872 matches
-
străzile orașului, repetând într-una același anunț. În primul moment, oamenii ascultau cu atenție apoi dispăreau brusc de pe strada sau din cadrul ferestrelor. Odată cu trecerea mașinii locurile se goleau. Câteva clipe, o tăcere de moarte se lasă peste orașul amenințat de cataclism. Apoi reîncepură zgomotele. O mamă chemându-și copilul, un zgomot de ușă trântita, un motor de mașină, apoi altul și din ce in ce mai multă zarva. Pe străzi începură s-apară cei cu mașini. Zeci, apoi sute de mașini, alergând bezmetice, toate din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și pledoarii pentru fiecare criteriu. Data limită de trimitere a propunerilor: 1 februarie, 2011. Anunțarea rezultatelor: 1 martie 2011. Așteptăm propuneri și colaborări. Explicații referitoare la criteriile propuse: 1. Comunismul a făcut mai mult rău țării decât orice război sau cataclism. Comparând România de astăzi cu țări din zone care nu au fost abandonate lui Stalin și comunismului precum Italia, Grecia, Turcia ne putem da mai bine seama de diferențe. În Canada au existat români cu dragoste de țară care au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mult cu cât el a plecat la Paris cu o bursă de studii oferită de Institutul Francez de la București în anul 1937, când cel de al Doilea Război Mondial nu se declanșase încă și nu angrenase țara noastră în vâltoarea cataclismului care a bulversat întreaga Europa. Particularitatea de gandire a lui Cioran nu își trage seva din factorul geo-politic sau istoric al momentului, ci din adâncurile intime ale ființei sale, pe care și-a pus amprenta destinul zbuciumat al strămoșilor lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și pledoarii pentru fiecare criteriu. Data limită de trimitere a propunerilor 1 februarie, 2011. Anunțarea rezultatelor : 1 martie 2011. Așteptăm propuneri și colaborări. Explicații referitoare la criteriile propuse: 1. Comunismul a făcut mai mult rău țării decât orice război sau cataclism. Comparând România de astăzi cu țări din zona care nu au fost abandonate lui Stalin și comunismului precum Italia, Grecia, Turcia ne putem da mai bine seama de diferențe. În Canada au existat români cu dragoste de țară care au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fiecare criteriu. Data limită de trimitere a propunerilor se va stabili ulterior. Anunțarea rezultatelor : Ziua Națională a României 2009. Așteptăm propuneri și colaborări. Explicații referitoare la criteriile propuse: 1. Comunismul a făcut mai mult rău țării decât orice război sau cataclism. Comparând România de astăzi cu țări din zona care nu au fost abandonate lui Stalin și comunismului precum Italia, Grecia, Turcia ne putem da mai bine seama de diferențe. În Canada au existat români cu dragoste de țară care au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cu trei tipuri de energiedivină, erotică, sapiențială. Prin fisiune și fuziune, prin diviziunea celulei, care poartă în ea programul caracteristic speciei, s-a pierdut o parte din energia divină, care trebuia să asigure o ființă perfectă. Apoi evoluția omului prin cataclisme a dus, de asemenea, la pierderea unei părți din energia primarp cu care venise din cosmos. Treptat, omul s-a degradat, s-a abătut de la cele stabilite de Inteligența cosmică. A înlocuit meditația cu violența. Exemplarele cele mai reușite ale
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
Badoiu Raluca Dacă profeția civilizatiei mayanu a adus Sfârșitul Lumii, oamenii de știință spun că există cataclisme reale ce pot aduce sfârșitul lumii. Cometele, foametea, super-vulcanii, schimbările climatice catastrofale și o epidemie de cancer sunt doar câteva dintre posibilitățile sfârșitului nostru, informează Dailymail. Profesorul de astrofizică Jocelyn Bell Brunell, care a descoperit un pulsar, consideră că un
Ce cataclisme reale pot aduce Sfârșitul Lumii by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65147_a_66472]
-
neam și-acestei țări, Ce sunt viața și mormântul; Departe, spre cernite zări Și-a timpului peregrinări, Drept mărturie, stă cuvântul; Oricare piatră, stâncă, munte, Oricare ștei, oricare val, Ne-au fost o trecătoare punte Ce pasu-a reușit s-onfrunte Din cataclism, către normal; Atrași de aurul țărânii, Mulți vrut-au ca să cucerească, Luptând cu brazii și gorunii, Pământul ce-l iubeau străbunii Și țara să o umilească...
