676 matches
-
ceh, denumirea alternativă scurtă de Cehia (în ) de utilizat în afara documentelor oficiale și în afara denumirilor de instituții guvernamentale. Arheologii au descoperit în zonă dovezi ale unor așezări preistorice, datând din neolitic. În antichitate, începând cu secolul al III-lea î.e.n., celții, Boii și ulterior în secolul I, triburile germanice ale marcomanilor și quazilor s-au stabilit aici. În Perioada Migrațiilor, în preajma secolului al V-lea, multe triburi germanice s-au deplasat către vest și sud din Europa Centrală. Slavii din zona
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Est și Vest, linia de demarcație între cele două componente trecea pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Stabilirea slavilor pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina are loc în secolele V-VII, iar cu timpul se vor amestecă cu populația autohtonă(iliri, celți) și cu urmașii coloniștilor români. Începând din secolul X pe teritoriul de azi al Bosniei Herțegovina devine obiect de dispută între statele feudale ale sârbilor, croaților și, după 1102 și Regatul Ungariei. Statul feudal bosniac se formează în secolul XII
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
de dealuri și munți, mai ușor de apărat, si ulterior denumit de Slavi „posade”. Denumirea „vlahi” („Βλαχοι”, „Власи”) a fost folosită de greci și de slavi, fiind preluată de la germanici care o folosiseră anterior (sub vorma "Walh") pentru a desemna celții și romanicii, inițial însemnând „străin”. Cuvântul "Walh" stă și la originea cuvintelor Valonia și Wales), dar mai apoi a fost folosit doar pentru a desemna popoarele romanice („Olasz” în maghiară și „Włochy” în poloneză înseamnă Italia). Ilie Gherghel, a scris
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
autonomia ca regat clientelar Romei până în 46 i.en., când este transformată în provincie romană. Limba acestor popoare antice este una demult dispărută, iar cultura lor a fost puternic influențată și dizolvată de invaziile barbare repetate: prin Balcani au trecut celții, hunii, goții și sarmații, aducând cu ei elenizarea, romanizarea și mai târziu slavizarea. Contribuția etnică a tracilor și a daco-geților care au trăit pe teritoriul actual al Bulgariei și al României a fost des dezbătută pe parcursul secolului al XX-lea
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
orașe ale Europei, cu dovezi arheologice ale așezărilor încă din mileniul al V-lea î.Hr., Belgradul și zona să urbană au fost locul de naștere al culturii Vinča, cea mai mare cultură preistorica europeană. Locația a fost descoperită de greci, celții l-au construit și numit "Orașul Alb" (nume pe care, tradus în sârbă, încă îl poartă, incepand cu anul 878 d.Hr.), iar românii i-au acordat drepturi orășenești, înainte să fie populat complet de "sârbii albi". Orașul a fost
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
prezența omului de Neanderthal în perioada paleolitică, acum circa de ani, urmată de sosirea omului modern acum circa de ani. Vechile popoare ale Italiei preromane - cum ar fi umbrii, latinii (care aveau să stea la baza civilizației romane), volscii, samniții, celții și ligurii, care au locuit nordul Italiei, dar și mulți alții - erau popoare indo-europene; principalele popoare care nu erau de origine indo-europeană erau etruscii, elimii și sicanii în Sicilia și sarzii preistorici. Între secolele al XVII-lea și al XI
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
câteva popoare celtice au pătruns pe teritoriul Franței actuale, dar această ocupație nu s-a generalizat asupra întregului teritoriu decât între secolele al V-lea și al III-lea î.e.n. Astfel a apărut noțiunea de „Galia”, corespunzătoare teritoriilor populate de celți între Rin, Atlantic și Mediterana. Galia era pe atunci o țară prosperă, ale cărei părți sudice au fost din ce în ce mai mult supuse influențelor grecești și apoi romane. Începând cu anul 125 î.e.n., sudul Galiei a fost cucerit, încetul cu încetul, de
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
în limba româna arhaică sub forma de "Mediolan". Numele german al orașului este Mailand, pe când în dialectul local din Lombardia vestică localității i s-a păstrat o denumire cu o pronunție similară celei franceze - Milán. Orașul a fost fondat de celții din Italia de nord în jurul anului 400 î. Hr. fiind cucerit de către romani în jurul anului 222 î. Hr., care i-au dat numele de "Mediolanum". După câteva secole de dominație romană Milano a fost declarat capitală a Apus de către Împăratul Dioclețian în
