2,183 matches
-
răspândit în aproape toată Europa. Această religie proclamă autoritatea supremă a Bisericii ca reprezentantă a lui Dumnezeu pe pământ și Cartea Sfântă care reglementează viața religioasă este Biblia. Creștinismul s-a împărțit, prin marea schismă din 1054, în două ramuri: catolicism (Biserica Catolică, condusă de Papa, până azi) și Biserica de Răsărit (Biserica Ortodoxă, condusă în Evul Mediu de Patriarhia de la Constantinopol). Fiecare dintre acestea s-a scindat. În secolul XVI se produce Reforma protestantă și apare Biserica Protestantă care și
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Lumea Veche și Lumea Nouă, s-a dezvoltat capitalismul european, se dezvoltă arta navigației, cunoștințele geografice, științele naturale etc. Pentru popoarele din Lumea Nouă, au fost multe urmări nefaste: au contactat boli europene, și-au pierdut vechile credințe sub agresiunea catolicismului, au fost numeroase victime omenești, s-au prăbușit vechi civilizații, etc. Matei Corvin (1443-1490) - nobil român, fiul lui Iancu de Hunedoara (vezi Iancu de Hunedoara), mare conducător militar, care a întreprins mai multe campanii militare împotriva turcilor și a obținut
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
fac propagandă pentru Papă, ceea ce era evident un neadevăr. Nu-l pot suferi pe actualul Papă. Nu se potrivește deloc cu concepția mea despre un papă bun și autoritar. De fapt, mă opun destul de violent relativismului de care dă dovadă catolicismul modern. În orice caz, curajul fundamentalistului aceluia, un țărănoi ignorant și rasist, i-a împins pe ceilalți studenți ai mei să formeze un comitet care să-mi ceară să le dau note și să le restitui eseurile și tezele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la noul roman, la cinematograful mut, la jazz, la politică, la Nietzsche. Mi-amintesc de rîsetele noastre cînd tata deschisese În fața mea un colet În care se găseau primele două volume din noua colecție „Cum stăm cu... ?“: Cum stăm cu catolicismul?, de Geneviève Ploquin și Cum stăm cu prostituția? de judecătorul Marcel Sacotte. Nu rîseserăm din aceleași motive. Eram În 1959, era primăvară, iar eu urma să Împlinesc optsprezece ani În luna august. Tatei i se părea caraghioasă alegerea acestor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aceleași motive. Eram În 1959, era primăvară, iar eu urma să Împlinesc optsprezece ani În luna august. Tatei i se părea caraghioasă alegerea acestor două subiecte cel puțin diferite, dar eu vedeam aici un fel de semn, căci, cunoscînd bine catolicismul, Începusem să cercetez alte domenii, cu o preferință marcată pentru ceea ce profesorul meu de latină (eram În anul Întîi de filologie la universitate) numise stuprum corporis Într-un curs despre Horațiu În care propusesem să traducem Nympharum amator prin „amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Daniel-Rops, nu s-ar fi neliniștit. Într-o compunere care, după părerea mea, ar fi fost lipsită la fel de mult, dacă nu și mai mult, de bucurie și de iubire, tata și profesorul meu ar fi regăsit locurile comune ale unui catolicism care Îi liniștea zi de zi. A fost singura dată cînd tata a fost de partea profesorilor, și Încă În mod violent. CÎnd mă plîngeam de o notă nedreaptă sau de o măsură disciplinară idioată, era mereu de partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-o previn data viitoare, ca să nu fie luată pe nepregătite atunci cînd prietenii ei vor vrea să știe ce căuta la antipozi prin anii patruzeci! Acum, cînd sînt Întrebat unde m-am născut, răspund că m-am născut În catolicism. Oamenii cred că mă țin de glume, dar eu nu glumesc. În septembrie 1955, am intrat În clasa a treia de latină și l-am avut pe dl. Laloux profesor titular. Eram pentru prima oară Într-o clasă al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
merg la liturghie Împreună cu el, atunci cînd s-a petrecut acea revoluție În viața Bisericii: apariția liturghiilor de seară. Pentru mulți oameni, era mai comod să meargă la liturghie la sfîrșitul zilei. Liturghia de seară mi-a prelungit adeziunea la catolicism. Îmi terminam adesea temele noaptea tîrziu, după modelul tatei, care tot atunci Își bătea la mașină articolele, și mă cam săturasem să mă trezesc devreme ca să merg la Împărtășanie pe nemîncate În biserici unde, la cincisprezece-șaisprezece ani, cît aveam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prostească, dar adesea Înduioșătoare, de salvare, În anii cincizeci, a unor valori care jenau avîntul societății mai puțin simpatice care va ieși triumfătoare ceva mai apoi - marea industrie dictîndu-i fiecăruia comportamentul ulterior - și, totodată, cele din urmă manifestări ale unui catolicism care căpătase supărătorul obicei de a crede că viitorul trece prin el și că e singurul zid de apărare posibil Împotriva tuturor formelor răului, al căror evantai se Întindea de la masturbare la stalinism. Tata instalase În Încăperea vecină cu sufrageria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
