11,246 matches
-
doamna" nu ia seamă, Prea ocupată de smartphone, de cursul de la bursă, Nici nu gândește că satan subtil i-a-ntins o cursă. Nu-i comuniune, sentiment, îmbrățișări, iubire, Îndrăgostiții sunt absenți la prima întâlnire, Un el și-o ea ce-ar trebui romanță ca să fie, O aplicație au ajuns, pe lângă alte-o mie. Tastăm, tastăm și butonăm fără să ținem seamă, Că viața noastră a ajuns un compromis, o dramă, Nu auzim, nu mai vedem iubirea ce se stinge, Apoteoticul
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
niciun semn/ Scrijelit pe un trunchi de cuvânt, vreun îndemn/ Ca să cântăr mai mult cu balanța de spus/ Sau să tac ancorând continentul supus.// Și mă lași să adun alt buchet de-ntrebări/ De pe câmpul de cer, tulpinițe de mări/ Ce-și agață de vânt simple valuri de gând./ Ai să vii, ai să taci și-ai să pleci...Prea curând...” (Glisare între două taceri) Puritatea sufletului poate fi întreținută numai “trăind în propria poezie”: „Continuăm să rupem din hârtie/ Expresii
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
fiind de o importanță covârșitoare, aceea de ne oferi “pâinea și cu vinul cuvintelor”. Iar cuvintele poetului sunt sfințite cu trudă: „Poet e cel ce mângâie seninul/ În ochii fiecărui răsărit,/ Cel ce ne-aduce pâinea și cu vinul/ Cuvintelor ce-n trudă s-au sfințit”./ De asemenea, poetul e descris ca fiind cel ce dă scânteie vântului, cel care arde “vreascuri de suflet”pentru a-și etala trăirile, cel care aprinde focul în “vatra stăruinței”. Există o profunzime fără de margini
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
priveam tăcuți, de noaptea rece și albastră, de aștrii pâlpâind, abia iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte dulci ne susura, de-acea iubire tandră, negrăită, când visul meu cu-al tău, se împletea? Îți amintești castanii candelabre, ce-aleea noastră luminau în serile târzii, și-alăturea de noi, tăcute umbre, ne însoțeau până în toamnele arămii. Acum, doar eu îmi amintesc de-o primăvară, În care cireșii, cu petale albe te-nveleau, doar eu îmi amintesc de-o seară
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
dar care datorită faptului că nu i s-a răspuns la ’iubirea’ lui îi vine să... sigur e un caz de imaturitate ce nu-și vede câștigul din al lui efort și nici nu are o viziune sigură a ceea ce-și dorește. Oarecum, efortul a eșuat datorită nepotrivirii, dar... cam toți trecem prin asta, însă este calea spre maturizare. Nimeni în niciun domeniu nu a nimerit la sigur, întocmai ca prezumția de nevinovăție este prin eter pentru oricine, până la o
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > LUMINĂ CE-MI EȘTI Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LUMINĂ CE-MI EȘTI Sărută-mă umbră și strânge-m-aproape Și mângâie- mi părul cu degete fine, Sărutul din raza de stele pe pleoape
LUMINĂ CE-MI EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382138_a_383467]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > LUMINĂ CE-MI EȘTI Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LUMINĂ CE-MI EȘTI Sărută-mă umbră și strânge-m-aproape Și mângâie- mi părul cu degete fine, Sărutul din raza de stele pe pleoape, Mă-ndeamnă spre noaptea de vis far’ de tine. Tu-mi dai întuneric, ea-mi este lumina Și ruptă
LUMINĂ CE-MI EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382138_a_383467]
-
nimic în tine și el e lut și țărână dar apele au crescut din adâncimi izvoarele au răbufnit și ne-ai pus în uimire când doar vreo doisprezece ani aveai ne-ai închis în vederile noastre pe toți cărturarii neștiind ce să-ți răspundem dar ni te-au luat părinții din templu și am rămas în noi fiecare când ai secat Iordanul tu însuți înlocuindu-l cu tine ne-ai furat mințile la toți cu apele tale limpezi cu care-ai
UȘA OILOR-ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382123_a_383452]
-
Articolele Autorului Dacă a fost ceva , Au fost doar Clipe rupte din eternitate , Un zâmbet efemer , Un gând , O goana după vânt , Un strop de lacrima, Ce doare . Dacă a fost ceva ... N-a fost nimic ! A fost doar vis Ce-acum s-a năruit . Un pumn de jar , Ce azi, Abia mai fumega În vatra . Referință Bibliografica: Dacă a fost ceva / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DACA A FOST CEVA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382139_a_383468]
