949 matches
-
printr-un cenușiu infinit. La început, m-am simțit enorm de ușurat. Nu mă temusem niciodată de singurătate, și zilele dinainte fuseseră mai tensionate decît îmi îngăduisem să cred. Am adormit imediat, ceea ce înseamnă că n-am mai gîndit, iar cenușiul înconjurător a devenit negru. După o vreme, a redevenit luminos și, pentru prima oară în viață, leneveam. în fiecare existență există momente goale, atunci cînd așteptăm autobuzul sau un prieten și nu facem altceva decît să gîndim. în trecut, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai rar. Se așeză pe un colț de zid și înghiți aer pînă cînd bătăile inimii i se mai potoliră. în fața lui era un teren gol, acoperit de umbrele lungite ale clădirilor de locuințe. Culorile se transformaseră în tonuri de cenușiu, iar gurile gangurilor erau niște dreptunghiuri negre pe pereții caselor. Cerul era străbătut de un nor albastru-cenușiu, dar palele de vînt își deschiseseră canale prin el, așa că putea vedea prin ele aerul amurgului verzului de deasupra. Sub cel mai lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care o simțea în oasele craniului de la geamul care vibra. Teritoriul pe lîngă care treceau avea culori de verde crud sau gri mort: drum cenușiu, țancuri și trunchiuri de copaci, frunze verzi, iarbă, ferigi și mărăciniș. Ochii îi obosiseră de-atîta cenușiu mort și verde crud. Peticele de galben și violet ale florilor care apăreau intermitent pe marginea drumului erau țipătoare ca niște tonuri discordante într-o orchestră în care fiecare instrument cînta la nesfîrșit aceleași două note. — Te-ai plictisit, frățioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zăgăzuit pe o latură și folosit drept rezervor, iar pe iarba din partea cealaltă era un pescăruș mort, cu aripile întinse. Alexander era fascinat, și Lanark îl ridică. Studiară ciocul galben cu o pată de zmeură sub vîrf, spinarea de un cenușiu pur și pieptul alb ca zăpada, care părea neatins. — Ar fi cazul să-l îngropăm? — Ar fi dificil fără unelte. Putem ridica un tumul peste el. Adunară pietre din prundișul de lîngă lac și le grămădiră peste penele lucioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea, s-o țin strâns de mână. Am început să alerg. Acasă, nu mergea liftul. Am urcat scările în goană. Pe coridor m-am oprit să respir. Gâfâiam. Petru plecase, pesemne, de mult. Lumina galbenă a becului se împletea cu cenușiul zorilor. Ușa camerei noastre era deschisă, vedeam clar scaunul încărcat de hârtii prăfuite și sofaua goală. Simțeam în aer un pustiu, adăugându-se pustiului din mine. „Zenobia“, strigam, „unde ești ?“. Mă cuprinsese panica, deși mai speram, vag, să fie o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pretext oarecare. O informație suplimentară, asupra locului de întîlnire, să zicem... ― Credeți că răspund? ― Deocamdată încercați. Vom vedea după aceea ce ne rămâne de făcut. Intră directorul, un bărbat uscățiv, cu nas coroiat și părul adus peste chelie, îmbrăcat în cenușiu închis. Exclamă aiurit: ― Ce poveste, domnule! Au operat ca niște gangsteri. Parol, ca niște gangsteri! Cuvântul îi plăcea grozav și-l repetă încă o dată. ― Extraordinar, îngînă locotenentul de circumstanță. ― Nu-i așa? Cui i-ar fi trecut prin minte să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care închidem banda desenată, iar privirea ni se înalță, melancolică, spre cer. Autorul Poarta din zid (Pif ) A fost odată ca niciodată o țară fără culori, o țară în care unica nuanță ce domina peisajul de fabrici și uzine era cenușiul, o țară în care până și curcubeul avea tristețea unei mire de televiziune alb-negru. În această țară, fericirea era programată cu minuțiozitatea unei șarje într-un combinat de oțel ; zâmbetele erau dozate, iar copiii care se duceau la școală nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să mă iau după ultima ei telegramă. Dar știu că ea spune așa pentru ca să mă liniștească. LA UȘĂ SE AUDE SONERIA. MEDICUL ÎI SURÂDE MAMEI ȘI SE DUCE SĂ DESCHIDĂ. ÎN PENUMBRA CULOARULUI, TARROU PĂREA UN URS MARE, ÎMBRĂCAT ÎN CENUȘIU. RIEUX ÎL POFTEȘTE SĂ SE AȘEZE ÎN FAȚA BIROULUI SĂU. EL ÎNSUȘI RĂMÂNE ÎN PICIOARE, ÎN SPATELE FOTOLIULUI. ÎI DESPĂRȚEA SINGURA LAMPĂ APRINSĂ ÎN ODAIE, PE BIROU. ― Știu că pot vorbi deschis cu dumneavoastră, spune Tarrou direct. Rieux aprobă în tăcere. \ Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Erau toate adunate într-un colț, în fața unui altar improvizat, pe care fusese așezată o statuetă a Sfântului Roch, executată în grabă într-unul din atelierele orașului nostru. În genunchi, ele păreau că se chirciseră și mai mult, pierdute în cenușiul din jur ca niște