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
și crime împotriva umanității. Simbolul nazismului era svastica în sens dextrogir. Svastica este însă de milenii simbol al norocului și al prosperității. Multe popoare au (sau au avut) svastica drept simbol, atât în antichitate (de ex. la indieni, greci, romani, celți, evrei, daci), cât și în prezent (în unele culte religioase din Extremul Orient). A fost utilizată în diverse țări până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial (de ex. în SUA, URSS, Finlanda). Hitler se pare că l-a preluat
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
din zonă. Săpăturile arheologice au scos la iveală relicve preistorice: în aproximativ 1000 î.C. se găsea aici o colonie destul de numeroasă de iliri, atrasă de exploatarea salinelor de pe Dürnberg, lângă Hallein. După 400 de ani locul este ocupat de celți. Începând cu 15 î.C. micile comunități umane din zonă formează un oraș pe malurile râului Salzach. Romanii îl denumesc în timpul împaratului Claudius (41-45 î.C.) Juvavum și îl recunosc ca municipiu, fiind unul din cele mai importante orașe ale
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
Bristol. Acesta era al doilea port ca mărime din Anglia și din 1480 de aici plecaseră câteva expediții în căutarea unei ipotetice insule numită "Brazilia", despre care se credea că ar fi undeva în Atlantic, conform legendelor din vechime ale celților. În 1496 Cabot pleacă din Bristol doar cu o singură corabie, însă din Islanda face calea întoarsă , datorită disensiunilor apărute pe vas. În cea de-a doua călătorie Cabot a pornit cu un echipaj de 18 persoane, la bordul corabiei
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
a. Chr.- I p. Chr. Importanța deosebită a sitului din epoca dacică rezultă atât din varietatea vestigiilor (așezare, necropolă, eventual atelier metalurgic), cât și din perioada îndelungată de locuire (sec. IV a. Chr.- I p. Chr.) și a raporturilor cu celții. Obiectivele cercetării 2006: delimitarea eventualelor zone de interes arheologic de pe Platou; săpături pe Terasa I în vederea obținerii unor date stratigrafice și racordarea la ridicarea topografică a unor cercetări mai vechi; săpături pe o terasă de nord, pentru a vedea dacă
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
reprezintă apogeul artei manuscriselor după Evanghelii realizate în Britania pre-normandă. , cunoscută și sub numele de Cartea lui Columba, este o Evanghelie manuscrisă, ornată cu ilustrații, realizată de călugări celți în jurul anului 800. Textul este scris în limba latină. Cartea din Kells este una din multele Evanghelii manuscrise realizate începând cu sfârșitul secolului al VI-lea până la începutul secolului al IX-lea în mănăstirile din Scoția, nordul Angliei și Irlanda
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
prematur, încât, prin testament, moștenitorii erau cele două fiice ale sale și împăratul Nero. Prasutagus sperase că așa va scăpa de asuprirea romanilor. Însă romanii au incendiat satele, au omorât mulți oameni, i-au batjocorit fiicele lui și pe Bouddica. Celții jefuiți au pornit pe urma romanilor, au profitat de plecarea guvernatorului Britaniei, Suetonius, și, conduși de Bouddica (caracterizată de istoricul Dio Cassius ca destoinică), au cucerit orașele Coldinium (Colchester), Londinium (Londra) și Verulamium (Saint Albans). Cei 200 de soldați prost
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
prost înarmați, trimiși la început, au fost învinși de Bouddica la Camulodounum. Intervenția lui Petilius Quintus Cerialis (comandantul unei unități din Legio IX Hispana) împotriva Boudiccăi a fost înfrântă de iceni. Bătălia finală s-a dat între 230.000 de celți conduși de Bouddica și oastea condusă de guvernatorul Publius Suetonius. Deși forța icenă era superioară numeric, lipsa experienței și proasta organizare au fost decisive. Bouddica s-a sinucis după dezastrul suferit de iceni, iar rezistența populației celtice a fost înfrântă
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
ar fi fost comune pentru toate popoarele indo-europene conform școlii de gândire elaborată de istoricii francezi, cum ar fi Bernard Sergent; forme variate a homosexualității ritualice sunt bine-documentate și au fost instituționalizate în special în întreaga Grecie antică, la sciți, celți și alții.
