1,795 matches
-
doriți? - Îți spun eu, intervine Ingrid. Începe cu masaj tailandez, saună, piscină, forță și iar masaj... suedez. - Bine. Ingrid dispare pe-o ușă laterală cu bruneta, iar pe mine mă preia un bărbat. Îmi arată un pat înalt, acoperit cu cearșafuri albe, alături de care zăresc o tailandeză mignon, cu ochii negri, ca două măsline. - Întideți-vă pe burtă, vă rog! Mă execut. Femeia toarnă ceva dintr-o sticlă ( ulei aromat, probabil! ), îl întinde cu mișcări rapide pe tot corpul, apoi îi simt
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
lateral și se întoarce cu spatele. - Fă-mi și așa! zice. Îi respect dorința și-i penetrez sexul la maxim. - Și în funduleț! îmi șoptește întorcând capul. Nu te opri! O ascult, deși nu mai făcusem așa ceva, iar ea mușcă cearșafurile și țipă de plăcere. Pentru mine senzația este nemaipomenită, dar n-am suficient timp să mă gândesc la asta, fiindcă o aud din nou. - Schimbă! Schimb mereu, cum mă roagă, iar în sinea mea mă amuz copios. - Gata! o aud
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376340_a_377669]
-
trebuia băieților. Totul era în regulă. Doar că mai trebuia să aduc câteva brațe de lemne, dintre cele uscate, ca să ajungă pentru la noapte. Înainte de a ieși, îmi permit să-i adresez cabanierului rugămintea de a scoate din magazie niște cearșafuri și pături din cele noi, că, de! aveam oaspeți de la oraș!... Moș Busuioc nu avu încotro. A adus și cearșafuri și pături, dar le-a atras atenția să aibă grijă de ele, să nu sară vreun tăciune aprins și să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
ajungă pentru la noapte. Înainte de a ieși, îmi permit să-i adresez cabanierului rugămintea de a scoate din magazie niște cearșafuri și pături din cele noi, că, de! aveam oaspeți de la oraș!... Moș Busuioc nu avu încotro. A adus și cearșafuri și pături, dar le-a atras atenția să aibă grijă de ele, să nu sară vreun tăciune aprins și să le ardă, căci lucrurile sunt noi și le are pe inventar! - Nu duce grijă, moșule! Avem grijă de ele ca
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului mă învelesc cu tine în nopți împărtășite în zborul meu feeric cu inima-ntre stele în strigătul de ciută din zile-nsuflețite porți între coarne frânte amorul vieții mele cearșaful cu dorințe purcede din privire o ploaie de cuvinte rostogolește roua tribut plătești durerii cu pași în devenire și-apoi te-nalți în tine tăcut în ziua doua când intri în iubire bocancii-s mult prea grei preferi o talpă
DECENŢĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375932_a_377261]
-
cu lacăt de ger, Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, Albatroși creionați cu penițe de cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori, Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, Întețeam jar de gand pe cearșaf de splendori. Țâșneau sub vesminte fântâni de lumină, Stârneam lungi săruturi cu vreasc de candoare, Din cupe de maci sorbeam vis la cină, Serafi așterneau ceru-ntreg la picioare. Târziu am aflat ce pungașă e viața, Cum cerne pe tâmple
SE POATE? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376107_a_377436]
-
amenajat ca și cum ar fi așteptat oaspeți. Patul era unul specific Munților Apuseni, din lemn de brad și cu o saltea din acelea umplute cu pănuși de porumb, dar salteaua era plină și te afundai în ea ca într-un baldachin. Cearșafurile erau din pânză de in, iar plapuma din lână. Era o plăcere să dormi într-un astfel de pat. Tinerii erau totuși puțin timorați căci nu se întâlniseră demult și nu știau cu ce să înceapă. Atmosfera era întreținută de
14 ZMEURICA; TIMPUL DE ODIHNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376658_a_377987]
-
cărări S-au deschis de două zile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Gerul strânge râu-n clești Și acoperă ferești, Crengile-mi par mai umile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Bate vântul, nu e praf, Dealu-i alb ca un cearșaf, Norii par niște sedile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Cerul cerne iar și iar - Și mi le trimite-n dar - Reci petale de zambile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile! Cine vine-n țara mea Îmbrăcată-n catifea Și întinde albe
