4,822 matches
-
nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clopotele toamnei bat sub cer, zănatic, liniștiri de plumb se adună-n patimi umbrele lumini-i strâng din dinți, apatic, la răscruci de nouri ploaia-și strânge lacrimi. Mai ascunde Doamne! ceara din apusuri mierea plânge buza șterselor iubiri, dă tristețea mării s-o adoarmă-n fluxuri alungând tăcerea morții din priviri. Șterge-nsingurarea somnului din cuiburi creanga uscă dorul plânsului de cuci depărtări-n suflet i s-a scris cu doruri, viața
RUGA TOAMNEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384387_a_385716]
-
ai pus pentru lumină, Să ne-amintim cum fost-au alte toamne! Chemarea toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă, în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea sprințară Rătăcită-n ploaie cu picuri de sărut. Dar ai dat pădurii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă ca-n trecute timpuri Și
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ACORDURI DE SEARĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dor de lumina unui gând fericit, Ascuns în acorduri de seară... Îmbrățișare de vis explicit, Sculptat în timpul de ceară... Dansăm, uitându-ne pașii, Fredonăm amintirile noi, Culcându-ne tâmpla pe aștrii, Simțim dezmorțirea din noi... Șuvoi de fiori cuprins în dulci șoapte, O clipă desprinsă din veșnicie, Acorduri de seară, stinse în noapte, Suprimă tristețea cu cerbicie... Ascultând Enamorada
ACORDURI DE SEARĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384443_a_385772]
-
nu știu niciun nume; Să-mi răspundă-acum, ecoul, ce-a rămas închis în tine, Când te-am smuls din gheara morții, și-acum moartea-i peste mine. Dinspre răsărit nu vine nicio rază de lumină Cresc în mine nopți de ceară și m-apasă ca o vină; Sunt într-un apus de-o viață... mai răsar din când în când Când mai înflorește-o piatră la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
cele rămase coconi de argint sau de pământ printre fibrele sferei cunoașterii cândva își va atinge tâmplele se va arunca ghilotină peste capetele verbelor fără împlinire din toate grăunțele de nisip va crește muntele zborului din care cu aripi de ceară va zbura exact atunci când soarele va împlini crucea ființei între a fi și a se risipi în neant pentru încă o șansă la viață printre fărâmele de nimic finit când infinitul nimicului va cuprinde sfera cunoașterii voi deveni cu adevărat
ÎNTREG ASAMBLAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382375_a_383704]
-
Îmi hrănesc speranța cu amfibii. Piatra se transformă în oțel. Îmi răstoarnă marea amfiteatre-n tibii. Știuci de alabastru-mi ronțăie-un cercel. Mă trezesc iar snoabă, visu-l las în somn. Văd silabe stranii, adumbrindu-mi pasul. Mă topesc ca ceara, mult stimare domn și măsor distanța dintre noi cu ceasul. Eu nu pot întoarce circumstanțe. Ne-am pierdut definitiv de noi. Să lăsăm completele instanțe, SĂ decidă pentru amândoi. Referință Bibliografică: VERDICT / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VERDICT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382474_a_383803]
-
o lagună m-am trezit într-o furtună strângeam lacrima-n izvor, potoleam setea de dor.... Într-un vis pribeag ce moare chipul meu plin de candoare hohotea-n lacrimi amare răzbunând a ta chemare. Norii m-au sculptat în ceară mi-a rămas sufletul fiară; inima-mi plânge din nou atârna într-un garou. Visul norilor cerniți, sub tristețe acoperiți plătesc norilor tribut, un veșmânt cust în lut... Referință Bibliografică: VISUL NORILOR / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VISUL NORILOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382525_a_383854]
-
în vasul de la capătul sicriului. Aprinzând o lumânare, aruncă o privire temătoare spre ceea ce era în sicriu. Din muntele de om ce deborda nu cu multă vreme în urmă de viață, acum nu se vedea decât o mică figură de ceară pierdută în sicriul ce părea a fi mult prea mare pentru ea. Și secvențe din imaginile trecute păstrate în memorie și din cele prezente, chiar acolo sub ochii ei, într-un mod ciudat, prinseră să se rotească ca pietricelele colorate