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
Bosnia și Herțegovina. Numele tribului lor poate fi legat de numele Scordus muntele Sar care a fost situat între regiunile din Iliria și Paionia. Afilierea etnică a scordiscilor a fost dezbătută de către istorici. Unii se referă la ei că la celți,traci sau iliri sau o combinație celtica a celor de mai sus .i au fost găsiți în perioade diferite în Iliria, Tracia și Dacia, uneori, divizați în mai mult de un singur grup, cum ar fi "scordiscii mari" și "scordiscii
Scordisci () [Corola-website/Science/319663_a_320992]
-
trebuit să aparțină și limbilor P-celtice. Celtiștii au identificat patru dialecte principale ale limbii galice: transalpin, cisalpin, galațian și lepontin, cel din urmă fiind adesea considerat să fie o limbă separată. Cunoștințele legate de limba galică sunt lacunare, întrucât celții au privilegiat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor. În afară de faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius Caesar nota în "Comentariile sale la Războiul Galic" că versurile învățate de la druizi nu trebuie să fie scrise Totuși, inscripțiile galice au fost descoperite
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
comanda lui Comontorius, s-a stabilit un timp în împrejurimile Byzantion-ului supunând populația din afara zidurilor. Pentru a salva pământurile lor de devastarea barbarilor, bizantinii au plătit zece mii de piese de aur și un tribut anual de 80 de talanți, până celții au fost exterminați de traci. Pentru a suporta plata acelor sarcini, bizantinii au pus în aplicare o taxă de navigare prin Bosfor, fapt ce a condus la un război cu Rodos-ul, război consemnat de Polybios. Romanii au apărut la
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
326 i.en. Seuthes a activat după moartea lui Alexandru, intervenind în luptele pentru putere dintre diadohi, acordând ajutor lui Lisimah, fie lui Antigonos. Odrisii au fost eliberați în 281 i.en., după moartea suveranului Traciei, Lisimah. Apar pretendenți ca celții, care atacă Grecia în 279 i.en. și jefuiesc sanctuarul de la Delhi. Deși sunt înfrânți, au rămas în Peninsula Balcanică, fondând Regatul de la Tylis, sub conducerea lui Komontorius. În cele din urmă, după cucerirea Macedoniei și transformarea ei în provincie
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
care i-au împiedicat pe romani să se extindă la nord de Rinul Inferior și care ulterior au invadat provincia romană Germania Inferior. Încă din primul secol, Rinul a devenit granița dintre Galia romană și triburile din Germania. Popoarele germanice, celții și triburile mixte celto-germanice s-au stabilit în ținuturile situate de-a lungul ambelor maluri. Romanii au grupat aceste teritorii în două provincii, Germania Inferior și Germania Superior, situate de-a lungul Rinului inferior (nord) și superior (sud). "Germania Superioară
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
de echitație erau caracteristice paradelor cavaleriei române. Scriitorul militar grec Arrian le descrie în cartea sa "Artă tacticii militare" ("Techne Taktikē") unde spune că acestea provin din unități de cavalerie ne-romane din rândul auxiliarilor români ("auxilia"), în special gali (celții continentali) și iberici. Jocul Troiei, cu toate acestea, era pur ceremonial și îi implică numai pe cei care erau prea tineri pentru serviciul militar. "Lusus Troiae" a fost "reînviat" de Iulius Caesar în 45 sau în 46 î.Hr., posibil datorită
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
Celții au fost un popor de origine indo-europeană care în secolul IV î.H. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei. Nu există izvoare literare care să ateste prezența celților pe teritoriul Transilvaniei, însă datorită descoperirilor arheologice, experții pot reconstitui istoria celților
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
Celții au fost un popor de origine indo-europeană care în secolul IV î.H. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei. Nu există izvoare literare care să ateste prezența celților pe teritoriul Transilvaniei, însă datorită descoperirilor arheologice, experții pot reconstitui istoria celților de pe teritoriul României și cum au ajuns ei aici. Migrația celților pe acest teritoriu a avut loc undeva în ultima treime a secolului IV î.H.. Din această
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
Celții au fost un popor de origine indo-europeană care în secolul IV î.H. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei. Nu există izvoare literare care să ateste prezența celților pe teritoriul Transilvaniei, însă datorită descoperirilor arheologice, experții pot reconstitui istoria celților de pe teritoriul României și cum au ajuns ei aici. Migrația celților pe acest teritoriu a avut loc undeva în ultima treime a secolului IV î.H.. Din această perioadă s-au descoperit multe artefacte celtice găsite la Turdaș, Hațeg și
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]