877 matches
-
miroase-a bine. (cazul acuzativ 101); Părerea alor săi este importantă. (cazul genitiv); Spune-le celorlalți vestea. (cazul dativ); Voi, veniți aici! (cazul vocativ). Prin raportare la criteriul sintactic, se diferențiază pronumele care, contextual, îndeplinesc rol de marcă de tip categorial (se gândește pronumele reflexiv se = marcă pentru diateza reflexivă, persoana a III-a) de cele care îndeplinesc funcție sintactică (Se vede zilnic în oglindă. [pe sine] pronumele reflexiv se îndeplinește funcția sintactică de complement direct), respectiv de cele care îndeplinesc
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
posibilitatea, necesitatea etc.) și de cuvinte nenoționale; morfologic, prezintă categoriile gramaticale specifice de diateză, mod, timp și categoriile gramaticale comune de persoană și număr; sintactic, îndeplinește contextual fie funcția sintactică-tip de predicat verbal, fie funcția de marcă de tip categorial. Verbele din limba română se diferențiază 108 în funcție de: * formă/ structură: verbe sintetice (a împlini, a vrea, a iubi etc.) vs. verbe perifrastice/ locuțiuni verbale (a o pune de mămăligă, a face pe niznaiul, a-și lua picioarele la spinare etc.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
comparație, în timp ce restul nu prezintă nici o categorie gramaticală; prin raportare la criteriul sintactic, adverbul îndeplinește funcția sintactică-tip de complement circumstanțial sau, în funcție de valoarea sa, fie cumulativ funcție sintactică și funcție de marcă de tip raportual, fie funcție de marcă de tip categorial, funcție exclusiv stilistică sau se constituie în unitate sintactică de sine stătătoare (de exemplu, în substitut de propoziție sau frază 115). Adverbele din limba română se diferențiază 116 în funcție de: * formă/ structură: adverbe sintetice, simple (mâine, sus, cum etc.) sau adverbe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Iar a întârziat..."/ " Iar a întârziat, când era atât de important să fie punctual...". III.2.9. Prepoziția se definește 122, prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte nenoționale invariabile/ neflexibile, îndeplinind rol de marcă de tip categorial, respectiv raportual. Prepozițiile din limba română se diferențiază 123 în funcție de: * formă/ structură: prepoziții sintetice, simple (cu, în, spre, pe, sub, contra, conform etc.) sau compuse (de la, de pe, de pe la, până la etc.) vs. prepoziții perifrastice/ locuțiuni prepoziționale (alături de, în mijlocul, de-a lungul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
genitiv (înaintea, în fața, în mijlocul, de-a lungul etc.) vs. prepoziții care impun cazul dativ (grație, datorită, mulțumită, conform, potrivit, contrar, aidoma, asemenea). Morfologic, prepozițiile sunt invariabile, neraportându-se la nici o categorie gramaticală. Funcțional, prepozițiile îndeplinesc rol de marcă de tip categorial pentru categoriile gramaticale de caz (de matematică cazul acuzativ, deasupra cărții cazul genitiv, grație celorlalți cazul dativ) și de mod (a citi modul infinitiv, de citit modul supin) , respectiv de marcă de tip categorial pentru raportul de subordonare în cadrul propoziției
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
îndeplinesc rol de marcă de tip categorial pentru categoriile gramaticale de caz (de matematică cazul acuzativ, deasupra cărții cazul genitiv, grație celorlalți cazul dativ) și de mod (a citi modul infinitiv, de citit modul supin) , respectiv de marcă de tip categorial pentru raportul de subordonare în cadrul propoziției: cartea de acolo raportul de subordonare dintre atributul adverbial și termenul său regent; în unele contexte, prepoziția îndeplinește cumulativ cele două roluri de marcă de tip categorial și raportual: volum de poezii (prepoziția de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
modul supin) , respectiv de marcă de tip categorial pentru raportul de subordonare în cadrul propoziției: cartea de acolo raportul de subordonare dintre atributul adverbial și termenul său regent; în unele contexte, prepoziția îndeplinește cumulativ cele două roluri de marcă de tip categorial și raportual: volum de poezii (prepoziția de marchează cazul acuzativ și raportul de subordonare dintre atributul substantival și termenul său regent). III.2.10. Conjuncția se definește 124, prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte nenoționale, invariabile
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
1978, p. 350 ș.u. (pentru "clasele de morfeme") etc. 81 Iordan, 1956, p. 521. 82 Vezi Dimitriu, 1999, p. 13. 83 Prezentare realizată după Dimitriu, 1999, pp. 12-28 (pagini în care apar ilustrări, pentru fiecare categorie gramaticală, ale "conținutului categorial" și ale "formei categoriale"). 84 Cf. Gramatica I, 2005, pp. 39-49; Dimitriu, 1999, pp. 28-36 etc. 85 Vezi, de exemplu, Dimitriu, 1999, p. 36 (unde se diferențiază cuvintele flexibile de cele neflexibile prin raportare la structura lor morfologică); Iordan & Robu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
