3,886 matches
-
se află În fața unei forțe excelent antrenate, care știe În fiecare secundă ce are de făcut. Turcii fuseseră secerați de săgeți, iar, În panica atacului, nu putuseră reacționa la șarja condusă impecabil de căpitanul Baldini. Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinci mii de oameni ai lui Vlad? - Întocmai, commandante. - Bine fac. Înseamnă că au Învățat ceva În toți anii ăștia de bătălii la Dunăre. Cel puțin În secolul ăsta, țările române nu pot fi cucerite. Semnalele Apărătorilor spuneau că atacul cavaleriei lui Mihaloglu e iminent. Dincolo de crestele munților se ghicea o mare frământare. Dincoace de creste, spre sud, Apărătorii așteptau pe amplasamentele indicate. Trecură clipe de liniște grea, sub cerul aspru și cenușiu al iernii. Apoi, deodată, tropotele inundară văile, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârful țepușelor care spintecau burțile cailor. Cele două coloane ocoliră poiana În care se aflau achingii, la trap ușor, apoi, la comanda lui Baldini, atacară simultan, Într-o șarjă devastatoare. Lupta la sabie schimba, În fiecare clipă, echilibrul forțelor de cavalerie. Achingii erau luptători de jaf, care puneau foc satelor și ucideau bătrânii și copiii. Tehnicile lor de luptă erau rudimentare În raport cu cele ale Apărătorilor. Teroarea indusă de prezența achingiilor nu avea nici un efect În fața unor luptători calmi, antrenați ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Tehnicile lor de luptă erau rudimentare În raport cu cele ale Apărătorilor. Teroarea indusă de prezența achingiilor nu avea nici un efect În fața unor luptători calmi, antrenați ani de-a rândul. În doar câteva minute, călăreții turci fură decimați de atacul concentrat al cavaleriei italiene. Majoritatea căzuseră din șei, tăiați cu mișcări iuți și precise de sabie, sau rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și de mirosul sângelui. Ienicerii se iviră, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și de mirosul sângelui. Ienicerii se iviră, la rândul lor, pe creasta muntelui. Erau mulți. Peste șase mii. Dar sosiseră prea târziu. Întreaga cavalerie a achingiilor era distrusă Într-un timp atât de scurt Încât informațiile nici nu apucaseră să ajungă la generalul Mihaloglu. Linia deasă de ieniceri se opri pe creastă, așteptând ordine. Însuși generalul turc apăru În mijlocul lor, ca să vadă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un timp atât de scurt Încât informațiile nici nu apucaseră să ajungă la generalul Mihaloglu. Linia deasă de ieniceri se opri pe creastă, așteptând ordine. Însuși generalul turc apăru În mijlocul lor, ca să vadă cu ochii lui ceea ce nu putea crede. Cavaleria lui era desființată. Ceru o lunetă și studie atent amplasarea dușmanilor. Apoi se opri mult timp asupra mantiei lui Angelo. Avea semnul scutului și spadei și Însemnele de general. Comandantul suprem al Apărătorilor, aici, pe crestele Înzăpezite ale Balcanilor! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre ei nu se aștepta. Era o luptă pentru nimic. Dar o luptă care trebuia câștigată, cu orice preț. Mihaloglu dădu ordinele de atac. Ienicerii Își reîncepură marșul hotărât, În ritmul tobelor. Era singura strategie posibilă, În lipsa unei forțe de cavalerie. Lupta corp la corp, În formații strânse. Ienicerii erau pedestrași imbatabili. Fiecare pas al lor era imposibil de recuperat pentru inamic. Valea trebuia cucerită greu, cu sânge, cu sute de morți pentru fiecare metru. Dar, odată cucerită, asigura libertatea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să aibă viziunea de ansamblu a spațiului de luptă. - Regrupare de ieniceri pe centru, dincolo de creastă. Trupe trimise În Învăluire largă, prin păduri. - Era firesc... spuse Angelo. Trebuie să elimine cumva artileria, dar nu au nici putere de foc, nici cavalerie. Singura lui șansă e Învăluirea, cu atac din spate. Semnalizați către Francisco: schimbare de traiectorie, Întoarcerea tunurilor pe flancuri, pregătirea focului de Întâmpinare cu archebuze! - Commandante... spuse, Încet, Giuliano. Poate nu