă rog șoptit multă vreme. Încerc să mă liniștesc, dar gândurile mă prind ca într-un carusel: De la o vreme, parcă românilor nu le mai pasă de Dumnezeu, de locul lor natal, de parinți, de progeniturile lor și se agață cu disperare sau lăcomie (unii) de himerele pe care le întrevăd în alte colțuri de lume. Așa că
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
proiecte de viitor. Unii râvnesc la posesiunea integrală a ideii, alții se iau de piept cu „absolutul”, se încontrează cu vecinul de la etaj, cu directorul întreprinderii, cu vânzătoarea de la aprozar și... iată drama! Deși nu l-am înscris în acest carusel, omul meu există, există cu adevărat! Dovada? Chiar a doua zi l-am reîntâlnit. Ba și a treia, și a patra, că la un moment eram aproape exasperat. Cum îl vedeam, o luam la fugă, deși părea să nu mă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
din nefericire, nu mai știu, nu mai au răbdare să privească în sufletul celuilalt. Totul pare un du-te-vino, în viețile noastre. Nu e timp, nu avem timp, mereu aceeași placă ce-și derulează hitul într-un ritm nebun. Stop! Opriți caruselul, altfel ne vom dezintegra iremediabil, în acest univers. Dumnezeule! Prinsă de iureșul acestor gânduri, n-am realizat că, de mai bine de zece minute, mă învârt ca un leu în cușcă prin birou, gesticulând haotic. Nu-i de mirare că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Bruno, Călăul rugul aprinde, Gloata din jur îi ia seama. Nici nu s-a stins flacăra bine, Tavernele iarăși sunt pline, Măsline și citrice-n coșuri Cară pe umeri târgoveții. M-am gândit la Campo di Fiori În Varșovia, lângă carusel, Într-o seară senină de mai, Cu muzică veselă, vie. Mai puternică-i melodia Decât împușcăturile din ghetou, Spre cerul senin se înalță Rotocoale din fumul de tun. Din casele-n flăcări zboară Zmee negre aduse de vânt, Cei din
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Într-o seară senină de mai, Cu muzică veselă, vie. Mai puternică-i melodia Decât împușcăturile din ghetou, Spre cerul senin se înalță Rotocoale din fumul de tun. Din casele-n flăcări zboară Zmee negre aduse de vânt, Cei din carusel vor să prindă Crâmpeie plutind în văzduh, Vântul din casele-n flăcări Flutură fustele fetelor, Râde mulțimea voioasă În ceas de blândă duminică. Ce morală reiese de-aici ? Oamenii vând, se-amuză, iubesc La Roma sau la Varșovia, Ocolind rugul
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
în cele din urmă, în secvența finală a romanului, să săvârșească cu adevărat o crimă, alta decât aceea pe care ar fi vrut să și-o asume. Astfel, anchetatorul se pare că e victima martorului. Rolurile se schimbă într-un carusel aiuritor, de roman polițist ce poate continua la nesfârșit. Se naște un cerc vicios al crimelor, al vinovățiilor și al suspiciunilor generalizate. Ambiguitățile și confuziile fac să se împrăștie răul fundamental asupra tuturor. Nicolae e singurul implicat care are probleme
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
fi putut imagina vreodată privirea lui tânjitoare în lunga noapte a bolii sale de ochi. Chiar la întoarcere, nici nu ajunseserăm bine acasă, când tata îl numea pe Onkel Ralph „un tip dat dracului“; se și vedea prins într-un carusel de sentimente luminoase și în centrul lor vedea aparatul negru în mâinile lui; datorită acestui aparat, viața căpăta o strălucire nouă. Și tata nu mai putea să treacă prin fața unui magazin foto fără să se oprească să studieze exponatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
reușea performanța unei camere foto mici de buzunar: să transforme cotidianul banal în poze de o strălucire neverosimilă. A durat săptămâni de zile în care am așteptat răbdători până ce tata s-a săturat să privească vitrinele magazinelor foto. Atunci, în caruselul amețitor de sentimente, centrul acela negru a căpătat, în sfârșit, un nume: HASSELBLATT. Și mama a trebuit să se așeze pe canapea când acest nume scoase la iveală, într-o sâmbătă după-amiază, etui-uri din piele, unele de pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