u. (pentru "clasele de morfeme") etc. 81 Iordan, 1956, p. 521. 82 Vezi Dimitriu, 1999, p. 13. 83 Prezentare realizată după Dimitriu, 1999, pp. 12-28 (pagini în care apar ilustrări, pentru fiecare categorie gramaticală, ale "conținutului categorial" și ale "formei categoriale"). 84 Cf. Gramatica I, 2005, pp. 39-49; Dimitriu, 1999, pp. 28-36 etc. 85 Vezi, de exemplu, Dimitriu, 1999, p. 36 (unde se diferențiază cuvintele flexibile de cele neflexibile prin raportare la structura lor morfologică); Iordan & Robu, 1978, pp. 348-350 etc.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Această teorie sintactică ne interesează aici în special în partea care privește fuziunea capului de grup (adică a centrului sintagmei) cu modificatorul, de vreme ce în această din urmă categorie sunt incluși și determinanții de tip substantival sau adjectival calificativ (evaluativ) sau categorial (restrictiv sau relațional), iar grupurile nominale din care fac parte astfel de determinanți pot sta la baza cuvintelor rezultate prin condensare lexico-semantică. Acest procedeu nu îi preocupă însă în mod special pe autorii teoriilor sintactice prezentate mai sus, de vreme ce atenția
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
discută fie ca pe funcții ale intelectului, fie ca pe noțiuni generale ce convin tuturor lucrurilor, fie ca pe determinanți ai existenței. Apare și În perspectiva modernă, În felul ei oarecum eretică, Începând cu opera lui Nietzsche, care consideră datele categoriale ca fiind credințe și imagini folosite frecvent. Apare și la gânditori cum ar fi Collingwood sau Jung care expun categoriile ca pe apercepții analogice, credințe, dispoziții mentale inconștiente sau metafore În acțiune. Reflecțiile moderne mai nuanțate, așa cum apar la Heidegger
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
Collingwood sau Jung care expun categoriile ca pe apercepții analogice, credințe, dispoziții mentale inconștiente sau metafore În acțiune. Reflecțiile moderne mai nuanțate, așa cum apar la Heidegger, Dilthey, Jaspers sau Rorty consideră timpul, spațiul, multiplicitatea și totalitatea ca pe niște valori categoriale suspecte, instabile, aflate În relație cu viața simțurilor, cu autentica ființare de sine, manifestă, de cele mai multe ori, În situații limită. Doctrina categoriilor se plasează astfel În sfera de analiză a patologiei categoriale, acolo unde apar fenomene de abatere și alterare
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
spațiul, multiplicitatea și totalitatea ca pe niște valori categoriale suspecte, instabile, aflate În relație cu viața simțurilor, cu autentica ființare de sine, manifestă, de cele mai multe ori, În situații limită. Doctrina categoriilor se plasează astfel În sfera de analiză a patologiei categoriale, acolo unde apar fenomene de abatere și alterare, care semnalează faptul că datele categoriale nu țin neapărat de o schemă formală ci manifestă o viață a lor, cu tendințe uneori evolutive, alteori regresive. Asemenea fenomene sunt, așa cum arată Deleuze, noțiuni
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
cu viața simțurilor, cu autentica ființare de sine, manifestă, de cele mai multe ori, În situații limită. Doctrina categoriilor se plasează astfel În sfera de analiză a patologiei categoriale, acolo unde apar fenomene de abatere și alterare, care semnalează faptul că datele categoriale nu țin neapărat de o schemă formală ci manifestă o viață a lor, cu tendințe uneori evolutive, alteori regresive. Asemenea fenomene sunt, așa cum arată Deleuze, noțiuni fantasmatice, care oferă distribuții nomade, fără proprietate, Împrejmuire sau măsură, plasabile dincolo de esențiale și
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
primul, în care se arată doar cum omul își apare lui însuși (nu și cum este cu adevărat). Actul (ca reprezentant al demersului aplicat al gândirii) subordonează multiplicitatea reprezentărilor unei unități transcendentale, cuprinzând sintetic diversul și strângând laolaltă în determinări categoriale fenomenele. Iar de la acest tip de a deveni conștient de sine însuși se revendică o remarcă actuală a lui S. Shoemaker, care asertează faptul că "în anumite tipuri de conștiință de sine, cineva poate fi conștient de sine însuși fără
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
poată gândi în el mai mult decât acesta din urmă însuși oferă. Astfel, dacă gândirea își debordează obiectul prin sinteză supraîncărcată, elementul contemplativ este restituit etapelor mai cuminți ale raportării la sine și apercepția de tip transcendental primește ajutorul sistemului categorial al personalității, coborând în concretul aplicativ al substanței individuale articulate. Prin această nouă abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e caracteristică) lumii fenomenale care alcătuiește obiectivitatea interioară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
