1,722 matches
-
București, 2001; Poemul într-un vers (în colaborare cu Vasile Moldovan), București, 2001. Antologii: Interferențe lirice. Constelația haiku, Cluj-Napoca, 1989 (în colaborare cu Brândușa Steiciuc); Umbra libelulei. Antologie a haiku-ului din România, pref. edit., București, 1993; O sută de catarge. Microantologie a haiku-ului românesc - One Hundred Masts. Micro-Anthology of Romanian Haiku, ed. bilingvă, tr. Dana Dima, București, 1997 (în colaborare cu Șerban Codrin); Caligrafiile clipei, pref. edit., București, 1999 (în colaborare cu Mioara Gheorghe); Scriitori români călători în Japonia
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
București, 1954; Urmele, București, 1954; Amintire, București, 1956; Atac la obiectivul 112, București, 1956; A doua tinerețe a uzinei, București, 1958; Ultima toamnă, București, 1958; Urmele, București, 1958; Popasuri..., București, 1959; Un civil în tranșee, București, 1959; Dintre sute de catarge, București, 1961; Palma lui Hercules, București, 1962; Sfârșitul spionului fantomă, București, 1963; Zefirul, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1964; Ordinul „Stejarul” în acțiune, București, 1965; Taina cavalerului de Dolenga, București, 1965; Moartea vine pe bandă de magnetofon, București, 1966; ed. București
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
București, 1968. Repere bibliografice: Eugenia Tudor, Figura scumpă a unor luptători eroici, GL, 1954, 34; Valeriu Râpeanu, Pe marginea volumelor „Urmele” și „Jurnal de front”, VR, 1955, 2; Ion Lungu, „Ultima toamnă”, ST, 1958, 8; George Gană, „Dintre sute de catarge”, CNT, 1961, 45; Matei Călinescu, „Sfârșitul spionului fantomă”, GL, 1963, 35; Gabriel Dimisianu, „Taina cavalerului de Dolenga”, GL, 1965, 47; Gabriel Dimisianu, „Ochii doctorului King”, RL, 1969, 5; Marius Robescu, O carte de istorie contemporană, RL, 1971, 34; Mircea Iorgulescu
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
Institutului Varlam. În partea a doua urmau să ia cuvântul, vorbind despre Însemnătatea zilei, rectorul Universității, A. D. Xenopol, și un elev desemnat al Liceului Național. Partea finală era dedicată activităților sportive organizate pe platoul din fața grădinii Copou, diferite Întreceri: urcarea catargului, scrimă cu floreta, alergări „de iuțeală”, finala concursului de oină antrenând și deconectând elevii participanți la aceste manifestări. Alți elevi Își puneau În valoare talentul În executarea unor dansuri deosebite (Dansul Marinarilor, Brâul), recompensate cu acordarea unor premii, pentru ca finalul
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
absolutul, al cărui spațiu era plasticizat în imagini de o mare consistență, în timp ce la P. elanul își păstrează substanța și energia, dar, în lipsa unor modalități ontologice adecvate, rămâne irealizabil, iar sensul manifestării lui e și el ipotetic: „Pânză rămasă fără catarg,/ Desfășură-ți aripile mai larg,/ Desfă din lanțurile-i ruginite/ Bătrânul și hodorogitul vânt,/ Îndeamnă-l către mări nemărginite/ Cât mai departe de pământ/ Și du-ne sufletele ostenite/ De căutarea unui cer mai sfânt.” Poemul Izgonirea lui Prometeu poate
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
unei generații: „Corabie, se depărtă tinerețea/ de mine / [...] și toate/ amintirile mele fluturând în înfrângeri albastre.” Domină confesarea dezamăgirii, a însingurării și dezolării după mari himere risipite: „Odată, spre Cythera vântu-i purtase./ Morții curenți submarini/ singuri i-aduc înapoi./ Nude catarge. Scheletul văzduhului mort i-nsoțește. Singuri și-alături se-ntorc./ Țărmii de aur dispar...”. În Histriana poeta, mult abundentă odinioară, adoptă formula epitafului lapidar și astenic (modele ca Ion Pillat, Jules Renard sau Eugenio Montale au fost remarcate aici), gravitând cu
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
luxului și a bucuriilor precare, a înstrăinării și melancoliei fără leac, a iubitei mereu îndepărtate/ absente - toate aceste obsesii adună „materia” poemelor în jurul unor imagini-nucleu legate de acvatic: translucidul, ideea de acvariu, de acuarelă, liane și alge, simbolurile călătoriei marine - catarge, ocheane, cheiuri, faruri: „Privește adânc în irisul intact al ocheanului/ la flora acestui ținut fosforos - madrepore -/ în jaruri imense coralii ascund aurore/ pentru inima ta” (Elegie I). Metafizica tăcerii persistă: liniștea, ca și absența, capătă atribute insolit materiale: „Liniștea, această
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
fixează stepa, salcâmii, ploile și vânturile toamnei, cocorii, păsările cerului drept componente esențiale ale universului său liric. Poetul este, așa cum se autodefinește, un „fiu al stepei”, în sufletul căruia sălășluiește „dorul cocorului” și care e atras mereu de „pânze de catarg”, chiar dacă uneori se identifică lăuntric cu „vulturii răniți”, cu niște „ghitare sfărâmate”, cu „copaci pustii”. Spre a ține piept „ceții” și „ruginii”, cheamă „răsăritul” soarelui și „seninul” cerului, duioșia cântecului de dragoste. Conjugând notația realistă, în manieră tradițională, cu sugestia
NENCEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
în smârcuri, amestec de zloată și pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându-se la tâmpla apei / [...] invocație monotonă și dureroasă / sfâșiindu-se blând”. Sub alarma limitei și captivității în agonie Cu fața la zid agită caleidoscopic scenografia precedentă, între seraficul atroce, coborât din Bosch sau (invocatul) Hyeronymus von Aachen și capriciul goyesc sau
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Renan ș.a. Este, de asemenea, autorul unor scenarii și reportaje radiofonice. A fost membru al Societății Scriitorilor Români. A semnat și N. P. sau cu pseudonimele Auditor, Camil Armanu, Marsyas, Michaell Danu și Micro-Megas. Prima carte a lui P., romanul Catarge (1941), este dominată de figura unui personaj, pilotul Costa Dimitriu, regăsit și în alte scrieri. Protagonistul întruchipează călătorul absolut, himeră de care se îndrăgostesc mai multe femei (Anna-Maria, poeta Lully, Elsa Gould, Ica Antoniadi, Venetziana Vergatti, Sandra ș.a.). Prozatorul ambiționează
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
auctoriale. Un alt bărbat, Mori, cucerește ușor, rând pe rând, pe Anita, Arabella, Lilly și Luiza, textul alunecând spre melodramatism, trăsătură ce minează premisele romanului. Unii critici au remarcat un soi de senzualism pur, primar la aceste personaje. Protagonistul din Catarge, care s-ar putea numi Peripateticul (și în sens negativ), reapare în celălalt roman, Sonată dobrogeană (1942), unde întreaga schelărie epică este precară, din cauza lirismului excesiv al multor pasaje, prezent și în titlurile unor capitole. Adrianna, în jurul căreia se centrează
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
italianul Negrelli (al cărui nume este legat de istoria Canalului de Suez), Pasteur, Koch, amiralul Primauguet, Marconi, Amundsen, aviatori precum Henri Guillaumet, Howard Hughes, exploratori aerieni ai Saharei și, nu în ultimul rând, Vlaicu, „vulturașul Carpaților”, ori Nils Andersen. SCRIERI: Catarge, București, 1941; Sonată dobrogeană, București, 1942; Cartea minunilor, București, 1943; Insula mărgăritarelor, București, 1943; S. O. S. Expediția pe Everest în primejdie!, București, 1943. Traduceri: Bjșrnstjerne Björnson, Pensionul de fete Rendalen, București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 399, 403-404
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
pe Everest în primejdie!, București, 1943. Traduceri: Bjșrnstjerne Björnson, Pensionul de fete Rendalen, București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 399, 403-404; Constantin Virgil Gheorghiu, Inventar, TIL, 1941, 5; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1942, 12; Mihai Niculescu, „Catarge” și „Sonată dobrogeană”, UVR, 1942, 18; Aurel Marin, „Sonată dobrogeană”, GT, 1942, 97; Ovidiu Constantinescu, „Catarge”, „Bis”, 1943, 17; Ovidiu Constantinescu, „Sonată dobrogeană”, „Bis”, 1943, 19; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Catarge”, VAA, 1942, 320; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Sonată dobrogeană
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 399, 403-404; Constantin Virgil Gheorghiu, Inventar, TIL, 1941, 5; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1942, 12; Mihai Niculescu, „Catarge” și „Sonată dobrogeană”, UVR, 1942, 18; Aurel Marin, „Sonată dobrogeană”, GT, 1942, 97; Ovidiu Constantinescu, „Catarge”, „Bis”, 1943, 17; Ovidiu Constantinescu, „Sonată dobrogeană”, „Bis”, 1943, 19; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Catarge”, VAA, 1942, 320; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Sonată dobrogeană”, VAA, 1942, 335; Victor Crăciun, Teatrul radiofonic, București, 1972, 129, passim; Apolzan, Aspecte, 213, 215; Scrisoare
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
Pe margini de cărți, RFR, 1942, 12; Mihai Niculescu, „Catarge” și „Sonată dobrogeană”, UVR, 1942, 18; Aurel Marin, „Sonată dobrogeană”, GT, 1942, 97; Ovidiu Constantinescu, „Catarge”, „Bis”, 1943, 17; Ovidiu Constantinescu, „Sonată dobrogeană”, „Bis”, 1943, 19; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Catarge”, VAA, 1942, 320; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Sonată dobrogeană”, VAA, 1942, 335; Victor Crăciun, Teatrul radiofonic, București, 1972, 129, passim; Apolzan, Aspecte, 213, 215; Scrisoare de la Z. Macovei, ADLTR, M-105; Liliana Lazia, Vanghele Culicea, Nicolae Papatanasiu, TMS, 1993, 4
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