citea instrucțiunile, desfăcea piesele, le monta iar, introducea un film, ieșea în grădină, îngenunchea pe răzorul cu micsandre, ținându-și fața întoarsă într-o parte și, în timp ce apăsa iar și iar declanșatorul, în interiorul lui se stingea imagine după imagine. Acel carusel cosmic al sentimentelor se poticnea brusc de o mare decepție. Se pare că aparatul era mai greu de folosit decât își imaginase, conchise în timp ce-și strângea piesele. Va trebui să mai studieze încă o dată instrucțiunile, să se consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Restul era haos. Ieși din birou împreună cu doi colegi. Haină perfectă gri și cravată vișinie, pantaloni negri Brooks - un om de afaceri care supralicita, ca și cum Kearney urma să fie noul Denver. Ea se întoarse să cerceteze vitrina unei lăcătușerii, un carusel de chei brute. El o văzu de la o distanță de două cvartale. Ea-și duse o mână la păr, apoi o lăsă imediat în jos. El le făcu partenerilor un gest vag de „ne vedem mai târziu“. Apoi se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar tu ești cel care mi-a spus despre Mark și Tally. — Asta pentru că am crezut că știi. Tu și Mark ați fost mereu foarte apropiați, am presupus că ți-a spus cu ani în urmă. M-am îndreptat spre caruselul ruginit și m-am cocoțat pe unul dintre scaunele sparte. —Ei bine, răul a fost făcut. Iar eu trebuie să decid ce i-ar face cel mai puțin rău Lisei din moment ce ea este victima în acest caz. Kieran se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sărută mâna. Apoi mă sărută ca și cum într-adevăr aș fi avut 24 de ani sau chiar 38. Am hotărât că vom rămâne la turele liniștite cu trenulețul pentru copii dacă aveau acest efect asupra lui. Așa că ne-am dat în carusele și învârtitori și distracțiile pe apă, devenind din ce în ce mai intimi, cu fiecare zonă a parcului pe care o descopeream. Dar imediat după prânz mi-a venit în minte „Răzbunarea lui Ramses“. Ed avea mari rețineri. — Nu cred că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de lângă ușă ca să nu ne audă nimeni. Nu e nimic de spus. Nu, mint. Am fost la Chessington World of Adventures... Maria își dădu ochii peste cap exasperată. —Jenny, spre deosebire de tine, sunt o femeie matură. Nu mă interesează în câte carusele v-ați dat și câte înghețate ați mâncat. Vreau să știu de unde vin zâmbetul de pe fața ta și roșeața din obraji. Îmi dusei instinctiv mâna la față întrebându-mă dacă actele mele chiar lăsaseră urme vizibile. —Ei bine, Chessington a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai bun răspuns pentru bombardamentul mediatic la care sîntem supuși constant, însă rezultatul nu este o simplă probă de entropie informațională. Comportamentul așa-zicînd brownian al mitemelor utilizate este caracteristic numai nivelului superficial al textului. Ceea ce la acest prim nivel este carusel ludic al "aluziilor pierdute", în profunzime devine pretext de gravă meditație istorică. "Surpriza" din final descoperirea sub travestiul fanariot al boierului intrigant a însuși autorului Manifestului Comunist este un anti-catharsis programat. Șocul astfel provocat unifică istoria și istoriile sub semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dușmănoase. Încearcă să se apropie de ea, dar picioarele, plumbuite parcă, nu vor să-l asculte. Privește în jos și constată îngrozit că încep să se afunde în pământ. Fata dispare doar ca să apară în altă parte, haotic, într-un carusel delirant al imaginilor, peste care se întinde un întuneric amenințător ca o mlaștină, gata să-l înghită și pe el. Disperat că poate să o piardă, întinde mâna. Strânge cu înverșunare din pleoape, dar un corb uriaș, croncănind isteric, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greu de aripi. V Înaintând în șir indian și înfruntând vântul puternic, soldații urcă înnodându-și picioarele prin zăpada groasă așternută pe îngusta cărare ce se desfășoară în șerpuiri de reptilă încât au impresia că sunt urcați într-un imens carusel ce induce o amețeală sufocantă. Aerul înghețat rănește nările în timp ce coșul pieptului se irită sub avalanșa necontenită a rafalelor reci și usturătoare. Nimeni nu vorbește și asta nu neapărat din cauza consemnelor primite. Vântul puternic poate descuraja chiar și pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lumini intermitente și puncte negre, mari, încep să-i joace haotic prin fața ochilor. Amețit, se sprijină cu mâna de perete. Are impresia că este luat pe sus într-un vârtej și totul începe să se învârtă jurul lui, într-un carusel amețitor. Disperat, luptă să-și mențină echilibrul și se împotrivește cu toate resturile energiei pe care o mai stoarce din celulele epuizate împotriva stării de leșin. Boala, oboseala, foamea, setea, toate se combină într-un cocteil extenuant care-i sporesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
