4,757 matches
-
festivaluri medievale la Sighișoara, Brașov și Râșnov. 4. Pelerinajul religios concentrează anual un număr mare de persoane, atât practicanți ai unor culte religioase, cât și numeroși turiști curioși. Cele mai importante fluxuri de pelerinaj se înregistrează în cazul zilelor care celebrează Sf. Parascheva la Iași (14 octombrie), Sf. Dimitrie la București (27 octombrie) și Sf. Ioan cel Nou la Suceava (27 ianuarie). 5. Evenimentele sportive cu importanța europeană și mondială atrag numeroși spectatori, dornici de spectacolul oferit de anumite întreceri. Se
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
spațiu, de lumină și de gravitație. Viața fără timp înseamnă nemurire. Dar intervine moartea, inventată de viață, și ia trupul. Sufletul urcă în ceruri, după o credință care-i mai degrabă o dorință. Unii cercetători afirmă că după moartea trupului celebra neurina și cu ADN-ul lasă în atmosferă, după ce dispare corpul, o copie energetică cu tot codul genetic al omului. Totul apare ca un contur fantomatic, la fel ca trupul părăsit. Așa se explică, de către unii, existența vieții după moarte
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai trei zile sub impresia morții unei tinere dansatoare, de a cărei artă fusese entuziasmat. Operă de mare tensiune lirică, sonetele orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza lucrurile, făpturile, universul în inefabil, ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
energia acestui zbor fulgerător au fost o revoltă-limită împotriva morții. Nedreapta, inacceptabila prăbușire în neant a unei ființe unice, l-a făcut pe poet să se îndoiască de faptul că moartea este cealaltă parte, infinit mai vastă a vieții, așa cum celebra în Elegii. Este ca și cum Natura se răzvrătea împotriva ei însăși, a propriei neizbutiri, singura salvare a sa și a poetului fiind poezia, transa negrăitului ca uitare de sine. Unde sfârșește în actul creator pasivitatea impusă de dicteu, și unde începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spre transcendent exemplu absolut bustul reginei Nefertiti -, hieratismul armonizator al figurilor în pictură; pe de altă arte, acel poem sublim, Declarația de inocență, din "Cartea Morților, Ieșirea la lumină" unic în literatura lumii prin modul original de a cultiva și celebra marile valori adevărul, binele, frumosul, dreptatea, măiestria concepute și viețuite ca expresii ale nemărginirii. b. Desfășurări infinite ale sensurilor valorice, ale vectorilor ideatici ai intelectului "entuziast", "eroic" din viziunea lui Giordano Bruno, au loc: în muzica lui Bach, Mozart, Beethoven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
metafizică devine încântare. Scriind: "dacă îmi va reuși poemul, atunci voi fi trăi ca zeii și mai mult nu am râvnit", rezultă că bucuria creării tragicului este un catharsis, care pentru Hölderlin constituia o bucurie mai înaltă decât atunci când poetul celebrează optimist faptul de a trăi, de a iubi. Apofaticul negarea cea mai dramatică, este transfigurată apofantic, în spusul cel mai strălucitor și vizionar. Dar nu este numai satisfacția unei reușite a imaginarului și a realizării artistice, ci mai ales a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
purifică și sămânța ce rodește aripi spre înălțare. Ca atare, poezia este suflu, fior și deschidere cosmică. Este vizionară. Aceasta este justiția ei. Restul e literatură. Poetul este justițiarul axiologic al Ființei. Experiența poetică nu este pur estetică, nu doar celebrează existența, ci prin faptul că transformă poetul, lumea, cititorul, ne schimbă identitatea spirituală, este etică. Etică în sens de sacralitate, pentru că orice creație este sacră. Așa fiind, justiția poetică este o etică neiertătoare. Ce rezistă dintr-un poem supus probei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sus de tine cu preceptul moral de a te situa dincolo de bine și rău, devenind supraom. Rilke consideră că țelul suprem al omului este de a crea opere grandioase care să uimească îngerul. Pentru Tagore, menirea poeziei este de a celebra nenumăratele lumi create de Dumnezeu, în scopul de a se întoarce apoi în Unul, de unde a fost despărțit în prima zi a creației, "din neștiute motive". Heidegger crede că Ființa s-a despărțit de om și l-a trimis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al acelui fulger revelator. Acest lucru a făcut dificilă întoarcerea, readaptarea la cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot ce am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că natura îmi oferise acel al treilea ochi. Transfigurarea trăită poate avea analogie cu conceptul sanscrit samădhi, care este de asemenea o stare extatică, o beatitudine supremă, urmare a unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