consacrat, de asemenea, cu aprobarea redactorului-șef, o Întreagă pagină de revistă lucrării unui anume Henry Bars, Omul și sufletul lui, apărută În colecția „Biserica și epoca prezentă“ a editurii Grasset: sîntem În anul 1958 și fiecare editură Îi datora catolicismului o parte deloc neglijabilă din fondul ei de comerț, cu cîțiva ani Înainte de a renunța la el În beneficiul științelor umane. Articolul meu e foarte prost - tocmai l-am recitit - și-mi permite să-mi dau seama că eram Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe sihastrul peste care dai Într-o pădure: „Bietul meu copil, de ce ești nefericit și plin de neliniște?“. Doctorul Zscharnack era un rațional. Cu el puteai să mergi drept la țintă. Dar n-am profitat. Îmi spunea mereu: „Dragul meu, catolicismul ți s-a lipit de piele. Nu va fi prea comod să te debarasez de el. Nu e la fel de simplu ca a-ți scoate haina“. Mă vedea că sînt pe punctul de a Înțelege ceva și dădeam Înapoi, speriat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înclinații făcînd compromisuri cu modelele culturale furnizate de grupul organizat căruia Îi aparțineam cu toții. Vocabularul ăsta mă Încînta. Îl găseam mai puțin insuportabil decît pe cel al religiei, chiar dacă era mai ușor de caricaturizat. Datorită antropologilor americani, nu mai vedeam catolicismul la fel ca Înainte. Nu mai era vorba de a crede, ci de a produce forme de comportament profitabile. I-am trimis chiar și o scrisoare tatei pe tema: „catolicismul este o deprindere“, scrisoare pe care am rupt-o În loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai ușor de caricaturizat. Datorită antropologilor americani, nu mai vedeam catolicismul la fel ca Înainte. Nu mai era vorba de a crede, ci de a produce forme de comportament profitabile. I-am trimis chiar și o scrisoare tatei pe tema: „catolicismul este o deprindere“, scrisoare pe care am rupt-o În loc s-o pun la poștă. Am fost nevoit să mă plasez sub supravegherea șoferilor de taxi. Taxiurile erau „securizante“, ca să folosesc un cuvînt apărut În cîmpul psiho-social al acelei epoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la Înălțimea dumitale, așa că ai decis să le vezi În chip vag. Și eu, care credeam că devenisem miop ca să nu Îmi pot vedea vîrful penisului. Soluția doamnei Marchal era mai poetică. Am ajuns iute să vorbim despre părinți și catolicism: — Mama dumitale e la fel de credincioasă ca tata? — La treisprezece-paisprezece ani, m-am dus după ea la bucătărie și i-am declarat că nu mai aveam chef să cred În Dumnezeu și nici să mă duc la liturghie. Parcă văd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simțeam vinovat, năpădit de celebra obsesie a fiului care ar vrea să-și salveze tatăl Înapoindu-i viața pe care i-o datorează. De ce alesesem să alunec pe cojile de banană ale obscenității, cum spunea cutare? Mi-era rușine de catolicismul tatălui meu. Dacă cercetăm bine, oricui i-a fost rușine de părinții lui la un moment dat, și mai curînd de două ori decît o singură dată. Nevrozatul care eram voia să-și salveze părintele. Și voia s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
regăsit constantele atît de deosebite ale umorului evreiesc“, vé-khoulé... Te exprimi acum În ebraică? Am putea intitula astfel un studiu asupra dumitale: „De la erotismul belgian la umorul evreiesc“. Din strada Binefacerii la Zidul Plîngerii! De pe colina Waterloo pe muntele Sinai! — Catolicismul și Providența mă definesc mai bine. Lasă chestiile astea În seama tatălui dumitale. Cu cît te vei ocupa mai puțin de el, cu atît te vei simți mai bine. „Numele tatălui dumitale strălucește pe firmamentul literelor...