707 matches
-
scenă: am fost unul dintre actori. Mica destindere ideologică dintre anii ’54 și ’56, ecou bine temperat, cum arătam, al dezghețului hrușciovian, nu oferea o deschidere efectivă de orizont cultural. Nimic limpede nu se profila înainte, nimic ademenitor, totul era cețos, incert și astfel privirile noastre, ale tinerilor studioși de atunci, literați în formare, se întorceau iscoditoare spre trecut, nu spre trecutul imediat, de bună seamă, cufundat în noaptea proletcultismului, ci spre trecutul cultural antebelic, care ne apărea scăldat în îmbietoare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mei îi făceau morfină, dozele fiind tot mai mari. A fost lucidă până a plecat cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul timbrului său vocal: „Mariană, să nu uiți nimic, nimic din toate frământările noastre. Când vei uita, îți vei pierde rădăcinile și atunci ne vom pierde
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
emoții aveau ai mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de Căi ferate Brăila-Galați, tata având antecedente de hipertensiune arterială. Eram studentă în anul I când tata ne-a părăsit, pe un ianuarie cețos, pâclos și deprimant, imediat după sărbătorile anului nou. Accidentul vascular cerebral l-a făcut seara pe 3 ianuarie, pe 7 ianuarie a intrat în comă, iar pe 8 ianuarie a murit. Am tot sperat cu toții ca lucrurile să meargă bine
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pacienții Spitalului 9, secția euforici incurabili. De câțiva ani, am reînceput să-mi construiesc un soi de viitor, însă numai pentru ai mei. O fac, la fel ca mulți alții, cu discreție. Iar dacă mă încumet, e pentru că viitorul, deși cețos, presupune niște dimensiuni, implică niște costuri, are termene de dare parțială în folosință. Dacă le fac fetelor mele rost de un apartament, e clar că am bifat o porție de viitor. Cunosc foarte multă lume care a recuperat viitorul întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prin perdeaua de nori, viza fața ternă a mării cu nuanțe fugitive de albastru, verde și vieux-rose. Acum, totul a virat spre verde profund - dar culorile acestea de o supremă tan drețe persistă pe colinele valurilor, până departe, în orizontul cețos. Nu numai culorile sunt pline de tandrețe, dar și marea însăși. Este - ciudat - o descoperire recentă, datorită configurației speciale a locului. Promiscuitatea abjectă a acestei plaje - cloacă ase mănătoare Bragadirului într-o zi aglomerată, cu un fund care se întinde
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
treburile personale, cu un „poate că am să revin mai pe seară!“; - În sfârșit, plecarea din țară a lui Radu... „Peste două săptămâni Radu pleca spre Buenos Aires. Părinții săi, prietenii și Paul l-au condus la aeroport. Era o zi cețoasă. În câteva clipe avionul se ridică peste pătura joasă de nori și dispăru în lumină. Pe pământ însă ploaia continua să cadă în picături rare, obosite... Pentru Paul, care fusese mobilizatorul celor două familii și veriga lor de legătură, Casa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
atunci cînd vreun profesor ne punea să suflăm. Să avem șervețele parfumate cu care să ne ștergem degetele (sau să fumăm cu mănuși). Nu e deci de mirare că diminețile în care ne sim țeam cel mai bine erau cele cețoase - ceața ne era cel mai bun aliat. În plus, contribuia și ea la crearea efec telor speciale de care aminteam mai sus. Ce să mai vorbim de faptul că uneori avea ea însăși miros de fum - de la secția de „Negru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
În termeni juridici aberanți clișee mentale aberante, dar existente În imaginarul colectiv. Tatăl dramaturgului Eugène Ionesco, de pildă, Își numea propriul său fiu „jidovit”, pentru că l-a conceput cu o evreică. El Îi mărturisea fiului acest „păcat” În termeni biologico-teologici cețoși : „Am comis o mare greșeală În viață ; mi- am murdărit sângele, trebuie să răscumpăr păcatul sângelui”. Tatăl lui Eugčne Ionesco era un mărunt avocat oportunist, legionar sub regimul legionar, anto nescian sub regimul Antonescu, și care-l bătea pe vecinul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
