732 matches
-
istoriei în alternativa educațională de pedagogie curativă respectă treptele de maturizare psihică, de la gândirea concretă, cauzală, la gândirea creatoare, ajungându-se astfel la formarea unei imagini asupra evoluției biografiei umanității. Atmosfera de înțelepciune și dreptate a culturilor antice, crearea ordinelor cavalerești, cu principiile lor, marile descoperiri geografice, războaiele purtate de diverse popoare, sunt povestite copiilor. Acestea constituie adevărate exemple de curaj, moralitate și de ordine socială. Astfel, copilul simte fazele existenței umane foarte puternic în interiorul lui. Secvențele instructiv-educative vor fi stabilite
ANEXE din 1 septembrie 2008 privind curriculumul pentru grupele de învăţământ special pedagogie curativă, care integrează elevi/tineri cu deficienţe severe, profunde sau asociate*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206960_a_208289]
-
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici, genuri; - muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesangerilor (arta cavalerească, pastorala etc). 2. Renașterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici și cronologia perioadei. Genurile muzicale și caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluția muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la "Ars nova", la Școala franco-flamandă (caracteristici
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici, genuri; - muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesangerilor (arta cavalerească, pastorala etc). 2. Renașterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici și cronologia perioadei. Genurile muzicale și caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluția muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la "Ars nova", la Școala franco-flamandă (caracteristici
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici, genuri; - muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesangerilor (arta cavalerească, pastorala etc). 2. Renașterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici și cronologia perioadei. Genurile muzicale și caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluția muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la "Ars nova", la Școala franco-flamandă (caracteristici
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici, genuri; - muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesangerilor (arta cavalerească, pastorala etc). 2. Renașterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici și cronologia perioadei. Genurile muzicale și caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluția muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la "Ars nova", la Școala franco-flamandă (caracteristici
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
sau Artur este un rege britanic legendar, reprezentând idealul cavaleresc, atât în război, cât și în pace. De-a lungul timpului, popularitatea poveștilor despre regele Arthur a crescut, depășind granițele Marii Britanii. În Europa și America mai ales au apărut numeroase alte legende, povești, cărți și filme care măresc universul ficțional
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
asupra locurilor întărite, cucerește într-o săptămână Saint-Jean-d'Acre, pe când Filip al II-lea bătuse pasul pe loc timp de șase luni. Conducerea cruciadei îi revine în întregime atunci când regele Frantei, dezamăgit că nu dobândise nici un laur din această aventură cavalerească, se retrage și se întoarce în țara sa, pretextând că ar fi fost bolnav. Richard a recucerit coasta Palestinei, dar nu și Ierusalimul. Saladin, generos, acordă liberă circulație pelerinilor în Orașul Sfânt. Supărat că nu s-a putut acoperi de
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
o dedică realizării tabloului intitulat ""Predarea Bredei"". Tabloul reprezintă momentul în care Justin Nassau, guvernatorul orașului olandez Breda, predă cheile orașului său generalului Ambrogio Spinola, comandant al oștilor spaniole victorioase. Scena, care avea menirea să prezinte idealul spaniol de noblețe cavalerească față de adversarul învins, este realizată veridic în lumina naturală a zilei, scoțând în evidență tonurile verzi și albastre specifice peisajului olandez. Tabloul este realizat pentru decorarea marelui salon al noului palat ""Buen Retiro"". Atribuțiile lui Velázquez în calitate de pictor al curții
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
la Sorrento, fiu al poetului Bernardo Tasso, de origine nobilă, aparținând familiei "Della Torre". A studiat mai întâi la Universitatea din Bologna și apoi, din 1560, Dreptul și Filozofia la Universitatea din Padova. În Padova, scrie prima sa operă, epopea cavalerească ""Rinaldo"" (1562). În 1565 intră în serviciul cardinalului Luigi d'Este în Ferrara iar în 1572 ocupă o funcție înaltă la curtea ducelui Alfonso II din Ferrara, fratele cardinalului. Familia d'Este era cunoscută ca mecenați ai artelor, susținători - printre
