901 matches
-
auzite, o jumate merge un carton, dar e rar, cine e prins, e ras. Checeapul, dulceața aia, nu iau, merge la unu’ de fumat, cum merge și o conservă de pateu sau de pește. Conserva de patru sute e două bune. Cearceafuri, perne, pături e bine vara să le cumperi, iarna e foarte scumpe. Vara iei o pătură turcească la două-trei bune, iarna o iei la un carton, că-ți dă unde te doare mai mult. Pernă, mai rar se cumpără, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe la bunica prin Batiștei și am văzut într-o dubiță un cartuș de țigări. Și am zis: n-am țigări, să le iau. Le-am luat și am văzut un paravan la mașină. Mă, ce-o fi acolo? Am ridicat cearceaful și erau numai baxuri, le-am luat și le-am vândut cu douș’cinci de lei. Am cărat toată noaptea, câte unul, nu m-am grăbit. Era o vilă, un sediu al unei firme de construcții, și acolo aveam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
văzut moartea. Eram pe Jilava și eram cu Bazan și cu Șampi, și nu știu ce ne-a venit nouă în cap și am zis hai să ne spânzurăm, și le-am zis că las’, să vă arăt eu. Avea Bazan un cearceaf cum e prosopul de la nuntă, tare, și mi l-am pus la gât. Mi l-am făcut laț. Șampi a fugit. Bazan mi-a zis că am stat un minut jumate și m-am înnegrit la față. Și asta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ci o discuție largă și cugetată, poate mai este încă cu putință. După ce și-au golit pîntecele hermeticii bătrîni, iar virtuțile multora au sîngerat pe cămăși agitate lăutelor plebei, și copiii și-au manifestat în public, pe coli albe ca cearceafurile, incontinența, acum cel puțin e rîndul celor tineri și chemați, la nevoie, să lupte, să se întrebe unde vor fi trimiși. Revista noastră e o întrebare a unui grup de scriitori, ziariști și studenți adresată tuturor. Paginile sînt oferite. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acasă pe Gaston. După primirea caldă pe care i-au făcut-o Shizu și Mă-chan, aveai impresia că e fiul venit să-și petreacă vacanța de vară. I-au pregătit baia și i-au dat ceva de mâncare, au întins cearceafuri curate și cuverturi căptușite moi în camera de la etaj. Se pare că nu mai dormise de mult într-un așternut cald. De când a plecat de la Takamori, l-a găzduit o noapte Higurashitei, iar apoi a dormit la hanul din Sanya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
poate coborî atît de jos și că știa exact punctul cel mai slab unde să mă lovească. Poate-ți mai amintești că a murit cînd eram copil. Ți-aș sugera să-ți petreci noaptea asta În camera de oaspeți. Găsești cearceafuri În dulapul din baie. Și cu asta, ies În grabă din Încăpere, mă prăbușesc În baie, zguduită de lacrimi, și-mi doresc să nu mă fi lăsat de fumat cînd l-am cunoscut pe Dan. Duminică, e totul deja dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o strîmbătură ușor enervată, Îl sărută pe Christian pe frunte și Își pledă cauza spunînd că se Întîmplase ceva grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ sub cearceafuri, mormăind că va rămîne să doarmă de unul singur pînă tîrziu. Marie se ridică dintr-un salt, Își Înhăță hainele și se duse glonț la baie. Îmbrăcîndu-se În grabă, se Întrebă dacă trebuia să-l trezească pe Fersen ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reînceput, foarte violent, În noaptea În care a fost ucis Gildas. O privi cu o seriozitate și o concentrare care contrastau cu cele două șuvițe rebele care i se Înălțau Îndărătul capului ca niște pene de indian, și cu urma cearceafului care Îi lăsase dungi pe un obraz. Avu o pornire de tandrețe și, cu o undă de frivolitate, sări pe pat lîngă el, ciufulindu-l. - Într-o altă viață, poate că am fost mus pe Mary Morgan și am sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că nu-l mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii o duseră În goană În direcția sitului. FÎșii de ceață Încă se mai agățau de ierburile pe care sclipeau picături de rouă. Grăbi pasul pentru a-i ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toate acestea să mi se așeze în minte. S-a zis cu cariera mea. N-am nici o șansă să devin partener. Probabil că nu mai am nici slujbă. Din câte știu eu, totul s-a terminat. Într-un final, dau cearceaful la o parte și cobor din pat, slăbită și amețită. Ieri n-am mâncat nimic, îmi dau brusc seama, în afară de cei câțiva Shreddies de dimineață. Ieri la ora asta eram la mine în bucătărie și mă pregăteam să plec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și prietenii Îl vor transfera de pe un scaun pe roți la automobil. Schley nu s‑a lăsat Înduplecat. Declara că refuză să‑i semneze externarea din spital. Până la urmă, Abe a lăsat‑o mai moale și l‑au ridicat, cu cearceafuri cu tot, pe o targă. A rămas tăcut În timpul transportului, dar nu Îmbufnat sau ranchiunos. Nu manifesta posomorala ori toanele omului bolnav. Automobilul 740 era În garaj. Un telefon avea să‑l aducă la poartă În câteva minute. Eu reciteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