M?RTURII by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83831_a_85156]
-
împricinații parcă ne simțim mai tineri, dacă nu cumva ne re-copilărim către... mintea de pe urmă. în orice caz, situația nu seamănă cu cele cuprinse îndeobște în formula "ten years later", prin care filmele americane înfățișează șocul schimbărilor, metamorfoze surprinzătoare ori cataclisme, vindecări miraculoase ș.a.m.d. Andrei Oișteanu nu mai este demult un "tânăr autor care promite" sau care pândește o colaborare la reviste precum Ethnologica sau Revista de Istorie și Teorie Literară, ci moderează colocvii la Grupul pentru Dialog Social
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vieții, care a ajuns pe nesimțite un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare, din întâmplare... ți se oferă atâtea posibilități de a muri; nu-ți rămâne decât să aștepți. Oricum, numai de bună voie nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
funcția de secretar general al Ministerului de Externe. Cartea de față este, așadar, rodul unei îndelungate experiențe în activitatea diplomatică, într-o perioadă când, fără să-și dea seama (aparent lipsita de griji "La belle époque"), lumea se îndrepta spre cataclismul care avea să fie Primul Război Mondial. Schimbând ușor vorbele Evangheliei, se poate spune: "Lumea mânca, bea și se veselea, dar Noe intrase deja în corabie". Marele război din anii 1914-1918 a fost, așa cum s-a spus, patul germinativ al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pregătită să înfrunt eventualele „răutăcisme”, acidități și alte asemenea și pe tema asta. Mă ating, indirect, destule. Deși la o primă vedere par a nu le da mare importanță, în adâncul sufletului meu, ele capătă, aproape de fiecare dată, dimensiunile unui cataclism. În general, bine ascuns în interior. De ce... de ce... E mai sănătos așa. Nu te expui. În ultimul timp cel puțin am evitat să mă dezvălui în acest sens, chiar și față de cei mai apropiați. Chiar foarte apropiați. Nimeni, niciodată nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pornire tainică, înspăimântătoare, le mâna odată cu vântul ce creștea năvalnic și se tânguia fierbinte, noapte de noapte, de la mijlocul nopții până în zori, să se adune în soboruri lungi, în mase compacte, de sute și sute de mii, ca-ntr-un cataclism al speciilor amenințate și să se arunce în apele râului. Veverițele purtau cu ele miresmele răcoroase ale pădurilor de brazi. Veneau din cele mai îndepărtate zări, coborau din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
făcut ceva! Așa nu se mai poate! O să înnebunesc." Era a treia noapte de când ochiul ei veghea drumurile, câmpurile, făgașele și malurile apelor cuprinse de acel terifiant elan irezistibil. De unde mai ieșeau!? Dar ieșeau întruna șoarecii și șobolanii, prevestitorii oricăror cataclisme. Șoarecii îngrășați din carnea și hoitul războiului, mari cât pisicile, și șobolanii ajunși cât cățelandrii înainte de împreunare, cu cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce? că-l înșală? că altul mai șmecher... Coborî atent, amestecându-se printre cheflii. Ravagiile din stomacul lui erau mărite chinuitor de priveliștea deslușită de-aproape. Mormane de mici sfârâitori și cârnați usturoiați dispăreau sub ochii lui, ca-ntr-un cataclism, în fălcile osoase. Își înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ani. Singura scriere pe teme contemporane, care nu mai descinde din trecutul imemorial, este reportajul versificat despre catastrofa din martie 1847, despre incendiul care a distrus atunci o bună parte a Bucureștilor. Memorabilul (sic!) focului mare (1847), deoarece relatează un cataclism de dimensiuni naționale, apelează la un vers "nobil", la endecasilabul iambic. De recentă origine italiană, exotic sub pana lui Pann, acest vers îi servește poetului ca să relateze, cu un realism de pictor primitiv, cu o minuție breugheliană, ce s-a
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
