1,635 matches
-
Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului E frig în cămăruța cu stafii, cearșaful alb, ce ne speria atunci cand ne jucăm, stă pitit pe după draperii crezând că încă ar putea să îngrozească suflete puștii din floarea de castan. Cearșaful alb, azi e ponosit, vremea l-a mai înegrit puțin și l-a transformat în mit de sperietura din senin, o zdreanța, peste care timpul a trecut la fel ca peste sufletu-mi durut. Din albul pur, imaculat, cu
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
albul florilor de mai pe un cearșaf aproape rupt mă-ntreb, tu, viața ce sperai, când în copilărie m-am temut de-o simplă zdreanța, ce în ani pe-un câmp de flori s-a așternut și pe aleea cu castani mă-ntoarce zilnic în trecut? Referință Bibliografica: Cearșaful alb / Marioara Vișan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Vișan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
iubirii. Plâng pe portativul veșniciei do, re, mi fă, sol, la și amintirea tainca a durerii din prima zbatere de aripă a timpului lacrimile se hârjonesc secând hăul obrajilor ridați de tăcerile uitate în clepsidra dintre ani valsul florilor de castan topesc ghețarul fanteziilor înlăcrimate din ochiul de copil crescut devenit epopee de tril. La masa tăcerii infinite stau singură să cresc florile inocentei copilăriei dansând ultimul vals dispar prin Poartă Sărutului luând cu ele lacrime plăpânde lasanu-mi Coloana Infinitului. zălog
FLORILE COPILARIEI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379503_a_380832]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ORA CÂND... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ora când... dr Gabriela Mimi Boroianu 24.01.2017 E ora când se scutură castanii, Când se trezesc dorințele târzii, În ochii tăi să vii să-mi stâmpăr anii Și dorul risipit în poezii. E ora-n care sunt cuprins de teamă, De nostalgii ce-s dureros de dulci, Ascultă depărtarea cum te cheamă La
ORA CÂND... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379587_a_380916]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CASTANUL Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ce flacară înaltă iscă în noi castanii, poveri de drag sub alba culoare, stând nemișcată în calda chemare dorința crescănd-o spre fructul minune. . . Aprinse candelabre
CASTANUL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381021_a_382350]
-
Autorului Ce flacară înaltă iscă în noi castanii, poveri de drag sub alba culoare, stând nemișcată în calda chemare dorința crescănd-o spre fructul minune. . . Aprinse candelabre, nestinse de ninsoare, vremelnic răscolind frumusețea petală, dorului greu alchimizat în arome! Referință Bibliografică: Castanul / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CASTANUL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381021_a_382350]
-
I. CASTANUL, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. Ce flacară înaltă iscă în noi castanii, poveri de drag sub alba culoare, stând nemișcată în calda chemare dorința crescănd-o spre fructul minune. . . Aprinse candelabre, nestinse de ninsoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017 Toate Articolele Autorului În suflet, azi, mi-au înflorit castanii, A nins petale jarul din cuvinte, Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
stă de strajă. Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie Îmi aparțin. Doar zorile mă lasă, De mă strecor din mult râvnita plasă, Ce m-ar dori captivă-o veșnicie... Referință Bibliografică: ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2332, Anul VII, 20 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
frunze ce zac pe trotuare.Trec anii în haina cea nouă,Iubirea se țese-n reluare;Pășind pe candoarea ce moare,Ni-s tălpile răni amândouă.E toamnă în lacrimi și-n rouă...... IV. ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. În suflet, azi, mi-au înflorit castanii, A nins petale jarul din cuvinte, Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează primăvara pe retină
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ce moare,Ni-s tălpile răni amândouă.E toamnă în lacrimi și-n rouă...... IV. ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. În suflet, azi, mi-au înflorit castanii, A nins petale jarul din cuvinte, Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii. Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele, De-un lujer viu, în gândurile mele, Corabia iubirii se anină. Puzderie de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
doar... deștept. (sau: Deșteptul poartă mereu “cheile” asupra lui. Înțeleptul le meșterește pe loc.) Dacă lumea ar fi condusă de înțelepți, n-ar fi prea mare șomajul în rândul deștepților. Cei din urmă ar popula repede birourile din preajma primilor.... XX. CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016. Drumul spre Biserica părinților și bunicilor mei, devenită și a mea, trece inevitabil pe lângă locuința învățătorului meu dintr-a patra, trecut de mult la Domnul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
tine, de unde,În vis îmi apari, comoara mea din tainic sipet...... XII. PUNTEA SPRE TINE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016. Puntea spre tine... Îmi caut apatic, identitatea pierdută Ca pe- o frunză de castan, desprinsa După ce ploaia, din senin, apărută A făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă. Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte, Tăcute, adumbresc secrete uitate În parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapte Rostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