“. La vremea respectivă, fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prieten cu Barrés, Verlaine, Moréas, Maeterlinck, Elisée Reclus, Octave Mirabeau, Péladan și, mai ales, cu Huysmans. „Cultivînd” actrițe cu prestigiu, Bogdan-Pitești ar fi contribuit și la prima reprezentație a Walkiriei wagneriene de la Geneva. Respingînd din snobism ortodoxia, se convertește la catolicism, devenind un propagandist fervent. Expulzat în România pentru activități anarhiste (în ciuda intervenției lui Huysmans), își construiește o imagine de avocat „glorios” al artei noi, „ideale”, militînd pentru simbolism etc. Publică în Literatorul, Revista orientală, Țara, Revista modernă, Vieața nouă, Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îngrijirea rănilor și a umflăturilor, precum și despre însănătoșirea cailor. Nu era propriu-zis un preot păgân, așa cum fuseseră tatăl, bunicul și mulți alți străbuni ai lui de care nu-și mai aducea aminte. Transmiterea numeroaselor sale cunoștințe a fost întreruptă din pricina catolicismului impus lor de către regii Autari și Agilulf, pentru a face pe placul reginei Teodolinda. În schimb, acasă la el încă se mânca pe mici măsuțe separate una de alta, după obiceiul străvechi, și se făcea cea mai bună bere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-are nevoie de multe cuvinte; minciuna, da, are nevoie de o lungă și complicată sporovăială, tocmai ca să ascundă înșelăciunea. Adevărul e că o seară a fost mai mult decât suficientă. Prima întrebare a fost despre deosebirea dintre arianism și catolicism. Am răspuns: - Foarte pe scurt, Iisus este zeu și om și, în cele două ipostaze, ce relație există între Dumnezeu și Iisus? Unii susțin că el este om, alții, că este jumătate zeu și jumătate om, iar alții, că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul al confuziei. Ideal pentru orice conspirație. Regina Teodolinda stătea tot mai puțin la Pavia. Prefera să stea la Monza, înconjurată de episcopi și de preoți care o băteau la cap să-i silească pe longobarzi să se întoarcă la catolicism. Adaloald, fiul din partea celui de al doilea soț, Agilulf, în loc să guverneze, făcea pe purtătorul de cuvânt al mamei sale. La cei douăzeci și trei de ani nu reușise să lase gravidă o femeie, și căsătoria cu Alimunda, fiica regelui francilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zădărnicia oricărui lucru, de a fi fost doar un peștișor care a trecut înainte și înapoi prin fața gurii deschise a unei știuci lacome. Grație ușii dintre cer și pământ care poartă numele de Maria, m-am convertit în taină la catolicism, văzându-mi bine greșelile. Recunoscând că Iisus Hristos este Dumnezeu fără cusur și om fără cusur, afirm că El are toate lucrurile pe care le are Tatăl, cu excepția nongenerării, și are toate lucrurile celui dintâi om, cu excepția păcatului, adică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
biserică, libertatea sexuală e mai mare decât acum câțiva ani, sunt tot mai multe discoteci și antidepresive. Mă rog, scenariul clasic... Mergeau din nou de-a lungul lacului. Soarele ieși din ceață iscând irizări pe suprafața apei. — Totuși..., continuă Walcott, catolicismul rămâne foarte puternic. La centru, de pildă, cei mai mulți tehnicieni sunt catolici. Asta nu-mi ușurează relația cu ei. Sunt corecți, politicoși, dar mă consideră un ins cam bizar, cu care nu se poate discuta cu-adevărat. Soarele se degajă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu excepția spaniolilor). Germania nu și-a trăit misiunea universal. Dostoievski a numit-o națiune protestatară prin excelență. Evenimentele importante ale Germaniei sânt o succesiune de anti... Încât, te întrebi în ce fel se definea în lume dacă nu erau papalitatea, catolicismul, raționalismul și clasicismul, împotriva cărora ea să reacționeze. Germania, în afară de moda iluministă, care a falsificat-o temporar - nu s-a integrat natural Occidentului. Creșterea conștiinței germanice a izolat-o și mai mult în lume. Imperialismul este singurul mod de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare nu moștenește o religie și o acceptă ca atare. Ce e drept, latinii, germanii sau rușii au primit din afară creștinismul. Decât, ei l-au transformat într-o așa măsură în ei, încît se poate vorbi de o recreație. Catolicismul roman, protestantismul germanic sau ortodoxia rusească au atâtea aderențe la un fond psihologic individualizat, încît apropierile teoretice evidente nu mai dovedesc nimic pentru sursa lor comună. Precum un popor trebuie să dea naștere unui fenomen politic original, așa trebuie să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritului nu este vie, decât locală, concretă, adaptată. Practic vorbind, există numai creștinisme. Procesul acesta de adaptare este universal. N-avem să ne gândim decât la ce a devenit budismul în China sau Japonia, sau numai la culorile locale ale catolicismului în țările latine, unde aparent prezintă o omogenitate perfectă. Împlinirea în religie ține de esența și destinul unui neam. Dacă prin ea nu reușește să-și ridice nivelul istoric, înseamnă că el este steril spiritual. La multe popoare, fenomenul religios
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]