veșnica ei raportare la sine. Formal, orice schimbare are nevoie de o cauză și de trecerea înrâuritoare a timpului pe firul evolutiv al unei traiectorii destinale. În complexa realitate omenească, însă, determinările anexe ale oricărui moment de răscruce transcend simplitatea categorială a cauzalității și reclamă o înțelegere mult mai nuanțată a corelațiilor condiționale și raportante. Astfel, schimbarea presupune aproape de fiecare dată o reconsiderare a întregului, menită fiind să se încheie cu depășirea unei globalități care, chiar dacă modificarea nu atinge un nivel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de personalitate este el însuși particular, are o fizionomie proprie (delimitabilă în peisajul global al tipurilor de personalitate pe care sinteza suprastructurantă îl construiește prin supraîncărcare), chiar dacă predispune în virtutea definiției lui caracteristice către aneantizarea determinărilor de individualitate care-i sunt categorial opozabile. În plus, fiecare personalitate are un rezervor teoretic în ea (o înclinație spre abstracție sau spre contemplație), care, cultivat în maniera cuvenită, conduce la un tip de succes cognitiv în mare parte străin distribuirii aplicative neutre a inteligenței (devenită
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
parcurge progresiv distanța care îl desparte de un portret al umanității ce tentează perfecțiunea. Exprimarea este o apropiere de suprastructura destinală și o înglobare existențială (cu sau fără individuație) a drumului sintetic ce conduce la precipitatele noționale care alcătuiesc tabela categorială a unei transcendențe orientate către rațiune. Sub imperiul unui asemenea impuls ascensional, obiectul reflexiei de sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
temelor legate de interioritate, a unui umanism accentuat care adună în cerc închis toată încărcătura antropologică a determinațiilor comportamentale. Totul converge în jurul unei stăruitoare centrări pe esența general-umanului, ceea ce oferă o reprezentare corespondentă străină de orice caracteristică legată de teme categoriale teoretice, înclinând către tabela suprastructurală orice încercare de aproximare descriptivă. Dacă în complexitatea fenomenului relațional nu se poate pătrunde decât cu instrumente ale cunoașterii, care îi sunt structural adecvate, atunci această dezvăluire trece prin filtrul conștiinței de sine și străbate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în practica socială nu este un fenomen în mod obligatoriu reciproc, asumarea alterității putându-se împlini în manieră univocă. Chipul cognitiv pe care îl îmbracă această asumare, însă, dă mai departe măsura tipului de relație care se instituie, restituind sistemului categorial suprastructural un model particular de a fi conștient. Vizarea cognitivă nu deține un obligatoriu caracter discursiv, ci poate lua chipul unei instanțieri cumulative (soră cu viziunile concentrate ale imaginației). Astfel, vaste abordări în câmpul cunoașterii de sine pot fi expresia
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și apoi replica ei exterioară). Spiritul regulativ însuși se revendică de la limite prescriptive de tip teoretic-cognitiv. Ideea" kantiană este o "entitate" rațională cu sediul psihologic în conștiința de sine individuală, iar eternitatea sa este o proiecție subiectivă pe ecranul tabloului categorial al obiectivității universaliste. A conduce presupune inițiativa "însuflețită" și fundamentată aptitudinal, în condițiile în care indiferența cadrului spiritual nu poate genera decât creștere mecanică. De la acest tip de guvernare rațională provine rolul pragmatic și formativ al conștiinței. Conștiința de sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lui Kant din atmosfera universal și pur epistemologică ce definește originalitatea reconsiderării sale, conferind conceptului-prototip puterea realității vii, marca funcțională inconfundabilă care face ca unificarea componentelor atomare ale unui fenomen să nu fie exclusiv o treaptă către o unică tabelă categorială, ci o provocare permanentă adresată incomprehensibilului. Diversitatea chipurilor individuale face sinteza reflexivă liberă, iar amplitudinea câmpului destinal o face neconvergentă. Restituită interiorității, sinteza scapă de imperativul unicității care caracterizează corpul general al obiectivității și poate îmbrăca varietatea de forme corespondentă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
institui. Ea presupune efort și inițiativă personale, experiență proprie și împărtășită, parcurs bine țintit. Condiționalitatea unității conștiinței demonstrată de Kant rămâne la nivelul cel mai general, cel epistemologic, străin sinuozităților faptului de trăire. Astfel, dacă sinteza generală converge către sistemul categorial stabil descris de către filosoful german, atunci nu mai este de conceput diversitatea interindividuală, realitatea unei personalități unice caracteristică fiecărui subiect uman, precum și libertatea de opțiune interioară. Este de aceea nevoie de sinteza reflexivă și de o concepție filosofică deopotrivă generală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
traseul Gabrielei Adameșteanu a fost unul de căutări sinuoase, laborioase, tenace, contrapunctat de „sateliții naturali“ ai unei proze scurte inconfundabile, de hi fi psihologic. Și, de fiecare dată când a „lovit“ cu un roman, a lăsat urme adânci, cu relevanță categorială. Deși mă irită toată discuția pe tema „de ce nu avem Nobel pentru literatură?“, nu mă pot abține să nu intru în joc și să spun că, dacă aș fi în măsură să propun juriului un candidat realmente viabil din partea României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]