la care a colaborat cu versiunile în rusește ale poeziilor Criticilor mei, De vorbiți mă fac că n-aud, Speranța, Lacul, Afară-i toamnă, De-or trece anii..., Peste vârfuri, Mai am un singur dor, La steaua, Dintre sute de catarge, Luceafărul, și continuând cu un alt volum de versuri, din 1958, alcătuit împreună cu I. Mirimski, cărți la care s-au adăugat apoi alte ediții bilingve româno-ruse, K. a contribuit substanțial la transpunerea operei eminesciene în limba rusă. Dar aportul său
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
la „Luceafărul” în 1959, și editorial în 1965, cu Ceremonie de iarnă. Colaborează la „Viața studențească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Apostrof”, „Secolul 20” și la diverse reviste de cultură din Suedia. A publicat literatură pentru copii: Bobinocarii (1969), Catargul cu două corăbii (1969), „însemnări de scriitor” (memorialistică, ficțiune, reportaj) în 12 revelații (1974), reluate în 33 de revelații (1998), un volum de reportaje, în colaborare cu Sânziana Pop, Viața cere viață (1974) ș.a.. La Stockholm publică în suedeză volume
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
marquesiene) despre o lume care se zbate între real și ireal, între absurdul, cenușiul și misteriosul sens (poetic) al existenței. SCRIERI: Ceremonie de iarnă, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Ființele abstracte, București, 1967; Interiorul legii, București, 1968; Bobinocarii, București, 1969; Catargul cu două corăbii, București, 1969; Boala de origine divină, București, 1970; Suprabobinocarii, Pitești, 1970; Jurământul de sărăcie, castitate și supunere, București, 1972; Îngânarea lumii, București, 1972; 12 revelații, București, 1974; Viața cere viață (în colaborare cu Sânziana Pop), București, 1974
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
din lumină], Stockholm, 1993; Jurământul de sărăcie, castitate și supunere, îngr. Ileana Mălăncioiu, cu serigrafii originale după desenele autoarei, București, 1993; Poezii, București, 1997; Ruggningar [Schimbarea penelor], Stockholm, 1998; 33 de revelații, îngr. Matei Gavril, București, 1998; Recviem pentru neodihna catargelor, Iași, 1999; Jurnal suedez, I, București, 2000, II, Iași, 2002; Ființele abstracte și alte poezii & Bobinocarii, îngr. Matei Gavril, București, 2001; Cuvinte nou născute, București, 2002. Traduceri: Emanuel Swedenborg, Cartea de vise, București, 1995; Alexandru Lungu, Zariștea din timp - En
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
se apleacă asupra lui, cum s-ar apleca peste un chei; altă ambarcațiune, părăsind în mare grabă această scenă vie, pornește în urmărirea balenelor aflate la distanță. Harpoanele și lănciile sînt întinse, gata să fie azvîrlite; trei vîslași tocmai înfig catargul în etambreu; iar între timp mica ambarcațiune, legănată de ruliu, se înalță pe jumătate din apă, aidoma unui cal care se cabrează. Fumul ieșit din cazanul în care e fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mlăștinoase, acești monștri înotau cu un zgomot straniu, ca fîșîitul ierbii tăiate, lăsînd în urma lor, pe marea gălbuie, nesfîrșite brazde albastre. Dar ele aminteau de niște cosași numai prin zgomotul pe care-l făceau cînd despicau „britul“. Văzute din vîrful catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o clipă, siluetele lor negre și mătăhăloase aduceau mai degrabă cu niște stînci neînsuflețite, decît cu orice altceva. Și, așa cum cîrdurile de elefanți culcați îi apar, de la distanță, străinului ce străbate întinsele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-ar putea să nu mai găsiți niciodată drumul înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin lanurile de „brit“, corabia Pequod își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmă pe care ai fumat-o! Parcă atinși de o baghetă magică, nava somnoroasă și toți cei ce dormeau la bordul ei, se treziră numaidecît; și peste douăzeci de glasuri din toate părțile vasului, laolaltă cu cele trei voci de pe catarge, scoaseră obișnuitul strigăt, în vreme ce uriașul pește își scuipa cu încetineală și regularitate jetul sărat și strălucitor în văzduh. Ă Desprindeți ambarcațiunile! în vînt! răcni Ahab. Și, supunîndu-se propriului său ordin, orienta echea în vînt, înainte ca timonierul să poată manevra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi un trosnet scurt și, cu un plescăit grozav, corabia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și briza lunecau parcă mînă-n mînă; apoi briza o luă înaintea vasului și, în curînd, Pequod începu să se legene pe valuri. Treptat se văzu, eu ajutorul lunetei, că era o balenieră. Drept dovadă, se vedeau ambarcațiunile și oamenii de pe catarge. Fiind însă prea departe și îndreptîndu-se, pare-se, către o altă zonă de vînătoare, nu puteam spera s-o ajungem din urmă, de aceea, am arborat pavilionul de semnalizare, ca să vedem ce ne răspunde. în treacăt fie spus, navele din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]