877 matches
-
debordare" conținutul concret al intuiției 167. Ele cuprind în conținutul lor mai multe elemente constitutive decât le oferă materialul concret al intuiției. Acest paradox se activează cu fiecare întrebuințare a unui concept categorial: "De câte ori se determină concretul printr-un concept categorial, cunoașterea, printr-un act autoritar, pune în ecuație materialul concret și o anume expresie conceptuală, care înglobează prin debordare acest material. Un "mănunchi de calități" devine prin acest paradoxal act "un subiect cu atribute"; o "succesiune regulată de fenomene" devine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mod funciar amprenta pe întreaga creație umană, modelând-o și, în felul acesta, deviind-o de la traiectoria spre absolut. Astfel, antinomia censurii se reface la nivelul creației omului prin matricea stilistică. Iată cuvintele lui Blaga: "Stilul, prin toate aspectele sale categoriale, reprezintă neapărat o încercare de salt în non-imediat; dar același stil, cu categoriile sale de bază, reprezintă și un mănunchi de "frâne", care împiedică atingerea pozitivă a non-imediatului sau a misterului. E locul să subliniem, prin urmare, că stilul apare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Immanuel Kant operează. Blaga vede în conceptul de cunoaștere pe care filosoful german îl vehiculează o înțelegere trunchiată și parțială a fenomenului cunoașterii. În primul rând, Kant își construiește conceptul de cunoaștere obiectivă pe ideea subordonării datelor intuiției de către conceptele categoriale. Blaga acceptă ideea categoriilor ca funcții structurale ale inteligenței, dar, spre deosebire de Kant, le privește "ca structuri cenzoriale prin care Marele Anonim din motive de echilibru cosmic împiedică spiritul omenesc să ajungă la o cunoaștere pozitivă și absolut adecvată..."291. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o face să aibă o "activitate în repaos". Așadar, Tao este nedeterminatul absolut, nemișcatul absolut, care totuși se mișcă, provocând devenirea lumii, fără ca el să devină, să se altereze. El este acategorial, aspațial, atemporal și totuși naște din el determinatul, categorialul, spațialul și temporalul, prin cele două principii duale, yin și yang. Lucrurile sensibile sunt rezultatul împletirii acestor două principii. Jocul lor susține întreaga devenire a lumii. Omul este prins și el în manifestarea acestui joc dual. Dar el are o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metafizică nouă, le așează pe alte coordonate. Voi urmări în continuare câteva diferențe. Gândirea mistică folosește formula antinomică nu în sens epistemologic, ci mai curând experiențial. Ea vrea să sugereze rațiunii că obiectul pe care îl vizează depășește orice încadrare categorială, fiind dincolo de opoziția conceptelor și ideilor. În felul acesta, formula antinomică devine o cale către depășirea rațiunii și saltul în trăirea mistică a obiectului. Este un preludiu al extazului mistic. Lucian Blaga, dimpotrivă, încercă să delimiteze aspectul epistemologic de cel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
caracterizarea acestuia prin concepte sau categorii. Față de această operație cu acategorialul, dogmele se așează în dezacord cu funcțiile logice ale intelectului, fără a renunța la utilizarea de categorii sau concepte 342. Altfel spus, dogmaticul nu operează cu acategorialul, ci e categorial, dar antilogic sau metalogic. În al doilea rând, dogmele nu se pot traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele se vor expresia unor realități care depășesc
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este asociată cu tradiția filosofică răsăriteană, într-un al treilea, sursa principală a tematizării blagiene este considerată a fi gânditorul rus Pavel Florenski, iar în al patrulea, predilecția pentru antinomic a lui Blaga își găsește explicația în motivele și structurile categoriale ce definesc spiritualitatea românească. Luând în considerare argumentele și contra-argumentele, putem ajunge la concluzia că nu există un singur răspuns la această întrebare și că este foarte probabil ca tematizarea blagiană a antinomicului să aibă mai multe determinări, fiind rezultatul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antagonismului"475. O logică a contradictoriului. Ideea terțului inclus Logica pe care o întrevede Ștefan Lupașcu se construiește pe o distincție conceptuală care, se pare, îi definește "registrul interogației metafizice"476, pentru că ea "organizează și reglează, domină arhitectonic toate cuplurile categoriale prin care se exprimă "pulsația universalului""477. Este vorba de cuplul antinomic actualizare-potențializare. Numai cu ajutorul acestuia devine posibilă o ordine logică contradictorie în existențialitatea fenomenală. Voi urmări acest lucru în continuare. Văzusem că, în viziunea ontologică a lui Ștefan Lupașcu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
