732 matches
-
Am spus greșit? Când stăteai la internat, îl ascultam și pe al tău. Lăsam geamul deschis: până în zori, câte o pasăre pentru fiecare vis, în fereastră. Fiecare trezire, zbor în cer. Lăpușneanu, Sărăriei, Gheorghe Ghica, de la Râpa Galbenă până la Agronomie castanii erau ca niște mărgele verzi înșirate pe ață. Parcă dansează, îi vezi? Parcă dansează. Eu sunt cel de lângă poartă, tu în dreapta mea. Se țin de mână și anul trecut se țineau. Au înflorit struguri albi. Castanii noștri sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care le vedea în zonă; observarea păsărilor îl liniștea și-l relaxa așa cum nu mai reușea nimic altceva din viața sa înregimentată. Cormorani, berze negre, egrete indiene de baltă, egrete de vite, potârnichi micuțe, granguri, păsări drongo, spărgători-de-nuci cu burta castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de observare a păsărilor porumbelul verde; da, banalul porumbel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cercetat trăsăturile tumefiate, sperând să alunge spaima gândului aceluia. Dar tu semeni cu mine și Ada n-a putut să nu vadă asta. Infirmiera te rădea pe cap, părul îți cădea pe podea. Ada a făcut un gest spre șuvițele castanii. Încet, fă-o încet, a murmurat. S-a îndreptat spre reanimare, spre neurochirurgul de gardă. — Fata pe care tocmai au adus-o... — Ești fără mască, să ieșim. Au părăsit locul acela aseptic, unde rudele nu sunt lăsate să intre, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de sticlă de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă târâi în secția de reanimare, de-a lungul coridorului, până la peretele de sticlă. Ești acolo, rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
afla că mai am de trăit doar un an sau cinci sau zece, jur că primul lucru pe care l-aș face ar fi să cumpăr un pachet de țigări. Emmy clătină din cap și câteva șuvițe din părul ei castaniu se desprinseră din coadă. Își potrivi costumul de baie — stilul sport, de culoare albastră, alcătuit din două piese, care arăta mai degrabă ca un echipament sportiv decât ca niște bikini — și zise: Amândouă sunteți dezgustătoare cu țigările alea. Nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unui prefect dezorientat, ceruseră și obținuseră să se ia noi măsuri pentru a evita contagiunea care se producea, la ciuma pulmonară, de la gură la gură. Ca de obicei, tot nu se știa nimic. ÎȘI PRIVEA MAMA! SUB FRUMOASA EI PRIVIRE CASTANIE, ANI DE AFECȚIUNE ÎL COPLEȘEAU. ― Ți-e cumva frică, mamă ? \ La vârsta mea, nu prea mai ai de ce să-ți fie frică. Zilele sunt tare lungi și eu nu mai stau niciodată acasă. Mi-e totuna că te aștept, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chelie s-o schimb cu una roșie. Nu știu nici acum dacă m-a iertat vreodată. Îmi scot elasticul din păr, mă pieptăn rapid, după care mi-l prind la loc. Nu m-am mândrit niciodată cu părul meu. E castaniu, de lungime medie, ușor ondulat. Cel puțin așa era ultima oară când m-am uitat. Cea mai mare parte a timpului stă strâns într-un coc. — Planuri pentru o seară frumoasă în oraș ? zice taximetristul, care m-a privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe atât de exaltată. Încep să-mi dau seama despre ce e vorba, dar înainte să mă laud cu asta și să obțin puncte prețioase pentru intuiția feminină, în prag apare o femeie. Este înaltă și subțire, are un păr castaniu foarte îngrijit și poartă un costum gri deschis, simplu, dar elegant. La gât are un colier de perle, indiscutabil naturale - o femeie de o asemenea eleganță n-ar purta falsuri. Pare agitată, atât însă cât poate fi cineva foarte echilibrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de oameni să-l vadă în momentele de slăbiciune. Antrenorul lor este personajul cu pricina. Asemănarea este uimitoare. Ar putea să fie fratele lui mai mare și mai solid. Este brunet, are ochii puțin oblici, pomeți proeminenți, tătărești și păr castaniu strâns în coadă. Atitudinea lui este mereu calmă, dar atentă. Nu caută să provoace scandal cu tot dinadinsul, dar e mereu pe fază. Brațele încrucișate pe piept, picioarele ușor depărtate, musculos, dar sprinten. De asemenea, nu pot să nu remarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
neputința. Apoi a fugit și n-am mai văzut-o de atunci. Jim e mai trist decât până acum și pare o întruchipare pământească a melancoliei. Poartă un pardesiu gri, ros în coate, cămașă bej și pantaloni maro. Are părul castaniu, puțin grizonat, uscat la vârfuri și gras la rădăcină. Cred că dacă îți treci mâinile prin el, te umpli de mătreață. Chiar și pielea lui are un aspect cenușiu. Își ține umerii lăsați tot timpul, iar abdomenul e așa lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așteptat să te cunosc, o măgulește Vanessa. Arată splendid. Poartă un sarafan de mătase până deasupra genunchiului; i se lipește foarte elegant de coapse, iar vestitul diamant al inelului se asortează cu cele două ale cerceilor. Părul ei lung și castaniu este prins într-un mod aparent neglijent, deși probabil i-a luat jumătate de oră să-l aranjeze. Un parfum floral, discret, se simte în jurul ei. Daisy abia îi aruncă o privire, apoi sare de gâtul lui Finn și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi căzu șapca de baseball de pe cap și Dolly văzu că puștiul avea părul castaniu închis. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Jamie. Jamie Kendall. — Oh, nu, zise ea. — Iiuse, spuse Vasco, de la volan. Ai luat alt copil? — A spus că-l cheamă Jamie! Nu e copilul care trebuie. Iisuse Hristoase, Dolly, ești o idioată. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se uitase pe furiș în încăpere. Bătrâna slujnică, pe care părinții săi o moșteniseră și pe care o numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame Warnier, își aranja părul - sau, mai exact, își scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un an după acest incident Charlot a fost convins că părul lung este întotdeauna detașabil. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