-
Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ,,Prea am pus tot ce-aveam în ele’’ Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot grele În tainice suspine mereu ne vom găsi Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu
IN TAINICE SUSPINE.. de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382198_a_383527]
-
chemă pe soția lui. Tocmai când mama ielelor se pregătea să spună descântecul de dezlegare, în fața casei pădurarului se stârni o furtună fără seamăn. Mira ieși în prag, întâlnindu-și surorile puse pe harță. - Unde e? Strigă prima dintre iele. - Ce-ai făcut cu el? Strigă și cea de-a doua. - Dă-ni-l înapoi! Spuse șuierând cea de-a treia. - Nu știu despre ce vorbiți, fetelor! - Minți! - Minți! - Minți! O apucară pe Mira de păr și o ridicară în aer
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
să ai dreptate, Andrei, că nu-i vorba despre înșelat aici. Se gândi puțin, apoi continuă, și dacă o fi cum spui tu? Doamne, unde-o fi? Și ce-o face, oare? - Măi, Tică! Îți repet, parc' ai fi copil, ce Dumnezeu! Doamne! Ce mi-a plăcut întodeauna la voi, este că și acum, după atâta timp, vă iubiți! Măi omule, bagă-ți mințile-n cap și nu te mai gândi la prostii!, îi repetă comisarul. Eu cu a mea nevastă nu
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
o sfârșească. Comparând cu apocalipsa lui Ioan din Patmos din anul 94 și cu lucrarea lui Albrecht Durer din 1496, în Decembrie 1989 în România aducătorul apocalipsei, infernus rex, este Ion Marcel Ilici Iliescu arcaș comunist, din tata în fiu, ce zâmbind și-a omorât, întâi de toate, conducătorul ca să-i preia scaunul și funcțiile. Apoi, cu același zâmbet i-a lichidat pe toți ce ii stătea în cale. Pe cai roșii, în spatele lui infernus rex au urmat cavalerii distrugerii României
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
exotice. Volubilă și expansivă, extrovertită și luminoasă, definită de verbul ,,a gândi” -, Cristina Mariana Bălășoiu, bulversată uneori de stări de anxietate, nesiguranță și deprimare (bine mascate), are nevoie de iubire și de susținere morală, pentru a izbândi în tot ceea ce-și propune. Marea ei perspicacitate și imaginația vie, cu tente luxuriante, conjugate cu înhămarea la greul jug al studiului aplicativ intens - ,,Cititul e muncă de ocnaș” afirma, cu toată seriozitatea, marele critic și istoric literar Al. Piru -, îi pot asigura
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
ca alde Pașadia, "cu schimbul, două vieți" autonome, sau au identitate dublă, ca Pantazi, fiind, uneori, ubicui, proteici, pleomorfi, ca, mai cu seamă, Pirgu (care "intra ș...ț ieșea ș...ț, nu era unul singur") sau ca Mima, Mima Arnoteanu, ce-și schimbă, după plac, înfățișarea, ba pare-se că și temperamentul, față cu un Mateiu ebluisat; inenarabilul Aubrey de Vere rămânând, însă, maestrul travestiurilor înseși: ostentatorii, ele, pe cât de misterioase, în ciuda faptului că, altfel, e credinciosul unei singure culori (care
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
stil, cu nade, umpluturi" ș. cl., răsfrângere, la rându-i, și vrednică icoană a unei nevrednice istorii); dar, pentru că sălășluieș-te,-ntr-însul, ca într-o malebolge, acea sinistră "iazmă" urlătoare ce-a devenit Sultana Negoianu: fosta amazoană cinofilă, ajunsă Cerberul acestor iaduri, ce-și hămăie "în nopțile cu lună" ibovnicii Anubiși de pe vremuri. ("Ascunsă, ori închisă", o astfel de "sultană" va fi având, în preajmă, și, cică, Pașadia; doar că aceea, noaptea, nu latră, "țipă" numai.) De fapt, ruinele/ "epavele" umane sunt, mai
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
tale, cu speranțele tale, dar singur, iar lumea este un loc al bucuriei de a fi cu ceilalți. - Ai putut îndura asta? - Multe poate îndura omul. - Știu. - Ceva, însă, m-a urmărit și cred că mă va urmări până la moarte. - Ce, Josef, l-am întrebat văzând că tace și că este cu gândul undeva departe. După o pauză interminabilă, a scuturat ușor din cap, ca și cum dorea să alunge cine știe ce gânduri neplăcute, s-a uitat lung la mine și mi-a povestit
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