religioși, atei, comuniști sau chiar convertiți” <endnote id="(490)"/>. De regulă, evreii (ca și țiganii) sunt percepuți În bloc compact, astfel că fiecare individ posedă toate virtuțile și mai ales toate viciile nației sale, conform unor pseudo-trăsături etnopsihologice și unui cețos Volkgeist herderian. Reprezentativitatea evreului se manifestă și invers : trăsăturile fiecărui individ sunt transferate Întregii etnii. Cu alte cuvinte, dacă un neamț fură, Înseamnă că „un neamț fură”, dar dacă un evreu fură, Înseamnă că „evreii fură”. Formulările verbale (și, implicit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
11 ,,Minunea pe roți” Experiența următoare a fost trăită de mine împreună cu un coleg de la Școala Misionară - fratele Emil Simionescu (a fost prezentată și în revista cu Experiențe ,,AMPRENTA” iulie 2005). Era în primăvara anului 1993, când, într-o zi cețoasă, mi-am propus să ajung la București să mai cumpăr literatură religioasă. Din cauza ceții m-am gândit să mai iau pe cineva cu mine și am apelat la un frate botezat de curând, de o lună de zile și doritor
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Control Financiar Intern al Centrocoop. Legea a dat și ea o mină de ajutor. Astfel, legea 109/1996 a făcut ca in statutele cooperativelor să nu fie înscrisă valoarea capitalului social subscris și vărsat de membrii cooperatori. Pe acest fundal cețos, grangurii Bankcoop au acționat în forță. Fostul președinte al băncii, Alexandru Dinulescu, a subordonat practic Bankcoop intereselor sale personale și, bineînțeles, clientelei politice a fostei puteri. Tentacula Bankcoop a avut - ca și Bancorex - câteva ventuze celebre. Iată câteva din acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Brotea a dat comanda să se meargă la dormitoare și pe sectoare. Deodată, Pascu strigă: "Băi, mergem, da?". Brotea a auzit: "Cine a vorbit în formație?". În acel moment s-au rupt rândurile. Vă puteți imaginea? Era noaptea, vreme cam cețoasă. M. M.: Da, deja era o scânteie. S. B.: Și ca să vedeți prezența de spirit a lui Brotea, un ofițer pe care mulți nu dădeau doi bani. "Divizion, ascultă comanda la mine! Divizion, drepți! Divizion, alinierea!" Dar, formația deja se
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere de orizont, altceva decât creuzetul insalubru al mahalalei care înoată în obscuritate. Lumina zilei are și ea ceva din cecitatea care învăluie personajele, o lumină prăfoasă, murdară, sumbră, o acoladă cețoasă a unei nopți din care răsar lumini putrede, în care se aud țipetele și zgomotele unor încăierări obscure. Un cetățean locuitor sau nu al acestui limb face o prezentare în fața unei comisii stabilind perspectiva unui viitor urban fără precedent, o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
despre care vorbise În trecut? În acel trecut se mințise pe ea Însăși; acum mă mințea pe mine. Înainte de a pleca spre Basel și Berlin, s-a Întâmplat să mă plimb de-a lungul lacului În noaptea aceea rece și cețoasă. Undeva, o lumină singuratică dilua vag Întunericul și transforma ceața Într-o burniță vizibilă. „Il pleut toujours en Suisse“ - fusese una dintre remarcile Întâmplătoare care o făcuseră odinioară pe Mademoiselle să plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
15 1 Trec anii, se scurg, trec anii În goană - ca să folosesc o tonalitate horațiană răscolitoare. Anii trec, draga mea, și În curând nimeni nu va ști ceea ce știm tu și cu mine. Copilul nostru crește; trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
realiza o comuniune autentică. Îmi amintesc de o dimineață de duminică în care Șeherezada, până atunci nebuloasă pentru mine, a lui Rimski-Korsakov s-a limpezit și condensat ca un cristal, sau de o seară de sâmbătă dintr-un decembrie moale, cețos în care câteva măsuri orchestrale din Traviata au „închis” în ele pentru totdeauna complicata mea stare sufletească de atunci. Stare care reînvie nemodificată, cu prospețimea primei explozii, ori de câte ori mi se întâmplă să reascult acele câteva măsuri predestinate parcă numai mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și pe trei sferturi stricat. Un chilipir. Îl cumpăraseră, ieftin (cum altfel?), de la marele lor prieten, cunoscutul prozator și dramaturg Teodor Mazilu. Sonorul funcționa cum funcționa, dar