IARNA E, IARNA, COPILE! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376714_a_378043]
-
negru, frapează în primul act la deschiderea tuturor ușilor din fundal prin care pătrunde în scenă o lumină roșie orbitoare (Wolfgang Göbbel), dar dezamăgește în actul II prin scenă goală cu frunze moarte pe podea, sau în final prin simple cearșafuri și perne puse pe jos! Corul condus de Sören Eckhoff a fost la înălțime, cu mici desincronizări în raport cu orchestra Operei müncheneze condusă de Marco Armiliato. Sala are o acustică excelentă, muzica lui Verdi este divină, iar spectacolul agreabil, dar lipsit
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
la horă, dar cu totul altfel. Îi mai turnă și pe gât ceva din glaja cu tărie, bău și ea, apoi și Dumitru care demontase pușca și o ungea cu vaselină de ciubote. Trupul tânărului fu învelit în mai multe cearșafuri și cuverturi din lână, dus de om în podul șurei, iar Măriuca, mezina, un spârnel de fată, primi poruncă să-l îngrijească, să-l hrănească și de trei ori pe zi, să-i dea de băut o cană mare de
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
dar și mândră de decizia de a o fi anunțat pe Emanuela. Daniela era vizibil moleșită, transpirată și era cu hăinuțele ude până la sub-braț. Se vedea clar, că nu a fost schimbată de câteva ore bune. Emanuela a întins un cearșaf moale, încercată de sentimente amestecate de milă, durere, furie față de sistem și de cei ce nu știu să prețuiască ce au primit de la viață. În grabă, dar cu mișcări sigure, a îndepărtat hăinuțele în care era îmbrăcată biata fetiță: câteva
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
ce au primit de la viață. În grabă, dar cu mișcări sigure, a îndepărtat hăinuțele în care era îmbrăcată biata fetiță: câteva perechi de pantalonași, câteva bluzițe și mai multe puloverașe. O curăță bine cu șervețele umede și o înfășă în cearșaful pregătit dinainte. În acest timp, își aminti că îi dăduse Ioanei toate hăinuțele, cu o săptămână în urmă, așa că a sunat-o pe Simona și a rugat-o să cumpere câteva hăinuțe pentru fetiță, când este în drum spre casă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
nu s-ar fi auzit cum vacile rup iarba și cântecul gutural al unei turturele izolate, ce cânta rar: tur, tur... Dezbrăcată de fustă , bluză și sutien, ca să se bronzeze și sânii care contrastau cu restul pielii, întinsă pe un cearșaf, ascunsă în dosul tufelor pe care le considera o perdea veritabilă, se afundase în cititul cărții, încercând să se compare cu eroina cărții, Emma Bovary, care în căsnicia ei nefericită și frustrată sexual avea multe neîmpliniri, unele asemănându-se cu
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor împreunate în dogoarea dragostei, medicinistul încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui Bebe stăruia administrarea unui vaccin antitetanos, dar... de unde să-l
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
intrai după Steluța care nu mai ieșea la drum, de aceea și întârziai până acum, - iar căzu beleaua pe vaca Steluța -, mă împiedecai de un rug, căzui și-mi intră un șteap în pulpa piciorului. Îmi cursă mult sânge, rupsei cearșaful să mă leg. Și acum mă zvâcâie și începu să mă doară rău... Fu căinată îndelung și pentru faptul că în gospodăria fiică-si erau multe treburi de făcut. Mâncă prânzul ca de obicei la bunică și, când să plece
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
strecoară ca o șopârlă sub cerșaf. - I s-a părut că mă uit prea lung la altcineva! - Ceea ce, desigur, nu-i adevărat! - Nu, zice, amănuntele ți le pot spune doar la ureche! Iar eu vreau să aflu amănunte. Intru sub cearșaf fără să mă gândesc mult. Atingerea care urmează este electrizantă. - Mulțumesc, o aud șoptindu-mi, dar nu înțeleg pentru ce și în ce ordine. Așez fotoliu în ușă, mai pun câteva sticle goale și mă culc cu speranța că agresorul