despre povestitorul din noaptea polară. Era faptul că mă lăsasem pătrunsă de acel fluid, că îl primisem înăntru fără să-mi dau măcar seama. Afară se lăsase deja întunericul. m-am așezat la birou și am închis ochii. Am lăsat caruselul din mintea mea să se învârtă în voie, în timp ce orice sens sau căutare de sens se destrăma ca o bătaie de aripi. Fluidul care venea dinspre angalok spre mine devenise din ce în ce mai greu, aproape palpabil. După câteva respirații adânci, prin care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și o yia yia se Îngrijora, mi se hotăra și mie destinul... La 20 martie 1954 apăru Capitolul Unsprezece și zeii biologiei dădură din cap, hm, nu, ne pare rău... Dar mai era Încă timp, totul era la locul lui, caruselul se Învârtea de la sine și acum nu mai avea ce să-l oprească, tatăl meu avea viziuni cu fetițe și mama mea se ruga la un Hristos Pantocrator În care nici măcar nu credea de-a binelea, până când, În sfârșit - exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de tablă... Pe tejghea țopăiau mereu câteva jucării mecanice, extrem de primitive, din aceeași universală tablă: crocodili care clămpăneau din fălci, broaște și cocoși cu cheiță, buburuze mari cât pumnul... Mori de vânt din tablă vopsită roteau aripi de tablă vopsită. Carusele de tablă, până și peștișori de tablă în false acvarii. Mă alegeam de acolo, mai mereu, cu câte o bîzdîganie țopăitoare, într-o ordinară cutie de carton scămoșat cu ceva scris pe ea și cu animalul respectiv desenat naiv, având
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care vrea să mascheze o nostalgie imposibil de exprimat, o ridicare deasupra lumii care obnubilează, prin taina răului, memoria confortabilului, o imagine care marchează rezolut un univers expresionist și sumbru, fără pedagogia iertării, fără șansa mântuirii, o confuzie absolută, un carusel mental, o lume văzută ca un iarmaroc excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată cu iluzia. Însă transgresarea acesteia rămâne un deziderat, o speranță fragilă, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
reale și logice, dar noi punctăm impresia de ansamblu. Sigur că este mai eficient și pragmatic dacă ai dat bani - mulți - să aduci o orchestră, ca ea să susțină două concerte, și nu unul. Și așa am intra într-un carusel al argumentelor și contraargumentelor. Revenim. Banii, de fiecare dată se clamează puținătatea și precaritatea mijloacelor financiare. De data asta, avansăm noi o ipoteză de lucru, au fost prea mulți bani. Și ei trebuiau cheltuiți. Nu s-a făcut un program
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
un colț de plăcintă m-am trezit împins în altă cameră, mai mică, unde o fată care trebuie să fi avut vreo șase ani și un băiețel de vreo opt se apucară să-mi arate tot felul de jucării. Erau carusele care se învîrteau singure, cu avioane de tablă colorată la capetele unor sârme, un fel de vagoane de cale ferată mergând de-a lungul unor șanțuri într-o lungă tavă de tablă, un motociclist galben și vreo două păsări, toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un picior al Turnului era ridicat cu elemente metalice de la Reșița! Stătu așa mult timp, în aerul răcoros al înserării. Luminile se aprinseseră. Turnul era luminat, de sus până jos, feeric, cu lumini intermitente. Forfota din jurul lui îi plăcea, iar caruselul cu călușei și clopoței de peste drum îi aducea aminte de vremurile copilăriei. Urmărea fețele oamenilor, femei, bărbați, tineri, îndrăgostiți... Simți, la un moment dat, că i se făcu foame. Se ridică și plecă alene pe bulevard, până pe Rue de la Bourgeoisie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
s-a urcat în templul Domnului, trăgând scara după el. Mai presus de toate, trebuie să vedem partea plină a paharului, căci până la urmă viața e unică, merită trăită și povestită, dacă ai ce spune, iar de lumea minunată din caruselul copilăriei ne amintim toți cu dragoste și nemăsurată nostalgie. Paradoxal însă, ca urmare a radiografierii furtului cinic de inocență, când am devenit un evadat din lumea voioasă și ingenuă de copii, astăzi nu mi rămâne decât să înfierez regimul politic
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]