exclusiv cu logica aristotelică"898. În cartea sa, Wunenburger se limitează să repereze câteva practici discursive unde se pot întrezări condițiile pentru o ieșire de sub jurisdicția canonului logico-gramatical clasic, în direcția unei tratări complexe, contradictoriale a realului. Există un determinism categorial al gândirii occidentale, pe care, se pare, îl comandă însăși construcția limbilor indo-europene și care conduce la o privilegiere a ființei în raport cu devenirea, a substanțelor în raport cu schimbările. Prin comparație, limbile amerindiene sau cele ale populațiilor Hopi cuprind structuri lingvistice ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conduce la o privilegiere a ființei în raport cu devenirea, a substanțelor în raport cu schimbările. Prin comparație, limbile amerindiene sau cele ale populațiilor Hopi cuprind structuri lingvistice ce surprind dinamismele lumii. Însă, Wunenburger crede că nu trebuie să ne resemnăm în fața acestui determinism categorial. Există chiar și în limbile indo-europene proceduri discursive "atipice, centrifuge, chiar transgresive" 899, ce permit o reprezentare mai complexă a lumii, în care să-și găsească loc diversitatea antagonistă sau contradicția dinamică. Chiasmele, cuplurile lexicale antonime, oximoronii etc., prezente în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cănd Hașdeu pune și problema deduplicării sunetului. Pe de altă parte, forma, așa cum o concepe savantul român, mai ales formă gramaticala, nu este complet lipsită de semnificație, aducând, într-o măsură mai mare sau mai mică, pesemne, si cu "semnificatul categorial" din teoria lui Coșeriu 36. 3.3.4.2. Originalitatea gândirii lui Hașdeu rezidă și în modul dinamic în care vede el funcționarea și devenirea limbii prin relația de tip dialectic dintre cele două "universalii" identificate: aspectul fluid vs aspectul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
care vorbește de o sintaxa (SINTAXA 2) care se ocupă de "proposițiune" numai sub aspectul formei sale. Să nu uităm însă că la Hașdeu formă nu este, pur și simplu, doar expresie, ci presupune în cazul cuvântului cel putin semnificatul categorial. Prin urmare, procedând tot în maniera analogica, putem spune că și forma "proposițiunii" presupune un tip de sens gramatical condensat, dar este destul de greu de stabilit care ar fi acesta în viziunea lui Hașdeu (să fie semnificatul structural/sintactic în
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
al aprehensiunii lumii extralingvistice, adică semnificatul comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru, negreața, înnegri (în spaniolă, spre deosebire de română, se poate exemplifică cu o serie legată de culoarea albă în care apare și adverbul: blanco, blancura, blanquear, blancamente); (2) semnificatul categorial, ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice, adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat, bogăție, îmbogăți. Este vorba, așadar, de categoriile verbale substantiv, verb, adjectiv și adverb cu subdiviziunile lor posibile; (3) semnificatul instrumental, adică semnificatul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
să stabilească ierarhii, și (iii) elaborarea de modele deterministe, adică de relații cauzal-condiționale între variabile. Fiecare dintre aceste trei clase de proceduri poate fi divizată, la rândul său, în două subclase, relativ distincte, în funcție de tipul variabilelor utilizate: cantitative sau calitative (categoriale). Tipologii. Construirea și utilizarea în scopuri descriptive și explicative a tipurilor sunt operații deosebit de frecvente în științele socioumane, dar nu numai. Clasificarea indivizilor într-un număr redus de clase este necesară pentru o mai clară înțelegere a diversității situațiilor reale
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de altele în funcție de natura variabilelor (calitative, cantitative), de numărul acestora și de forma legăturilor matematice postulate a exista între ele. Cazul cel mai simplu de model determinist îl reprezintă construcția unui tabel de asociere (contingență) între două caracteristici calitative (variabile categoriale, cum se mai numesc) A și B, dintre care una - să zicem A - este presupusă a reprezenta un factor determinant pentru cel ilustrat de a doua caracteristică, B. De pildă, B poate fi variabila rezultată din prelucrarea informației privind o
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
învățătură la pogrebaniia omului prestăvit și Cuvânt de învățătură iară la prestăvirea omului, și cu aceleași țeluri își vor redacta, după un secol, culegerile de cazanii funebre Samuel Micu și Petru Maior 611. Așa stând lucrurile, „subiecții” predicilor vor fi „categoriali”, „exponențiali”, iar discursurile se vor păstra la nivelul unei dezbateri foarte generale, singura capabilă, de altfel, să admită „concretizări”, să se acomodeze la niște situații precis definite. Dintre aceste „concretizări” nu lipsesc femeile - cu felurite „stări civile” („VI. Când moare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al gîndirii absente. Sunt oameni goi pe dinăutru și uneori și pe dinafară, niște fantome, ca politicienii. Am mai văzut în jurul acestor fantome o mulțime de aparate, o lume de aparate. Astea păreau reale și păreau și funcționale: făceau ceva. Categorial, nu păreau a fi simple mijloace, ci chiar scopuri, după cîți se învîrteau în jurul lor și care păreau să le ofere un sens. Aparatele făceau sens, fantomele nu. Aparatele reprezentau, eo ipso, progresul, de aici și adulația cu care erau