când vezi expusă într-o vitrină o mizerie picturală și jos: 500 pesetas. Asta este la fel cum preotul trăiește din altar, și după ce credem că sfântul sacrificiu are un preț infinit, citim acest anunț: "Domnii preoți care doresc să celebreze misa în Parohia San Benito vor primi stipendiu de trei, patru, cinci sau șase pesetas pe oră." Fără a face, apoi, vreun caz, pe care să nu-l merite, preoților artei care susțin că poetul, muzicianul și pictorul nu trebuie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Tudor Vianu; el face „din poezia nop?îi o scar? imaginar? c?tre lumin?" (C. Ciopraga). De remarcat este ?i faptul c? lumină nu este doar un simplu element cromatic, ci „e o esen?? a c?rei frumuse?e e celebrat? cu o fervoare a limbajului pe care am Îndr?zni s? o numim neoplatonic?" (Roșa Del Conte). Adev?rate poeme ale luminii selenare, versurile Închinate astrului nocturn (pe care poetul voia s? le adune Într-un volum ce avea s
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
este locul unde se celebreaz? nunta lui C?lin ?i a feței de Împ? rât: „ Lang? lacul care-n tremur somnoros ?i lin se bate Vezi o mas? mare-ntins? cu f?clii prea luminate ". (C?lin -file din poveste) Celebrat? În universul magic al codrului, nuntă simbolizeaz? momentul de echilibru, de armonie Între micro ?i macrocosm, de aceea lacul devine topos sacru centru al universului; aici vin „din patru p???i a lumii" „Împ?ra?i ? i mp???țese", „Fe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
culege la Ziua Crucii (14 septembrie) . Tot la Sf. Gheorghe era obiceiul ca fetele să fie bătute cu urzici peste picioare, pe care trebuia să și le apere cu fast. - Sânzâienele (24 iunie) este sârbătoarea populară din ciclul agrar care celebrează coacerea holdelor, menționată și de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”, sub numele de „Drăgaică”. Fetele din sat o alegeau pe cea mai veselă și mai frumoasă, o împodobeau cu o cunună de spice și de panglici și îi dădeau cheile
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Letiția Constantin Într-o poezie publicată în revista "Veac nou" din ianuarie 1945, A. Toma celebra înființarea Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major: "La inaugurarea librăriei Cartea Rusă Rafturi de bibliotecă, mese cu cărți, librărie - / Oare-am pătruns în comoara din ŤNopți una o mie?ť. / În
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
Beniuc - Antologia poeților sovietici; A.P. Cehov - Opere alese; N.V. Gogol - Taras Bulba; A. Malraux - Speranța; L. Aragon - Cartierele fericite; John Dos Passos - 1918, și Paralela 45; J. Steinbeck: - Cartierul Tortila, W. Faulkner - Lumină de august. Primul bilanț al activității este celebrat în mai 1945, cu ocazia primului Congres ARLUS (20-23 mai 1945). Astfel, în articolul Activitatea Editurii Cartea Rusă-ARLUS, S. Maximilian comunica următoarele cifre privind primele 4 luni de activitate a acesteia (decembrie-martie): 34 de titluri în 325.000 de exemplare
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
pentru informații actualizate", se afirma în acel mesaj. Potrivit unor speculați din presa americană, Lady Gâgă a ales această metodă inedită de comunicare pentru a-și promova noul ei album de studio, "Artpop", sporind suspansul înainte de lansarea acestuia pe piață. Celebra cântăreața a șters totodată câteva mesaje postate pe Twitter în luna februarie - cu puțin timp înainte să iși amâne mai multe concerte din turneul ei mondial "Born This Way" din cauza operației suferite la șold. Luna trecută, Lady Gâgă a ocupat
Lady Gaga şi-a închis contul de Twitter. Vezi motivul by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71995_a_73320]
-
îndreaptă spre cazurile grave ale literaturii și când se încearcă limpezirea lor, abia acum încep să fie cu adevărat folositoare informațiile despre o perioadă precum "gloriosul deceniu". În cercetarea atentă a presei anului 1954 - an de sărbătoare pentru regimul comunist, celebrând zece ani de la 23 august 1944 - autoarea caută, cu o privire foarte pătrunzătoare, compromisul scriitorilor și, de fiecare dată, se oprește asupra numelor mari care au cedat presiunii politice. Decupajul articolelor din presa acestui an nu este operat aleatoriu. Fiindcă