o veșnică pândă bibliografică. La nevoie, se împrumuta, își întocmea un buget rectificat în minus pe câteva luni, spre a putea merge în străinătate să se pună la curent cu publicațiile. O critică a lucrărilor lui însemna pentru el un cataclism. Imediat tipărea un răspuns cu motivări, adesea cu violențe, și, înarmat cu el, vizita pe specialiști, căutând a-i informa și oral asupra cazului. Cel puțin Gonzalv avea sentimentul că face operă riguroasă de știință, și asta îl ajuta să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult de picioare, îl întrebă implorator, împreunîndu-și mîinile: - Domnule ministru, ce ne facem noi, credeți că mai evreo speranță? Oricine altul n-ar fi înțeles ce voia să spună Saferian, cercul însă îi cunoștea preocupările. Saferian vedea apropiindu-se un cataclism pentru tagma negustorească și plutea în panică. Pomponescu de data aceasta își mărturisi dezorientarea sincer, cu o lipsă de pretenții curioasă. . - Cine poate ști, răspunse el surâzând melancolic, ce nerezervă viitorul? Pășim spre necunoscut. Apoi, deplasîndu-se de pe această problemă spinoasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vietățile înaripate, heruvimi, serafimi, cherubini, ale credinței, sau indescifrabile scene alegorice, de parcă întreaga boltă incendiată de amurg ar fi fost plafonul pictat al unui dom colosal, ce-și primește lumina de crepuscul prin fereastra rotundă a soarelui. Un astfel de cataclism vesperal se curbase deasupra orașului, transformând în sânge apa fluviului, când, după ore și ore de tăcere încordată, fratele Armando ieși din odaia de moarte sau somn a Albinosului. Călugărițele tresăriră violent și săriră-n picioare (căci uitaseră cu totul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bucureșteană, ruinată, cenușie, distrusă, fețele posomorite pe lângă care treceam, Daciile cu tabla strâmbă pe care le depășeam... Viața mea era-n altă parte, culorile mele erau altele. Totul era aici cenușiu sub înduioșătorul, primăvăraticul cer albastru. Ce straniu: războaiele și cataclismele le văzusem totdeauna ca pe o peliculă alb-negru de film foarte vechi, cu pete și zgârieturi, cu fețe și clădiri înecate într-un noroi unanim. Cum puteai fi atunci arestat într-o frumoasă dimineață cu cer albastru? Cum puteau fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era o anomalie genetică. O dată cu a Doua Însămânțare, ea căpătase amintirile și personalitatea a doi Voluntari și fusese nevoie de câțiva ani buni pentru ca ea să se împace cu cele două seturi distincte și, uneori, contradictorii de amintiri. După ce biruise cataclismul acela interior, Oksana înțelesese că putea fi o excepțională punte între clone și restul lumii, că le putea oferi reflectarea imaginii proprii cu o obiectivitate pe care nici unul dintre ei nu ar fi putut-o atinge. Era unica clonă irepetabilă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în preajma planetelor, acolo unde, de fapt, se duceau mai toate bătăliile orbitale. Două dintre crucișătoarele clonelor explodară simultan umplând ecranele de o lumină care îi făcu până și pe quinți să li se pară că întregul Tengys se zguduise în urma cataclismului de pe orbită. Bătălia între vânători era însă destul de aspră și se întinsese într-un adevărat inel în jurul ecuatorului imensei planete. Zeții loveau chirurgical, trăgând numai atunci când erau siguri că loveau ținta, în timp ce oamenii se năpusteau cu toate tunurile ionice aduse
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
despre încercarea lui N'Gai Loon de a limita în chip ilicit căutările pentru găsirea candidaților celor mai potriviți. Istorisi despre momentul critic în dezvoltarea mentală a Oksanei în care survenise cea de-a Doua Însămânțare pe Laesia și de cataclismul interior pe care îl suferise fata când în mintea ei se treziseră deopotrivă amintirile unui bărbat matur și cele ale unei femei care îl iubise pe acesta. - Și de ce ne-ai rămas credincioasă? se miră Kasser. - Maestrul N'Gai Loon
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
oameni, dar fără însuflețirea ce însoțea de obicei locurile unde se adunau mulțimile în cetate. Atmosfera generală era, dimpotrivă, mai curând depresivă, mai ales din pricina numeroșilor fugari, a căror mizerie, și aici, ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
consemnată biserica „Sfântul Nicolae” în Poiana Siretului. Alexandru cel Bun, domnitor creștin, a ridicat peste câteva decenii o biserică din piatră cu același hram. Aici este îngropată mama domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Acest lăcaș, fiind distrus în urma unui cataclism, a fost reconstruit de către Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. Nerezistând alunecărilor de teren, biserica rămâne numai în amintirea oamenilor, dovadă a existenței sale fiind ruinele vizibile și astăzi. Nu departe de aceasta, Petru Rareș voievod a construit o altă biserică
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]