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
de priveghi, cum urcase și coborâse împreună cu linia melodică, de parcă ar fi călătorit în mod real prin acel ținut - cât de persuasiv răsuna în gura preotului -“ fără întristare și fără suspin“ în timp ce urmărea cu atenție scurgerea lentă a lumânărilor de ceară, cu ochi ce păreau secătuiți de lacrimi. Da, celor rămași, le era necesar să audă că cel drag pleacă - măcar el - tocmai într-o astfel de lume... Un tânăr păși zgomotos prin fața celor prezenți și mergând drept spre preotul mai
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
sfârșit se întorc stelele Că pui chemați de cloșca Fiecare pe cerul lor Întunericul își deschide cortina Aplaudam zori noi. Noaptea sfârșește într-un sărut Nufăr în lacul gol Săpat de-o lacrimă-n obraz Cred că am scris cu ceară... cum am putut uită? Referință Bibliografica: ZORI NOI / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ZORI NOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382627_a_383956]
-
in sfârșit să mi-l găsesc, Am poruncit să ți-l trimit în inimă la tine Pe ascuns, Big Bang-ul lui să îl cunosc. Privesc din al tău suflet spre mine, m-a intâmpinat Cu speranța unui zâmbet de ceară, El mă aștepta-n tristețe , părea însingurat La margine de vis pierduse focul dătător de viață. In genunchi rugat-am soarele să-mi ajute Cu raze scântei să reaprind surdină iubire, Fiorul știe a topi gheața umbrelor mute Și rouă
EMPATIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383878_a_385207]
-
cunună de flori ne-nvelește hieratic, peste lut de tăceri, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub geamăt de frunze ne colind-o vioară, eu torn vinul de mir în pahare de ger, strâng iubirea difuză pe sub pași lini,de ceară, două umbre dansând, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub coarne de ger hoinărea o visare, luna-ncet croșeta pe sub noi primăveri, pe nisipul din vise-ți scuturam dor de floare, rădăcină-ți eram, ca doi miri,într-un ieri
CA DOI MIRI,ÎNTR-UN IERI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383941_a_385270]
-
înțărcat dracul iapa! Armăsarul necheză și-l împinse cu botul ca să nu se mai lege de nevestele sale și să-și vadă de muierea lui. Când Pătru pătrunse în casă cei de față rămaseră îngroziți. Bărbatul avea chipul galben ca ceara. Soția sa Elena, care plângea în hohote la pieptul Vetei lui Costache, rămase buimacă, cu privirea fixă la acel chip de mort. Pătru care abia își revenise din muțenie rămase și el uimit de felul cum era privit. - Dar ce
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Costache, rămase buimacă, cu privirea fixă la acel chip de mort. Pătru care abia își revenise din muțenie rămase și el uimit de felul cum era privit. - Dar ce s-a întâmplat? Ce-i tăcerea asta mormântală? - Ești galben ca ceara. Ce-ai văzut? - întrebă Costache. - Este o poveste lungă... Cum te simți, draga mea? Pătru o cuprinse în brațe. Elena de bucurie reizbucni în plâns la pieptul soțului și printre suspine, abia șopti: - Unde ai fost, dragul meu? M-am
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morți printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiților... sâmbătă, 1 noiembrie 2014 elegia toamnei a căzut în toamnă amurgul plin de somn, în mine întârzie o liniște suspectă, cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
flacăra molcomă a cărbunilor de prun, iar un lăutar vestit, mângâind vioara, îndemnă tot omul să petreacă: „Bun e mustul și înțepă,/ E ca gura de fecioară... / N-aș mai bea un strop de apă-/ De m-ai picura cu ceară!” Ce pot să vă mai spun?... căci nu găsesc atâtea cuvinte de admirație pentru felul în care am fost primit (asemenea unui prinț) așteptat cu mare bucurie, și poftit să pășeasc pe scările luminate (realizate din scândură de brad, proaspătă