le lucesc ochii imaginându-și cum arată acest Ben; și pot să-mi dau seama că se înșală amarnic. Jemima Jones are perfectă dreptate, fetele au înțeles-o complet pe dos. Lisa crede probabil că are vreo 1,70, păr castaniu ciufulit, ochelari groși, și că se îmbracă în costume în nuanțe de maro care nu i se potrivesc. Crede că e genul de bărbat care încă locuiește cu părinții, și care consideră că a avut o noapte interesantă în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
superbă, cine ar fi crezut? Firește că noi știm că Jemima ar fi frumoasă, dar Paul și Geraldine nici n-au visat vreodată cum ar arăta Jemima dacă ar fi slabă. Părul ei pare cam fără luciu. Știu că e castaniu și moale, dar ai putea să-i adaugi câteva șuvițe blonde, să-l deschizi un pic? ― Cine crezi că sunt, Dumnezeu? râde Paul, dar e nevoie de doar câteva clicuri pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
niște canapele imense de pluș, așezate una în fața celeilalte, pe care stau nervoase persoanele cu programare, răsfoind reviste specializate ca să-și găsească coafura perfectă înainte de întâlnirea cu foarfeca. Geraldine merge direct spre un bărbat tânăr, cu părul închis la culoare, castaniu și lucios, prins pe spate într-o coadă de cal. ― Geraldine! spune el, cu un timbru puternic de bariton, oprind föhnul și plecând imediat de lângă clientul lui. Ce mai faci? O sărută pe ambii obraji, e evident că Geraldine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mă întorc într-o oră. Când Geraldine se întoarce la salon, trece pur și simplu pe lângă Jemima și când își dă seama de greșeală, rămâne locului de uimire, cu o mână la gură. Țineți minte părul moale, lung, lucios și castaniu al Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Brusc, își dădu seama de ireparabilul rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
în zori. Făptura de care se îndrăgostise Silvestru era înaltă și frumoasă, având formele cele mai încântătoare, pe care le are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu putere pe blatul de lucru din bucătărie, ca și cum ar fi fost trupul păcătos a cărui existență îi justifica predicile sforăitoare... Vocea profesorului se stinse din nou. Spotul din orificiul circular de deasupra sa fusese aprins, scăldând în lumină părul castaniu ce-i acoperea scalpul asemenea unei perechi de aripi. Se ridicase în picioare și se plimba dintr-o parte în cealaltă a compartimentului strâmt. Se opri și se uită la mine; avea o poziție ectomorfă, cu umerii căzuți. Semăna mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
discrepanța accentuată dintre imaginile grotești care îi ocupaseră mintea pe tot parcursul zilei și aerul idilic al scenei domestice pe care o avea acum în față. Abia reuși să se abțină să nu-și cufunde fața în părul moale și castaniu al soției sale, șoptindu-i la ureche întreaga istorioară. În fine, reuși să nu facă așa ceva. Alan știa bine că bandajarea de urgență, a lui Bull servea ca o măsură temporară. Nu avea nici cea mai vagă idee despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lor. Rinaldo și Isolier, deveneți acum prieteni, au pornit împreună să caute calul prin pădure. L-au găsit, în sfârșit, pe Bayard și au rămas multă vreme ascunși într-un tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
celălalt capăt al sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta o rochie decoltată de un cenușiu roșcat - o rochie care făcea ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste tonusul lui care vibra de viață. Fără să-i mai las timp lui Fielding să mă interpeleze, m-am unduit ca o lebădă până în dreptul ferestrei și am sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din răsputeri, ghe muit pe vine, când ușa s-a deschis și am zărit o mânecă roz și am știut că e mama. Un val de iubire, cum n-aveam să mai simt vreodată, m-a copleșit. Mama, cârlionții ei castanii, fața ei subțire, gâtul ei, brațele ei! M-am încleștat de șoldurile ei râzând printre lacrimi, când am simțit aroma. Parfumul dulce, ușor men tolat, pe care n-aveam să-l mai uit niciodată. În mâna mamei era o pungă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
convingi, insistă. Caută tovărășia adulților. Citește mult mai repede decât mine. În fiecare zi spune cuvinte noi în latină și în greacă. Nu greșește verbele. Are o memorie bună și ordonată. Mereu face planuri...“ Acum însă copilul, cu părul lui castaniu ciufulit, îl urma fără chef și-l întrebă de ce întrerupsese discuția despre Maștera cea bătrână. Pus în dificultate, melancolicul sclav grec răspunse: — Tatăl tău și mama ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]