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
Boiardo. În anul 1573, Tasso termină poemul pastoral ""Aminta"", o prezentare idealiztă în versuri a vieții de curte. În 1575 termină epopeea pe tema primei cruciade, ""La Gerusalemme liberata"", care va apare în 1581. Opera, în care se amestecă episoade cavalerești cu fantezii romanești, reprezintă - sub forma unei legături între problemele religioase de actualitate ale Contrareformei și epopeile eroice clasice - un punct culminant al poeziei Renașterii. În a doua jumătate a anului 1574 suferă de o boală febrilă neclară, după care
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
în contextul manifestării individualismului și erodării valorilor tradiționaliste. Poezia și muzica au marcat îndeaproape viața publică și privată a vechilor greci. "Iliada" și "Odiseea", atribuite legendarului Homer, echivalau cu un fel de „Biblie a grecilor”, exaltând eroismul, virtuțile războinice, viața „cavalerească”. Prin opera lui Homer s-a cimentat unitatea culturală a Greciei și s-au educat generații de tineri în spiritul elenismului. Hesiod, prin "Munci și zile" și "Teogonia", cultiva idealurile omului simplu, ale agricultorului, căruia i se datorau, în perioadele
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Aventuri neașteptate și neobișnuite surprindeau audiența în cântece epice precum "Sir Gawain" și cavalerul verde. Au apărut opere clasice ale acestui gen, cum ar fi "Romanul trandafirului", scris în franceză și celebru astăzi, datorită traducerii lui Geoffrey Chaucer Aceste "romane cavalerești" originale erau scrieri în versuri, care adoptau un “limbaj elevat” considerat pe măsura faptelor eroice și potrivit pentru a inspira emulația virtuțiilor; proza era considerată “de speță joasă”, mult mai potrivită pentru satiră. Versul permitea să dăinuie cultura tradițiilor orale
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
fost un ordin militar asemănător Ordinului Templierilor, ce s-a instituit în zona centrală a Europei. A fost creat de împăratul Sigismund de Luxemburg în anul 1408, în principal pentru a proteja creștinătatea de amenințarea otomană. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-a numărat și voievodul muntean Vlad al II-lea Dracul, acesta fiind înnobilat în 1431 la Nürenberg de către Sigismund de Luxemburg. La scurt timp însă, în 1436, numele lui a fost șters de pe lista cavalerilor. În anul 1432, la
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
Iustus PATIENT". Pentru primii 24 Cavaleri din primul Cerc, Dragonul este înfățișat sub simbolul Crucii înflăcărate, în vreme ce pentru ceilalți Cavaleri, Dragonul este reprezentat fără Crucea inscripționată în latină. La 12 Decembrie 1408 este instituit în numele lui Iisus Cristos, Ordinul religios cavaleresc al Dragonului care numără în Primul cerc un număr fix de 24 de cavaleri. Sigismund de Luxemburg va fi Maestru magnificus, fiind la rândul lui înconjurat de un număr de cinci cavaleri consilieri care vor purta gradul de mareșali. Al
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
cruciat de apărare, adică cel mai expus atacurilor. Dintre Banii Severinului care au făcut parte dintre Cavalerii Ordinului pot fi amintiți unii dintre cei mai buni generali ai regelui Sigismund: Nicolae Perényi, Pipo de Ozora și Tallóci Francisc. Alianța frăției cavalerești a membrilor Ordinului era coordonată de reguli stricte. În momentul morții unui cavaler din Primul cerc, rangul lui este înlocuit de un altul. Proba virtuților de admitere în Primul cerc durează un an. La funeraliile unui cavaler din Primul cerc
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
1494 - "Corabia nebunilor"), François Rabelais, apărător al idealurilor umaniste cu mijloace comice și jocuri originale de cuvinte ("Pantagruel", 1532 și "Gargantua", 1534), Erasmus din Rotterdam ("Encomium moriae" sau "Laus stultitiae" 1509 - "Elogiul nebuniei"), Miguel de Cervantes, critic al maniei romanelor "cavalerești" ("Don Quijote"), 1605-1615. De mare circulație s-au bucurat și povestirile populare cu accentuat caracter satiric reunite în ""Aventurile lui Till Eulenspiegel"" (1515). În secolul al XVII-lea, satiră este prezentă în literatura engleză atât în piesele de teatru ale lui
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
adusă împotriva templierilor a contribuit și la credința modernă a faptului că unii templieri practicau vrăjitoria. Exista în timpul Cruciadelor un interes particular față de mitul Sfântului Graal, care a fost rapid asociat templierilor, încă din secolul al 12-lea. Primul roman cavaleresc legat de Graal a fost "Povestea Graalului" text fantastic scris în 1180 de către Chrétien de Troyes, care provenea din aceeași zonă unde Conciliul de la Troyes sancționase oficial . În legenda Arturiană, eroul căutării Graalului, Sir Galahad (o invenție literară din secolul