Sărbătoarea „gloriosului deceniu“ by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7205_a_8530]
-
ilustrator mediocru. Actul ca atare, investiția spirituală făcută ridică icoana la un nivel unde nu mai poate fi maculată, mai ales dacă e și sfințită de un preot. Ceea ce spui acum ar putea valida actul unui înalt ierarh, în timpul căruia celebra icoană de la Nicula, care a traversat comunismul zidită într-un perete (și despre care vorbești în roman), a fost distrusă și apoi înlocuită cu un fals grosolan, deși era o valoare de patrimoniu național. Și, apoi, cum rămâne cu kitsch
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Poate fi acesta utilizat, prin mijlocirea grației de orfică esență, ca un vehicul al năzuinței mistice, sau rămîne în zona naturalistă, instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
al măștilor care ascund alte măști. Timpul "reprezentației" nu are nimic de-a face cu o cauzalitate exterioară, con-for-mân-du-se principiilor simultaneității paradoxale: "Nunta a fost azi, dar totuși ea a avut loc și cândva, mai demult și nu va fi celebrată nicicând..." Pe bună dreptate, în "scurta notă empatică de acompaniere terapeutică" de la sfârșitul cărții, Vera Șandor observa că trăirea evenimentelor are loc simultan, "în chip de revelație, ca la visători", ceea ce permite ca romanul să poată fi citit începând de
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
opacă, concepută în laboratoarele unor oligarhi și promovată de mari trusturi de presă tinde să acopere molatec o țară abia intrată în Uniunea Europeană. Trădările se țin lanț, alianțele se modifică peste noapte, un gri atotcuprinzător (cu totul diferit de cel celebrat de Adam Michnik într-un celebru eseu) șterge diferențele dintre alb și negru. Așa cum bine spune Vladimir Tismăneanu, politica românească devine un nesfârșit bal mascat, "în care măștile bine confecționate și vopsite acoperă cu totul altceva decât promit". Peste România
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
pe care, în antologia Confesiunile unui critic, le-am pus alături. Unele dintre ele se găsesc în edițiile operei lovinesciene. Unul singur l-am luat din presă pentru că nu a mai fost publicat de atunci, e din decembrie 1935 și celebrează treizeci de ani de critică. Toate repetă anumite idei, cum ar fi: onestitatea actului critic, probitatea intelectuală, iar la un moment dat afirmă: "critica înseamnă asceză". Ceea ce presupune posibilitatea de a se abstrage din cercul de influențe nefaste, nu din
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
pândirea Malénei de către Renato în celebrul film al lui Giuseppe Tornatore. Și dacă fesele Profirei rămân pentru curiosul adolescent un obiectiv utopic, chiloții ei abandonați în coșul cu rufe murdare sunt la îndemână. Iar micul poem în proză care îi celebrează conține toată senzualitatea narcotică - amestec savant dozat de inocență și perversitate asumată - specifică stilului inconfundabil Emil Brumaru: Într-un vast coș cu nuiele, plin de rufe murdare, am descoperit chiloții Profirei (...). Nu mă mai săturam să le respir duhoarea suavă
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
rămîne decît să salute reacția Ministerului Culturii și să împărtășească la rîndul lui punctul de vedere al semnatarilor memoriului. Cinci milioane de dileme vechi Este, cu siguranță, celebru numărul din 1998 al revistei Dilema, dedicat mitului eminescian. Este, iarăși, aproape celebră reacția sinceră, entuziastă și inteligentă a unui - pe atunci - elev de liceu, trimisă dilematicei redacții. Numele lui: Marius Chivu. Nu e vorba de nici o omonimie, ci de actualul editor-coordonator al publicației DILEMATECA. În numărul 9, din februarie 2007 al Dilematecii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
trecute sau pentru clarificarea circumstanțelor în care au fost luate importante decizii istorice. După apariția monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ștefănescu este omul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confrați, invitat și celebrat cu fast în orașele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ștefănescu se află mereu în centrul atenției, prezența sa într-un loc este imposibil să treacă neobservată. Chiar și cei care își propun să îl ignore ajung până la urmă
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]