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
insidios al minții. Înțeleg reacția Mariei și mă blestem în gând. O bătaie discretă în ușă îmi deturnează șirul gândurilor. Ascund telefonul într-un sertar și învârt cheia în broască. Din spatele ușii își face apariția Corra cu un teanc de cearșafuri și prosoape în brațe. - Deranjez? - Știi bine că nu, îi răspund și o îmbrățișez. Chiar mă întrebam când ai să apari! Ești bine? - Nu mă plâng, mulțumesc că m-ai întrebat! - Cum s-au purtat? - Oribil. Nici n-am cuvinte
DRUMUL APELOR, 31 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375700_a_377029]
-
lume sălbatică și rea. Trecutul este palid și șters, ca un fum iluzoriu și urât mirositor de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă cerându-și astfel iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca un val de vreme bună, un voal de un alb imaculat de la o mireasă virgină. Închipuiți-vă un
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
ușor, regulat. Dormea un somn de copil, fără griji. Părul ei blond și răsfirat se întindea șerpuitor pe suprafața albă a pernei, părând că emană energii latente, leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist michelangelic al veacurilor trecute. Brusc, tresări în somn, icnind ușor. Un zâmbet abia vizibil îi apăru pe buzele-i pline. Visa ceva frumos. În
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
scormonitor cu ceilalți. Și acest lucru o enerva la culme. Brusc, îmi veni o idee. - În ce semn zodiacal ești născută ? - Sunt o vomitatoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți asta ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute, îmbrățișați vulcanic, icneam amândoi în mișcări spasmodice. ******************************* Ne-am căsătorit toamna, în luna octombrie. Am avut o cununie discretă, ferită de priviri
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
Bine că nu a fost nevoită să meargă la C.E.C. să umble la bruma sa de economii. După ce a servit cina, a mers să se spele și, în cămășuța sa de-o șchioapă, cu poponețul descoperit, se băgă sub răcoarea cearșafului, adormind imediat. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. VIII / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
prin Tăcere, frigul și cataclismul așteptărilor, pun pe masă pâinea nenorocului, cuțitul stă în închinăciune și, dintr-odată, sufletul meu vorbește pădurilor: depărtați-vă de acest mincinos poet, tainele sale sunt furate din dansul bacantelor, șovăielile sale stau tolănite pe cearșafuri cernite, nu stăpânește nimic din Alfabetul Tăcerii, greșelile lui sunt greșelile greșiților noștri. Amin!” Întreitul simbol al vieții, Omul (trup, suflet, spirit) încununează creația, prin Cuvânt și Lumină: „Se sparge Tăcerea, rămâne Cuvântul, gazelul nescris îndură și tace, sângele tot
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
iarnă" de Craiu. Numai o dumnezeiască "iarnă" de Craiu ar putea alunga, înapoi în nord, zăpada aceasta murdară și tristă. La Muzeu deci! Ooo, nu. Mai întîi să dispară de pe holurile și din sălile Galeriei de artă modernă românească obraznicele cearșafuri ale pasagerului ministru al Culturii și de abia după aceea ochii-mi pot adăsta împăcați în fața ultimului mare romantic ieșean care, atunci cînd mă conducea pe Sărărie, îmi spunea: măi, Val, știi tu ce lăutari au avut Iașii, măi! De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preferat să fi vorbit în deșert atunci cînd, indignat de insolența "ministrului culturii" (care, întîmplător, este și pictor), am arătat ce spectacol necivilizat a dat personajul întorcînd cu fundu-n sus Muzeul de Artă din Iași, pentru a-și etala propriile cearșafuri pictate între două șuete de guvern. Sau între două afaceri (neguvernamentale). Ar fi fost bine să vorbesc în deșert. Dar n-a fost să fie. Ca să nu par, la rîndu-mi, necivilizat, vorbind de rău un alt pictor, am dat-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]