4,072 matches
-
o scurtă de stofă albastră plisată la spate, cu o șapcă cu fund auriu și cu picioarele așezate pe un taburet. Frecându-și cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc fălcile; în gura deschisă i se vede limba cum urcă și coboară, iar din gât îi iese un geamăt articulat într-un „a-o-i“ urcător și, apoi, într-un „i-o-a“ coborâtor. Cu ochii încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu era nici un pericol de prăbușire. Continuă să meargă în lungul lui luminându-și calea din când în când cu lanterna pe care o luase cu el la plecare. În rest, se folosea numai de lampa de miner fixată de casca pe care o purta pe cap. Aerul era rece și umed iar de undeva din față se auzea un murmur slab ce creștea pe măsură ce înainta. Recunoscuse imediat zgomotul apei curgătoare și privi repede în jos, spre picioare, așteptându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
destul de mari. Printre mineri bătrâni se vorbea de filoane cu grosimi de câțiva metri de aur curat ori amestecat cu argint. Iuliu nu văzuse așa ceva niciodată, dar îi credea pe cei mai în vârstă care spuneau asemenea istorii. Își dădu casca pe ceafă și porni spre ieșire. Trebuia să-și aducă uneltele și să înceapă neîntârziat lucrul. Nu mai putea să aștepte, comoara era acolo, iar el nu avea decât să pună mâna pe ea cât mai repede. Așa începuse totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura înăbușitoare de acolo. Oricât de repede s-ar fi deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie și pe gât, udându-i uniforma. Nu se răcorea decât coborând parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta, nu voia nici un camarad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mine. Și-apoi, profesorul Velázquez e prieten cu tata. SÎnt amîndoi În Consiliul asociației pentru ocrotirea și propășirea zarzuelei și a operei spaniole. Am adoptat o expresie ca și cum aș fi fost foarte impresionat. — Și ce mai face logodnicul tău, sublocotenentul Casco Buendía? ZÎmbetul se duse. — Pablo vine În permisie peste trei săptămîni. — Probabil că te bucuri. — Mult. E un băiat minunat, cu toate că Îmi Închipui eu cam ce părere ai despre el. Mă Îndoiesc, am zis În sinea mea. Bea mă observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În ea cu pumnul de trei ori. Dinlăuntru se auzea un radio dat la maxim care transmitea emisiunea „Momente pentru reflecție cu părintele Martín Calzado“. Mi-a deschis o doamnă Într-un capot matlasat turcoaz, În papuci și cu o cască de bigudiuri. În lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica o seamă de cuvinte sponsorului emisiunii, produsele de Înfrumusețare Aurorín, preferatele pelerinilor de la sanctuarul din Lourdes și adevărat leac dumnezeiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de-ți povestii -, și uite că am văzut scene ce aveau să fie mai târziu, de-abia în decembrie 1989, pe bulevardul Magheru, demonstrațiile miilor de oameni împotriva lui Ceaușescu, în intersecția cu Maria Rosetti așteptau polițiștii cu puști și căști pe cap, cu bastoane, mulți erau călare, aveau niște cai superbi, se luptau cu mulțimea care încerca să treacă, tineri, femei și bătrâni care aplaudau pur și simplu, nici unul nu avea armă, doar flori în mâinile lor revoltate, ridicate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că nu știu. Dar am nevoie de ea și n-o las eu să plece... Ce straniu miroase în casa asta, a singurătate nesfârșită!!!, dacă singurătatea poate mirosi... În baie, tânăra femeie subțire și înaltă își prinde părul cu o cască, să nu se ude, trage perdeaua din plastic, se închide acolo, între ape, apoi intră în cadă, ridică greu un picior, dreptul, apoi îl trage pe stângul, fonta din baia aia mică era deja caldă, dușul cursese peste emailul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea nimic. Mai lasă dușul să curgă, iubește apa mai mult ca pe orice. Închide, se șterge la fel de apăsat, să se ducă durerea cu apa, cu vorba, cu ochii, cu timpul. Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
opus, unde‑i apa adâncă, Sophie înoată craul, îmbrăcată într‑un bikini alb, impecabil, care ascunde multe, dar din păcate, mai arată totuși lumii câte ceva din ceea ce‑i aparține doar lui Rainer. Are un stil bun de‑a înota, o cască de baie îi ascunde părul și se antrenează într‑o doară, fără nici o ambiție; când ești deja atât de bun, n‑ai nevoie de ambiție. Sophie se află aici în interes pur personal. E clar că a uitat cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Întreb dacă nu vrea să mă biciuiască sau să mă penetreze violent cu un vibrator și atunci l-am văzut pe dobitocul ăla cu ochii Închiși, ascultând muzică la walkman. Nici măcar nu ne privea. Din puținele sunete care răzbăteau din căști mi-am dat seama ca era Santana, o melodie interpretată la chitară. Am izbucnit În râs atât era de caraghioasă situația, plus că mă și enervasem. Și În momentul În care am izbucnit În râs am realizat că... Hei! Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întâi Îi introduse lui Noriko În urechi niște dopuri din burete, În formă de cilindru, de tipul celor folosite de spectatori la cursele de mașini. Apoi i le astupă cu plastilină, după care Îi acoperi urechile cu un set de căști stereo de dimensiuni uriașe. Ca rezultat, capul lui Noriko, care și așa era prea mare, părea acum imens. Bărbatul Îi legă ambele mâini cu un cordon de yukata, lăsându-i libere picioarele, apoi o abandonă vreo zece minute așa Îngenuncheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola” pe care le lansase cine știe ce navetă spațială publicitară. Comandantul Felix S 23 își puse căștile radio la urechi și învârti butonul aparatului „Mamaia”, montat în bord. — E muzică, tovarășe comandant? întrebă robotul Stejeran 1. — E buletin de știri, răspunse Felix 23. — Ce se mai aude? vreu să știe Dromiket 4. — Ceață mare pe Saturn,anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pe Marte e un ger de crapă piesele, adăugă Felix S 23. Și s-a găsit apă minerală pe Venus. — N-ar strica să luăm și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise aparatul de radio. — La voi se poate fuma? întrebă Getta 2. Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Dumneavoastră fumați? făcu Felix S 23. Da, răspunse mirată Getta 2. De ce mă-ntrebați? Și simțiți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