au tăcut, Oricât de- ntuneric ar fi, pașii tăi i-am aflat. Târziu, prea târziu, s- a făcut, la apus Puntea spre tine, țesuta de ... Citește mai mult Puntea spre tine...Îmi caut apatic, identitatea pierdutăCa pe- o frunză de castan, desprinsăDupă ce ploaia, din senin, apărutăA făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă.Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte,Tăcute, adumbresc secrete uitateîn parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapteRostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a scurs o viață
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mi-aș alege, poate-o floare Să mă mângâie-așa ușor Cu stropi grăbiți și c-o chemare De pescăruși, aripă-n zbor, Planând sub ploi, zăcând la soare, Abandonată pe- un șezlong, Sub stele și sub zvon de mare Castani sublimi bătând un gong. Sub cerul răbdător și-albastru Deși n-aud povești de dor, Mă-nvinge murmurul sihastru Dintre pământ și cer, de dup-un nor, În zborul meu spre tine, Doamne, Mă mai desprind din trup vreodată Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
-le, dăruiește-le, fugi, Ieși din radiația lor, liniștește-te! Fii iarăși tu, cea spălată cu lacrimi, Fii iarăși tu, exasperata, dezamăgita, Flămânda și vorbăreața făptură. Privește câmpul cel alb, uită oile negre, Spune-ți: pagina asta a fost un castan, Pagina următoare, salcâm, Cartea aceasta a fost o pădure. Roagă-te pentru copacul sacrificat. Tu, stejarul și păpădia Sunteți aceeași plămadă, Doar că tu ai fost litera neagră, iar ei Sunt pagina albă. TAKE YOUR TIME Babă de leac, și
VICTORIA DRAGU DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374452_a_375781]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CULOAREA LACRIMEI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De dor ascuns sub pleoapa serii te-aștept pe-o bancă sub castani, iubite, să-mi răspunzi chemării. În orice zi, de-atâțea ani! Copacii și-au schimbat veșminte în orice anotimp din an. Doar lacrima-i mereu, fierbinte, când firul dorului destram. Culoarea lacrimei se schimbă din verde-smarald în turcoaz. Când pun a
CULOAREA LACRIMEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374587_a_375916]
-
dorințe neșoptite, de lacrima sufletului. Iar de gânduri nerostite, e-n ceața orizontului. E culoarea surâsului, când lacrima-i de fericire. Sau e a întunericului, când nu-i speranță-n iubire. Te-aștept să răspunzi chemării, pe-aceeași bancă, sub castan. Cum îți răspundeam sărutării, când erai june-curtezan. © Maria Filipoiu 29.10.2014 Referință Bibliografică: CULOAREA LACRIMEI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1398, Anul IV, 29 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate
CULOAREA LACRIMEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374587_a_375916]
-
am adulmecat doar miros de energie, de electricitate... Era într-o duminică albastră de vară, strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
am adulmecat doar miros de energie, de electricitate...Era într-o duminică albastră de vară, strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
moșiei de la Mozăceni și furaseră toate bijuteriile. După ce au plecat toți, a rămas numai Frida singură. Și-a făcut bagajul și a doua zi s-a dus la gară la tren. Cineva o văzuse pe o bancă la umbra unor castani cu patefonul în brațe, așteptând trenul. Mie mi-a lăsat un bilet de adio. “Dragul meu, te-am iubit cum n-am mai iubit pe nimeni în viața mea! Dar iubirea noastră n-are viitor, tu ești încă un copil
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
-i un ocean dement/ singurătatea-i iederă pe stâncă/ singurătatea-i ca un testament.” (Singurătatea) În lacrimi de rouă se aprind poeme arzătoare în care vibrează sentimente mistuitoare: “scriu poezii cu lacrimi dulci de rouă/ scriu poezii pe frunze de castani/ scriu poezii pe-un colț de lună nouă/ scriu poezii fără să pretind bani.” (Lacrimi de rouă) În Livada cu metafore a lui Ioan Vasiu re regăsește și un autoportret prin care autorul evidențiază universul său lăuntric, iubirea, cuvântul și
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
Grad de Cavaler din România, ne vorbește în versuri într-un mod cât mai estetic și perfect: „Mi-e toamna-n livada de suflet, frumoasă,/ Trec valuri de brume sub cerul tăcut/ Și-n ’nalt cânt de umbre zburânde ascult,/ Castanul în poartă o frunză îmi lasă/ Vestindu-mi că-i vreme de-un nou început./ Piaf, ai dreptate ! Trecutul, nu-mi pasă!/ Prezentul mă-mbie, deși o grimasă/ E zâmbetul lumii în care-am crezut.” (II). Marin Sorescu (România, dr.
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
aprinde, Ci arde la răspântii foarte rar. Mi-e dor de tine, tu, cea nevăzută, Umbră din umbra mea, când te-nfiripi, Și uneori în flăcări prefăcută, În dorul meu te-ascunzi adânc și tipi. Rămâne banca singură pe lume, Castanii vechi ce nu mai înfloresc, Și noi, rătăcitori, doar numai nume, Ce uneori în timp se regăsesc. Mai rătăcesc spre seară pe cărare, Prin haosul de umbre care vin, Iar dragostea devine întâmplare, Între iluzii și-un pahar de vin
NE SCURGEM... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374081_a_375410]
-
șapte drumuri ale omului în viață. Adam: La șapte luni se pote naște om din pântecele mamei, nu e nevoie să aștepte până la ceasul al nouălea. Lioara: Pe catrințele ce cădeau pe sub brâul cu șapte drumuri erau cusute flori de castan, frunze de castan și castane, semn că toamna, bătrânețea, vestul a venit și fructele castanului devin hrană pentru iarnă. Adam: Toate vorbesc de iarnă. Lioara: Și stelele? Adam: Mai cu seamă stelele. Se așeză pe bancă. Adam se întinde pe
LIMBAJUL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375421_a_376750]