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
so that the same feature is present in both locations. Așa cum rezultă din definiția prezentată în (45), condiția fundamentală pentru ca două proiecții sintactice să participe la operațiunea de ACORD este ca ele să fie în configurație de c-comandă (comandă categorială)32. Operațiunea de ACORD poate să fie multiplă; un lanț se creează între constituenții care au participat la ACORD. Prin combinarea valorizării cu interpretabilitatea, se ajunge la o tipologie cvarduplă a trăsăturilor; trăsăturile care au participat la ACORD vor purta
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
duce-te! d. Mai du-te! CP qp C' qp C0 NEGP [+directiv] qp ADVP NEG' 4 qp nu NEG0 PERSP [+V] qp P PERS' 4 qp te PERS0 MOODP [+N] qp VP MOOD' 4 qp du Mood0 .... duce Specificarea categorială se dovedește a fi foarte importantă: deplasarea în periferia stângă a propoziției fără ca adverbul nu să creeze efecte de intervenție este posibilă pentru participiile pasive, categorii verbale nominalizate / adjectivizate, deci specificate categorial ca [-V]; deplasarea participiului pasiv este dictată exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
VP MOOD' 4 qp du Mood0 .... duce Specificarea categorială se dovedește a fi foarte importantă: deplasarea în periferia stângă a propoziției fără ca adverbul nu să creeze efecte de intervenție este posibilă pentru participiile pasive, categorii verbale nominalizate / adjectivizate, deci specificate categorial ca [-V]; deplasarea participiului pasiv este dictată exclusiv de factori pragmatici (i.e. este o formă de deplasare A-bar), propoziția (123) fiind pe deplin gramaticală atunci când participiul dislocat are citire contrastivă. (123) Cititănu a mai fost tcitităde mult poezia asta
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
caracterizează prin encliză pronominală și prefixarea mărcii de negație ne- (125a); reamintim că negarea prin ne- a gerunziului este o formă de negație propozițională (v. (119) supra). Inventarul de proiecții sintactice din propoziția gerunzială negativă și specificarea lor cu trăsături categoriale este identică: NEGP are trăsături [+V], deci tranzitarea [Spec, NEGP] este obligatorie; marca de negație ne- este însă un centru (X0) și se generează în NEG0(125i), specificatorul proiecției de negație nefiind blocat și fiind obligatoriu tranzitat de VP în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca Grup Adverbial (ADVP) în poziție de specificator, reprezintă un argument suplimentar pentru deplasarea ca grup a verbului în română, instanțiind un efect prototipic de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001): un element de același tip (specificatorul unei proiecții cu trăsătura categorială [+V], i.e. [Spec, NEGP]) creează efecte de intervenție în deplasarea altui constituent specificat ca [+V] (verbul lexical care se deplasează ca grup) 3.4 Statutul lui să Așa-numita "particulă" să care apare obligatoriu în structura subjonctivului în română a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
v) În româna contemporană, formele sintetice se ridică până la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar (i.e. [Spec, MOODP]) ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a categoriei de mod în limba română; deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se omit specificatorii proiecțiilor verbale (proiecțiile [+V]). În structurile analitice, auxiliarele sunt implicate în mod direct în verificarea trăsăturilor de mod și modalitate, iar verbul lexical (participiu trecut / gerunziu (i.e participiu prezent) / infinitiv) joacă un rol important în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analiza limbii contemporane, cât și în analiza limbii vechi, a ieșit la iveală cu destulă claritate faptul că, deși forma de deplasare a verbului este deplasarea ca grup - așadar, prin specificatori -, verbul trebuie să tranziteze toți specificatorii verbali (cu specificarea categorială [+V]), după cum arată fenomene precum încorporarea adverbelor clitice, efectele de blocare induse de negație etc. Cu alte cuvinte, modul de deplasare a verbului sub inversiune este constrâns de specificarea categorială a diferitelor centre/proiecții din nucleul propozițional, fapt care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
specificatori -, verbul trebuie să tranziteze toți specificatorii verbali (cu specificarea categorială [+V]), după cum arată fenomene precum încorporarea adverbelor clitice, efectele de blocare induse de negație etc. Cu alte cuvinte, modul de deplasare a verbului sub inversiune este constrâns de specificarea categorială a diferitelor centre/proiecții din nucleul propozițional, fapt care trebuie încorporat în mod direct în analiza sintactică. Deplasarea la FINP rezolvă această problemă, întrucât FIN0 este un centru [+V], și suprinde foarte bine efectele de adiacență a verbului lexical la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]