în căutarea timpului pierdut de Marcel Proust. Totuși, indiferent de similitudinile ce s-au făcut și se mai pot face, trebuie să subliniem, de la început, originalitatea scriitorului și specificul românesc al cadrului, cât și al tipologiei. Personajele romanului sunt intelectuali ce-și pun întrebări, se zbuciumă și se frământă. Căutările lor sunt sterile, viața este, pentru cei mai mulți dintre ei, lipsită de sens și idealuri. Tristețea, deznădejdea, exasperarea sunt dominante. Lupta dintre generații, dragostea, sexualitatea, creația, sensul vieții, moartea constituie câteva din
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
vatră românească (Ed. Militară, 1983). Structura cărții relevă noua ierarhie a temelor, reflectând cultul altei personalități. Prima secvență, intitulată Al patriei erou între eroi, este dedicată lui Ceaușescu, izvorât sacramental și izbăvitor din istoria națională: "E viața lui o flamură ce-și trage/ flacăra sacră din adânci istorii./ Prin fapte de erou ales cârmaci e/ ce-a dus către victorii muncitorii...// Fiu curajos al strămoșeștei glii/ în care două clase și-au dat mâna/ - cum se-mpreună apa cu țărâna -/ spre
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
rezonanță. în memorie încep să-ți revină versuri ale altor poeți, care și-au acordat lira la aceleași chemări eterne: " Și în farmecul vieții-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia." Fîntîna curge, ca și-atunci, mereu. Tu curgi, fîntînă, pe trecutul meu. Și toate sînt precum le-am cunoscut, Rămase-așa, ca dintru început." Nu pot decît regreta că aceste rînduri nu vor ajunge sub ochii lui
Tu frunză cazi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8339_a_9664]
-
mai multe generații de fani. compuse în stiluri și perioade de timp diferite, dar reunite acum într-un singur creuzet muzical dirijat de George Natsis și Adrian Despot. Rezultatul este o colecție de melodii swing, primul single al albumului fiind Ce bine că ești (piesa originală fiind interpretată de Nicu Alifantis), în cuprinsul noului album regăsindu-se și Timpuri Noi (Tanța), Aura Urziceanu (Dor de viață), Loredana (Extravaganza), Direcția 5 (Dacă ai ști), Ștefan Bănică (Găsește-mi loc în inima ta
Vedete by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83398_a_84723]
-
refuzat/ Când dorm în mine ca pe-un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului meu de debut! Sfârșitul unei poezii aduce comparația sugestivă a unui copac cu "o statuie / ce-și poartă umbletul tăcut / în inflexibilul genunchi". Un vers citeț încheie piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
merită comentat și, în același timp, nu e cazul să fie comentat - pentru cei care-l înțeleg, comentariul sună ca o profanare, pentru cei care nu-l înțeleg, oricum e inutil: "E iarăși toamnă, iasomia / cea albă și pătrunzătoare - / îndată ce-o atingi, în adorare / îți intră în piele, în suflet ca-ntr-un tron, / împărătesc / și-alege iar domnia. // Sînt apele în tremurare / de frunze atinse / stinse astre / din ceruri cad iar pe pămînt / ca petecele dintr-un sfînt vestmînt
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
cu mine câțiva pași legănați, - adăogase: pe G., dacă n-o... pe loc, dar știi, pe loc, pe loc!, te... ea pe tine, cunosc - și mă învârti așa încă două minute bune, simțindu-i răsuflarea precipitată, fierbinte. Don Juane - zicea - ce-ai făcut!...ce făcuși?... Nimenea nu crede, o pățiră mulți... și, luându-mă din nou la braț, mă introduse în casa ei plină de lume și de muzică... Apoi, povesti în dreapta și stânga, isprăvi, în care scriitorul vedea ruguri de
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
se situează de la sine prin virtutea verificării săptămânale, nu este însă prielnică decât caracterelor tari; e firesc deci să asistăm de atâția ani la scurte apariții de elemente tinere ce încearcă fără a mai insista apoi sau de temperamente slabe ce-și caută prin încadrare o valorificare disproporționată. Cu îngăduința noastră principială, nepăsători, lăsăm să se desăvârșească însuși procesul vieții de integrare și dezintegrare: o atmosferă literară înseamnă un habitat cu inegale efecte individuale și nu cred să mă înșel afirmând
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]