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
În legenda Arturiană, eroul căutării Graalului, Sir Galahad (o invenție literară din secolul 13 a călugărilor din Ordinul cistercian al Sfântului Bernard de Clairvaux) era descris purtând un scut cu crucea Sfântului Gheorghe, similară cu insigna templierilor. În poemul epic cavaleresc din acea perioadă, "Parzival", Wolfram von Eschenbach se referă la templierii care păzeau Regatul Graalului. O legendă s-a dezvoltat bazată pe faptul că, deoarece templierii își aveau sediul pe Muntele Templului din Ierusalim, au excavat în căutare de relicve
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
a urmărit și interese strategice. După această călătorie, în 1909 a fost trimis ca comandant în regimentul al 13-lea de cavalerie "Vladimir". În următorul an Mannerheim a fost avansat la gradul de general maior și trimis să comande Garda Cavalerească a Majestații Sale în Varșovia. În 1912 ajunge să facă parte din anturajul Imperial. La începutul anului 1914, lui Mannerheim i s-a acordat comanda brigăzii de cavalerie din Varșovia. În scurt timp Germania a declarat război Rusiei iar trupele
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
Nu există nici o mărturie directă despre acest fapt și prima oară când a fost povestita a fost 37 de ani mai tarziu. Vântul și curenții potrivnici au provocat întârzierea plecării flotei engleze, ceea ce a determinat probabil, acest mit despre purtarea cavalereasca a lui Drake. În 1589, la un an după ce au învins Armada spaniolă, Drake și Șir John Norreis au primit trei sarcini. Prima sarcină era să distrugă navele rămase, a doua să-i spijine pe rebelii din Lisabona, Portugalia, care
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
ca un fin autoanalist, plin de nostalgia casei și a patriei. În proză, Heidenstam debutează cu un roman nesemnificativ, "Endymion", tot pe motive orientale. Mai original este romanul "Hans Alienus" (1892), în care se dezbat probleme vechi și noi, lumea cavalerească și adânca filozofie. Hans Alienus, funcționar la Biblioteca Vaticanului, încearcă nu numai să se lămurească, ci să "trăiască". Își caută dezlegarea în lumea frumosului și a plăcerii, în spiritul romantismului începutului secolului al XIX-lea. Abia în 1895, Heidenstam publică
Verner von Heidenstam () [Corola-website/Science/297870_a_299199]
-
mediu, era un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus. Se credea că acest vas ar fi fost făcut dintr-o singură piatră prețioasă și că ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase. În literatura cavalerească a evului mediu, povestirea aventurilor imaginare ale cavalerilor plecați în căutarea ""Sfântului "" reprezintă un ciclu foarte întins. Legenda a fost reluată de Richard Wagner în opera sa "Parsifal". Diversele romane cavalerești ale Graalului îl prezintă pe acesta sub forma unor
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase. În literatura cavalerească a evului mediu, povestirea aventurilor imaginare ale cavalerilor plecați în căutarea ""Sfântului "" reprezintă un ciclu foarte întins. Legenda a fost reluată de Richard Wagner în opera sa "Parsifal". Diversele romane cavalerești ale Graalului îl prezintă pe acesta sub forma unor diferite obiecte: o cupă sau un potir, o relicvă a Prețiosului Sânge al lui Hristos, un ceaun al belșugului, o tipsie de argint, o piatră căzută din Ceruri, un vas, o
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
Le Conte du Graal", a lui Chrétien de Troyes, Graalul este o tavă pe care se află o singură anafură pentru sfânta cuminecătură. În povestirea lui Robert de Boron, un poet burgund care a scris în perioada 1191 - 1200 romanul cavaleresc "Joseph d'Arimathie" (Iosif din Arimatea) Graalul este prezentat ca fiind potirul folosit de Iisus la Cina cea de Taină. În "Queste del Saint Graal", scrisă în 1215 de un călugăr cistercian, este farfuria din care Iisus a mâncat mielul
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
care Iisus a mâncat mielul pascal și în care acum se găsește anafură pentru sfânta cuminecătură. În lucrarea "Parzival", scrisă de Wolfram von Eschenbach între 1197 și 1210, Graalul este o piatră pură și luminoasă, căzută din cer. În romanul cavaleresc anonim "Perlesvaus", el este descris ca cinci lucruri diferite. Nu există o singură poveste a Graalului și nici măcar un singur Graal. Graalul i se poate arăta altfel fiecăruia care îl caută. Poate fi un obiect pământesc, care poate fi, sau
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]