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AM STRÂNS VERSURI PESTE VERS Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Am strâns versuri peste vers Am strâns versuri peste vers Într-un raft de ceară Noi eram un Univers Într-un fapt de seară, Nu eram siguri de noi, Ne iubeam prin frig Și in viața de apoi Începeam să strig... Strigam lumii bucuria Strânsă-n versul adunat, Să cunoască fericirea, Să iubească,nu-i
AM STRÂNS VERSURI PESTE VERS de VALER POPEAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383427_a_384756]
-
eram siguri de noi, Ne iubeam prin frig Și in viața de apoi Începeam să strig... Strigam lumii bucuria Strânsă-n versul adunat, Să cunoască fericirea, Să iubească,nu-i păcat! Nu-i păcat să mai iubești Versurile prinse-n ceară, Dragostea să o momești Cu o lumânare-n seară, Să ardă la foc mocnit Peste straturi de zăpadă, Dorul ce m-a toropit Toată lumea să îl vadă, Să erupă-n verde viu Cu iubiri nepământene Zeu al dragostei să fiu
AM STRÂNS VERSURI PESTE VERS de VALER POPEAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383427_a_384756]
-
râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, ... Citește mai mult ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPULZboară vremea, trece timpul, toate trec anumeParcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine;Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusulCa o
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
orele cu râvnă, o secundă-n alta;Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe locAl său rotocol de vreme îi un cerc de foc.Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l veziLuna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi,Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale,... IX. TE ROG... MĂ IARTĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. TE ROG... MĂ IARTĂ Te rog mă iartă pentru tot, mă iartă că
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate-n lut. O umbră,doar, privea aprinsă sub somnu-i alb ca de mătase, o monogramă,nicicând stinsă zâmbea pe ceru-i,de lumi roase! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MONOGRAMA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
Acasă > Poeme > Emoție > MĂ IARTĂ Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului De am murit câte puțin , Mă iartă ! Am ars candela În fereastră , Prea mulți ani . Mi se topește ceară , Mireasma de lumină , S-a risipit zadarnic În nopți târzii de toamnă . Aș vrea s-adorm , Acuma , Cănd vremea se răcește Și-mi bat furtuni La ușă . Mi-e falacara plăpânda Și vântul , da s-o stingă . Mă iartă , dar
MA IARTA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383637_a_384966]
-
Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Praștia luminii șuieră prin vreme ca un corb de sticlă beat și fără sens, din potop și milă se mai nasc poeme, sub un glob de ceară rînced și imens. Ultima flașnetă cîntă a speranță, turnuri vechi de apă plîng sentimental, nu mai e nici lapte, nici iaurt sub clanță, Moș Crăciun, o vreme, cică e-n spital. Noi vom fi aceia fără de prihană, cînd nebunii, greieri
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
BALADA FIULUI RẰTẰCITOR, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017. Stau între două lumi Ce par să se destrame De parcă-aș fi orfan Născut din două mame. Nici una nu mă cheamă La sânul ei de ceară Că nu m-ar recunoaște De înger ori de fiară. Mi-e gura încleștată Și tare-aș vrea să strig Că e pe aproape noaptea Și-n suflet mi-este frig. Am ocolit pământul Și-acum se face seară Și
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
spre Tine prin eternitate. Peste vitralii pictate cu spuză de stele, Prin vârtejuri de sori și gravitații rebele. Să mă păstrezi cu desaga trupească Nici aripi n-aș vrea să-mi mai crească. Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară Dincolo de Orion, de steaua polară, Peste Saturn, prin inelu-i de foc, Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc. Pe tronu-Ți de slavă aș vrea să Te văd Plutind în veșmânt luminos de omăt. Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]