urmă conștiința. Cei care au stat mai mult aici s-au trezit la întoarcerea pe Terra că încep să ceară să muncească, fără pauză, până la istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid, pancarte uriașe pe care stătea scris: „BINE AȚI VENIT PE PLANETA NOASTRĂ! CE TREBUIE SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pentru semnale recepționate din spațiu începu să pâlpâie violent. — Ce să fie? zise robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4. N-a mai pâlpâit așa de pe vremea dării în funcțiune, când, dacă mai țineți minte, s-a și defectat. Își puse căștile adiacente la ureche și ascultă. — Ei, ce-i? făcu Felix S 23. — Aici „Bourul”, recepție! strigă Dromiket 4. Cine mă cheamă? — Nu așa, mă! zise comandantul. Folosește limbajul spațial! — Here is „The Ox”, reception! Who call me? strigă Dromiket 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se enervă comandantul. — Asta mă-ntreb și eu, spuse tot mai tulburat pilotul. Poftim, am oprit și motoarele și viteza nu scade. — Ia legătura cu baza! ordonă Aciobăniței. Spune-le să dea instrucțiuni. Și să trimită depanarea. Amărășteanu își puse căștile pe urechi, învârti butoanele, chemă baza: nimic. Numai pocnituri, paraziți și, din când în când, un post cu muzică turcească. — Tovarășe comandant - spuse el palid -, nu reușesc... Ia dă la mine! zise comandantul cu un ton rău prevestitor și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
urechi, învârti butoanele, chemă baza: nimic. Numai pocnituri, paraziți și, din când în când, un post cu muzică turcească. — Tovarășe comandant - spuse el palid -, nu reușesc... Ia dă la mine! zise comandantul cu un ton rău prevestitor și-i smulse căștile pilotului de pe cap, apoi urlă în microfon. Baza! Mă, baza! Aici „Romroyce ilevăn”! Răspundeți, mă, lăsați tablele! Gigi, Relule, care ești acolo! Răspundeți, c-avem un accident! În eter - aceleași zgomote nedeslușite. Dom’le, ăștia sunt inconștienți! spuse cu mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sălbatice, spuse comandantul. — Ce fac, aterizez? întrebă pilotul. — Dacă tot am venit până aici... Lăsându-se lin pe cele șase picioare metalice, nava „Romroyce” atinse solul în mijlocul unui câmp înverzit, întins. — Ia vezi - zise comandantul -, au atmosferă? Pilotul își luă căștile de la ureche, deschise hubloul și scoase capul cu precauție afară. — Au, anunță el, inspirând. Se poate trăi. Își dezlegară centurile de siguranță, ieșiră din scaune, deschiseră ușa și puseră scara rabatabilă. Primul coborî comandantul, nu înainte de a arunca priviri cercetătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Sfintei Ana al măreței-Împărății. BĂLCESCU TRĂIND Lui Al. Rosetti Leagăn amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care urla la ea. Eu stăteam și le priveam având impresia că văd o piesă de teatru la care mă amuzam. Au plecat amândouă, iar eu am intrat în camera mea, am închis ușa cu cheia și mi-am pus căștile pe urechi ca să ascult muzică, decât să o aud mai târziu pe Coca urlând. A doua zi am plecat la serviciu și tot Vica a fost cea care m-a salvat, după ce i-am povestit de balamucul în care trăiam
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
considerată a fi Crucea Domnului nostru Iisus Hristos - eveniment pe care-l comemorăm în fiecare an, la data de 14 septembrie - Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. O parte din cuiele Crucii au fost topite, iar materialul a fost utilizat la o cască de fier a Împăratului, precum și pentru frâul calului. Sfânta Împărăteasă Elena ar fi murit la Constantinopol, pe la vârsta de optzeci de ani, trupul ei fiind așezat într-un sarcofag de porfiră și transportat la Roma. Astăzi în Muzeul Vaticanului se
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
mezeluri, brânză la maț, smântână, frișcă, maioneză, legume de tot felul, cafea, fructe și alte alimente, tocmai din cimitir? Prafuri de spălat de tot felul, antiderapante mai treacă-meargă. Sau aparatură de pescuit, apă de colonie, griluri de toate tipurile, detergenți, căști pentru audiție muzicală, articole de menaj și altele, la fel. Dar nu alimente. Era ca și cum cineva ar fi transformat peste noapte, o morgă în toată regula, în abator. Sau o capelă funerară într-o frigotermă la standarde europene pentru carne
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
care scoase iute caseta cu nisip și-l aruncă pe el. Dintr-o dată îmbrăcămintea lui se acoperi cu o peliculă gri-argintie, sclipitoare, dar moale la pipăit și elastică. Își puse și piatra albastră pe cap, care se transformă într-o cască ce-i acoperea capul până la umeri. Un văl alburiu îi căzu pe tot trupul făcându-l invizibil. Apoi, scoase cornul sunând prelung din el prin care chemă vânturile și nisipurile fierbinți. - Acum, să poftească tolomacul ca să-l căsăpesc! Și începu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]