Înțeleg eu bine... Priviți semnalele... Angelo se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meu pentru marele luptător Amir Baian. Încredințez flancul drept războinicilor săi. Aștept de la ei să devieze atacul spre centru și să provoace pierderi cât mai grele dușmanului. Vreau să am ienicerii În bătaia artileriei, cu flancul stâng expus șarjei de cavalerie. - Am Înțeles, spuse tătarul. Dați-ne doar cinci minute ca să intrăm În dispozitiv. Apoi dădu pinteni calului și dispăru În vale, ridicând În urma lui un val de zăpadă. Adevărata bătălie abia Începea. Observatorul semnaliză eliminarea silențioasă e ienicerilor de pe flancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În ea. Nu era o Înfrângere pe câmpul de luptă, era o Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din teacă, iar În stânga lui, acolo unde inima se zbătea cu mișcări rare și obosite, se afla Alexandru. Din locul În care veghea, Alexandru nu putea vedea ansamblul bătăliei. Auzea doar zgomotele ei. Iar zgomotele erau o armonie perfectă. Artileria, cavaleria, lansările de săgeți, atacurile și falsele retrageri alcătuiau, pentru el, o simfonie strategică. Nici o notă nu distona față de celelalte, nici un instrument nu cânta fals. Văzând doar ce se Întâmpla În partea stângă, Alexandru realiza Întregul. Era un marș al victoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mihaloglu pe aghiotantul său, Iusuf pașa. Pe stânga și pe centru atacul Apărătorilor nu poate fi blocat, iar pe flancul drept trupele noastre sunt răsturnate de Însuși Amir Baian. Dacă nu capitulăm acum, va fi un adevărat masacru. La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să te Însoțesc până când vei ieși din teritoriile vrăjmașe. Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia? se auzi vocea lui Alexandru, care venise și el lângă tatăl său. Un semnal al Apărătorilor Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula... murmură Angelo. E pe urmele lui Mihaloglu. În scurt timp, sute de făclii se iviră pe crestele munților. Un grup de aproximativ cincizeci de călăreți coborâră valea plină de cadavre și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevoie. Dacă ai Întrebări, pune-mi-le. Dacă nu, continuă-ți drumul. Dar ascultă cuvintele mele, Vlad, fiul Dragonului! Într-o bună zi, cruzimea ta te va pierde! E alegerea ta dacă acea zi este chiar azi! De pe crestele munților, cavaleria transilvană porni spre Apărători. Vlad tăcea, rumegând cuvintele lui Angelo. Apoi păru a lua o hotărâre, parcă Împotriva voinței lui. Tramise un nou ordin cavalerului din dreapta lui, care porni În Întâmpinarea trupelor. Avansarea oștirii se opri. - Nu sunt aici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă de vin românesc! - Vive la Moldavie! strigară cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de Muntenia n-ați auzit? Ce Dracu... 23 februarie 1476, Mohacs, Ungaria Văzută de pe malul Dunării, câmpia ungară era o Întindere albă care se unea, la orizont, cu albastrul unui cer fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întorsese și acum Întregul univers părea Înghețat. Iar În dimineața de 23 februarie, fluviul le apăruse În față ca un uriaș animal adormit sub povara zăpezii. Cercetașii transilvani Încercaseră puterea gheții și ea se dovedise suficient de Închegată pentru trecerea cavaleriei. Trecuseră deja două mii de cavaleri ai regelui Matei Corvinul, iar acum trecea grupul Apărătorilor, În mijlocul cărora se afla căpitanul Oană. Rănitul fusese la un pas de moarte În noaptea care urmase confruntării dintre Apărătorii italieni și armata turcească aflată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu putem deschide nici o luptă aici, măria ta, reluă căpitanul. Înțeleg că suntem pe un tăpșan care coboară ușor spre un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din față Înaintează un corp imens de cavalerie urmat de pedestrimea ienicerilor. - Așa e, căpitane, confirmă Ștefan. Și acum s-au aprins focurile vestind atac tătar la vadul Nistrului. Peste pasul Oituzului Înaintează trupele lui Laiotă. Moldova e