de văzut nu se vedea mai nimic. Așa, niște umbre... Pe ecranul tulbure, cețos al acestui aparat (un personaj în felul lui) am „vizionat” celebrul discurs de la balcon din 21 august 1968. * 21 august 1968 s-a nimerit a fi o zi înnorată, ploioasă, cvasi-autumnală. Toamna s-a făcut simțită și a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce să scriu „fostei”, dar nu, Flacăra a rămas, cu același nume, dar cu altă orientare și cu alt conținut: de, altfel bate vântul acum), ca să urc la România literară, unde lucram pe atunci. O zi de toamnă târzie, umedă, cețoasă și (surpriză) caldă. Pe gazonul ce mărginește aleea asfaltată pe care merg zăresc doi-trei câini, tolăniți în iarbă, cu burta lipită de pământ, de pământul ce încă nu s-a răcit de tot, mai păstrând rezerve din marea energie termică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
exclusiv al Greciei, în dușmănie cu numenii altor rase. Romanii cultivau zei de stat. Zamolxe era o divinitate universală, exponent al existenței de după moarte. Grecii văietători priveau cu oroare locul cu umbre al morții pe care-l așezau în Septentrionul cețos, geții n-ar fi căutat moartea cu atâta frenezie de n-ar fi socotit-o prilej de izbăvire. Tradiția spune că Decebal și toate căpeteniile sale s-au sinucis la Sarmisegetuza, exterminare masivă care nu e un simplu semn de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite, Partea mea din ceruri ție ți-o voi da; Toate sunt uitate, toate sunt pierdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. Capitolul IV MESIANICII POZITIVI M. KOGĂLNICEANU În fața lui Eliade, mesianic cețos și egotist, fără simț practic, nepăsător de tot ce nu se învîrtea în jurul său, apar alți mesianici, cu sentimentul unei misiuni pe care știu s-o traducă în termenii ei pozitivi. M. Kogălniceanu (1817-1891) e dintre aceștia. "Întorcîndu-mă înMoldova - scria
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sună depărtat pe plai. Turma beagă, câinii latră, Caii nechează ușor; Mai departe, La o parte. Sub o măgură de piatră, Cîntă-n fluier un păstor. Basmele sunt propriu-zis niște balade în felul Bürger și Uhland, cu acțiunea într-un ev cețos sau fabulos, în genul cavaleresc, conținând un amestec de macabru, fantastic și supranatural, cântând geniile nopții, strigoii, silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile, agoniile, macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice sunt faraonii, sicriurile de santal, parfumurile de naft și de bitum, teorbele, numele proprii sonore ca Iahveh, Thabaur, Ecbatana, într-o versificație cu ecou hohotitor, solemn: Eu sunt o piramidă a vechiului Egipt Pe-al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
N. BUDURESCU, I. M. RAȘCU Din grupul de la Vieața nouă, M. Cruceanu se remarcă printr-o delicată tehnică poantilistă, prin care înfățișa mări de rubin cu vapoare albe, încărcate cu flamanzi, cetăți edenice cu porți de aramă, păduri arctice și cețoase: Ca-n visuri nebuloase pădurea e de gheață, Giganticele-i trunchiuri în palidă splendoare Adorm învăluite în fumul alb de ceață... N. Budurescu creiona cu fineță interiorul modern, salonul împodobit cu vase de Gallé încărcate de crizanteme uriașe, cu pianul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Te uită cum ninge decembre... Afară ninge prăpădind, Ninge secular... * Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale.. * Ningea bogat, și trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă, pereții uzi și frigul, un mort evreiesc pe ploaie, o fată îngropată pe ploaie, toate acestea sfârșesc prin a da "nervi", prin e exaspera. Atunci, după o fază de prostrație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apariții de îngeri și metamorfoze. Dănuț se teme ca tras de zmeu să nu se înece în văzduh. În volumul întîi metaforele sunt dozate cu sobrietate și apar aproape numai ca sublinieri ale vitalității. Zahărul de gheață se prezintă ca "cețoasele diamante înșirate pe sfoară", din cantalupul tăiat "ca dintr-o besactea orientală" curg "șiraguri blonde și roșcate", zmeul ținut de doi țărani e "arestat", sfoara lui "curge spre cer", iar cerul toarce înăbușit, trenul la orizont e "un punct negru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]