climatului. Superb, dar instabil. Am refuzat să mă las captivat de frumusețile locului. Poate că din cauza bătrâneții. Pe vremuri eram un călător bine dispus, dar acum, când mă duc la culcare Într‑un loc străin, miros așternuturile. Aici simțeam În cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc. Avioanele decolau și aterizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca pe un cearceaf... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascultă tot mai amuzat; din când în când are scurte iluminări în ochi.): Ce frumos! (Înveselit.) Hi, hi... E atât de frumos... ȘEFUL GĂRII (Radiind de fericire.): E amuzant, nu? Ha, ha... Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
România, vizitase și Drumul Taberii, cartierul unde locuia pe atunci. Uitase niște rufe la uscat pe sârma din balcon și cei de la sector au făcut crize de isterie. L-au căutat cu telefoanele peste tot, să vină să-și strângă cearceafurile, prosoapele, cămășile și ce mai avea, să nu le vadă Gorbaciov. Cum nu l-au găsit, au venit pompierii cu mașina lor cu scară, de le-au adunat și i le-au aruncat pe balcon. A plătit și amendă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și de câte ori avea ocazia se juca cu băieții din borcan, cum îi numea. Îi scotea, îi înșira, îi număra și-i contempla. Așa coleg mi-au dat. Mă uitam la el cum stă sprijinit în cot și face cute în cearceaf ca să varieze traseul cărăbușilor, și mă gândeam că e poponar, pervers sau poate chiar criminal. Avea zâmbetul eternei bunătăți și ochii mari, de copil. Și nu arăta ca un copil oarecare, ci era copilul ideal, și nu de oriunde, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ultimul pai. Lovea apa sărată cu putere dar avea senzația că nu înaintează nici măcar un milimetru. Simți cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente, iar marea se făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întinsese brațele pentru a-l cuprinde... Avu timp să își spună consternat cred că voi înțelege ce simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era. Ar fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu siguranță că nu a vrut să mă trezească, hai să apreciem delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Lucia nu e amanta nimănui, Magicianule, de ce te ascunzi și nu ai curajul să apari din nou lângă mine? Lucia este a mea și numai a mea! Ea ma dus în pat, eram beat, n-a avut timp să schimbe cearceafurile, ar fi însemnat să mă trezească, spui că le știi pe toate, te bagi în seamă. Ești un Magician incompetent, de tot rîsul, ți-am mai spus-o, m-am plictisit de tine, scuze dacă mă repet. Te voi tăvăli
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scriitorașului, uitând să mai iasă. În schimb, ca să vezi drăcie, individul se trezise mort, lovit de o mașină misterioasă, pe mijlocul străzii din spatele casei aceluiași scriitor decis să alerge câțiva kilometri, pe o vreme când alții preferau să stea sub cearceafuri și să se... Simți din nou pulsații în chiloți. - Pot intra?Vai, îmi cer scuze, cum să nu? Bătrânelul îi făcu loc să intre, trăgându-se repede la o parte. Poftiți, scuzați deranjul, e greu singur, nevasta mea, Dumnezeu s-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
practică pe care le-o introdusese în orarul de la școală, din clasa a V-a, la două săptămâni. În afară de goblen mai învățase și ceva croitorie, știa să-și coasă singură fermoarele care se stricau la fuste sau pantaloni, tivea diverse cearceafuri pentru lenjerie și fețe de masă. Primea scrisori de la iubitul ei în fiecare săptămână și răspundea cu regularitate la ele. Îi povestea despre profesori cât de exigenți sunt cu studenții, despre colegii lui de grupă, despre sesiunea pe care a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
față de regimul comunist pe timpul căruia se născuseră. De altfel, Iuliana avea numai 11 ani la data așa numitei revoluții, iar Iustin era doar cu trei ani și patru luni mai mare ca ea. Așezată deja în pat, Iuliana își trase cearceaful până sub bărbie, de parcă i-ar fi fost frig și încerca să-l cheme pe Moș Ene în ajutor, fără prea mare spor. Gândurile toate se împotriveau să rămână la locul lor, în cutiuța secretă a sufletului, așa că începură să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dacă este bine sau... o mai mut..., stai așa... gata! Iustin se declară mulțumit. Eugen îl așezase cu mare grijă într-o poziție comodă, așa cum știa el că bolnavul poate respira ușor. A dat pătura la o parte, lăsând doar cearceaful peste trupul bolnavului, având grijă să-i lase mâinile libere. Tocmai atunci intră asistenta Carmen Bădescu cu o tavă pe care se aflau o cană cu apă și două pahare, pe braț purtând un prosop. Se uită întrebătoare la medic
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]