prinsă În clește. Avem treizeci de mii de oameni Înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar măria ta știe ce Înseamnă asta. - Întregul front din fața lui Mahomed rămâne pe umerii unei armate-fantomă. Din treizeci de mii, putem ține În fața turcilor cel mult zece mii de oameni. Și aceia răzeși, căci nu putem opri năvala tătarilor fără cavalerie. Ai dreptate, căpitane Oană. Nu există altă soluție decât retragerea aici și atac simultan dincolo. Să vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărători, sub comanda căpitanului Bogdan Gâlcă, se Îndrepta spre Suceava, de unde avea să escorteze familia voievodului către Cetatea Neamțului sau, la nevoie, către frontiera cu Transilvania. Un alt corp de patru sute de Apărători avea să Însoțească forța de atac a cavaleriei. Voievodul Îngăduise ca aceștia să fie conduși de căpitanul Oană. Deși hotărârea lui stârni uimire, Ștefan avea cel puțin două motive Întemeiate. Primul era acela că voia să-i dea prietenului său ocazia de a intra În acțiune, căci aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era acela că, până și rănit, Oană era mai valoros decât zece generali pe câmpul de luptă. Dacă exista cea mai mică șansă ca puhoiul tătar să fie oprit, atunci șansa aceea putea fi exploatată strategic doar de Oană. Restul cavaleriei avea să fie comandat de spătarul Mihail, pe care voievodul Îl chemă lângă el. - Spătare, am cu tine o vorbă care nu trebuie să ajungă la alte urechi... - Ascult, măria ta. - Ai luptat alături de Oană și știi că ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În fruntea coloanei de Apărători menită să deschidă atacul spre Răsărit. În spatele lor, un corp de opt sute de călăreți traversă valea, trecând În galop spre liziera pădurii, unde se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un ceas În urmă devenise grea și opacă. Lumina stelelor pălise treptat și apoi se stinsese de tot. Luna dispăruse și ea, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
te Întreb Încotro. - Nu mă-ntreba! - Unde e măria sa? - Acum două zile era pe Valea Trotușului. Nu știu nimic mai mult! - Eu am aflat că grosul urdiei urcă pe Valea Siretului și că măria sa se bate pe dealurile Zăbrăuților! Fără cavalerie! Ce știi de tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În mâna dreaptă. Pe metereze, străjile Își continuau patrularea. Noaptea era liniștită și senină. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră cu pierderi minime. Dar dinspre râu avansa grosul armatei tătare. Din mesajele primite până atunci, Oană Înțelese că Ștefan se retrage spre păduri. Acolo, În Țara de Jos, fiecare pas era un infern. Fără cavalerie și fără posibilitatea de a amplasa artileria pentru o ciocnire de mari proporții, voievodul ținea piept unei forțe copleșitoare. Dar frontul se muta, implacabil, spre nord. Căpitanul Oană strânse frâul lui Crivăț, care se cabră, surprins. - Apărătorii În vârf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui două sute de mii de turci, care nu reușesc nici să-l Încercuiască și nici să-l prindă! Dar nu va putea rezista dacă noi, aici, continuăm să ne retragem! Spătarul privi câmpul de luptă, nehotărât. Putea sacrifica, oare, Întreaga cavalerie a Moldovei Într-o confruntare deschisă cu tătarii, Într-un număr de trei ori mai mare decât al lor? - Care ar fi strategia? - Inversul strategiei tradiționale a tătarilor. Se așteaptă la o retragere falsă și la un contraatac pe flancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
strânsă pe dreapta și ieșirea arcașilor! O singură lansare, spre centru, degajare pe stânga și deschiderea pentru adevăratul atac, cel la care nu se așteaptă! Până aici e clar? - Clar! - Imediat ce arcașii trec pe flancul stâng, rămâne În prima linie cavaleria grea! Izbire frontală cu buzduganele cu lanț! Spargeți primele linii la adăpostul buzduganelor, schimbați din nou armele, lansare de săgeți spre centru, unde se află Eminek! Abia apoi intră În acțiune cei două sute de Apărători din cavaleria ușoară, spadasini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]