bucăți de umbră coagulată, puțin mai negre ici, colo, decât ceața în care pluteau. Deasupra lor, orgile executau variațiuni fără sfârșit. Când Rambert a ieșit, Gonzales tocmai cobora scările și se îndrepta spre oraș. \ Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dat în judecată și i se cer cinci sute de mii de dolari despăgubire. Ai făcut-o de oaie, Ignatius. Ai dat serios de bucluc. Te rog, spuse slab Ignatius. Fața lui palidă devenise de un alb care bătea în cenușiu. Se simțea într-adevăr rău. Valva sa execută mai multe manevre care întreceau în originalitate și violență tot ce simțise până atunci. Când m-ai trimis să lucrez, ți-am atras atenția că se va întâmpla așa. Domnul Levy alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a gropii. — Poate unul dintre dumneavoastră să facă identificarea, vă rog? — O s-o fac eu, spuse Tom. Ocoli groapa și se uită în sicriu. Tatăl lui părea surprinzător de neschimbat, cu excepția faptului că pielea era mult mai cenușie, de un cenușiu închis, acum, iar membrele păreau să se fi micșorat, să fi pierdut din greutate, în special picioarele, în interiorul pantalonilor. — Este tatăl dumneavoastră, John J. Weller? întrebă patologul, pe un ton oficial. — Da. Da, el este. — În regulă. Mulțumesc. — Dr. Roberts
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
optzeci de animale, de diverse vârste și sexe. Asistentul veterinar de serviciu era acolo, într-o uniformă kaki. Dar era și Rovak, șeful facilității. Probabil că fusese anunțat de la poarta din față. Rovak avea cincizeci de ani, părul de un cenușiu metalic, și o ținută militară. Dar era un cercetător capabil. Chiar mă întrebam când o să apari, spuse Rovak. Își strânseră mâinile. Părea prietenos. — Ai sângele? — Da, spuse Henry, aprobând din cap. — Blestematul de Bellarmino a făcut spume, spuse Rovak. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ducându-l pe Gerard în colivia acoperită. — Aveți papagali? Nu. Doar câini, zise el și îi zâmbi. Ce ai acolo? Eu sunt Stan. Pe ecusonul lui scria Stan Milgram. — Bună, Stan. Eu sunt Jenny. Iar el e Gerard. E un cenușiu african. Hai să-l vedem, spuse Stan. Vrei să-l vinzi? — Sau să-l dau. — De ce? Care e problema? — Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de alta a șoselei, acoperind fără vreo întrerupere perceptibilă multe mii de hectare, sunt mari depozite cu acoperiș plat, dreptunghiulare, construite dintr-un plastic de o culoare neutră pe care vremea și praful au transformat-o încetul cu încetul în cenușiu. Înăuntru, departe de ochii trecătorilor, cresc plante. Pe drumuri secundare care dau în șosea, ies, ici și colo, camioane și tractoare cu remorci încărcate de vegetale, dar grosul transportului s-a efectuat în timpul nopții, cele de acum, fie că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o fiică, să-și facă griji, căci, oricât ar fi exagerat istoria declarând contrariul, niciodată cerul n-a fost de încredere. Acum, totuși, chiar dacă ploaia se va porni iar să curgă din cenușiul uniform care acoperă și înconjoară pământul, nu-l va uda până la piele, cimitirul așezării e foarte aproape, la capătul uneia dintre străzile transversale, iar Cipriano Algor, în ciuda vârstei, își păstrează încă pasul larg și iute cu care cei tineri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma. Câinele nu e cu adevărat negru, doar pe bot și pe urechi, restul însă bate într-un cenușiu general, un amestec de tonuri întunecate cu porțiuni negre ca smoala. Un olar de șaizeci și patru de ani, cu problemele de vedere pe care vârsta le aduce mereu și care a renunțat la ochelari din pricina căldurii cuptorului, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alege și combina culorile figurilor care nu se știa dacă erau cele naturale, de vreme ce enciclopedia, ilustrată în acord cu tehnologiile grafice ale epocii ei, nu avea decât gravuri alb-negru, cu detalii minuțioase, dar fără alte efecte cromatice decât variațiile unui cenușiu aparent, rezultând din imprimarea trăsăturilor negre pe fondul invariabil al hârtiei. Dintre toate, cel mai ușor de colorat este, evident, infirmiera. Bonetă albă, bluză albă, fustă albă, pantofi albi, totul alb alb alb, totul de un alb impecabil, de parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Imamului Ascuns... Suprem Patriarh de Tomar, Suprem Patriarh de Kilwinning, Suprem Patriarh de Saint-Martin-des-Champs, Suprem Patriarh de Marienbad, Suprem Patriarh al Ohranei Invizibile, Suprem Patriarh in partibus al Fortăreței din Alamuth...“ Și, bineînțeles, patriarh al Ohranei Invizibile era Salon, tot cenușiu la față, dar fără mantaua lui de lucru, ci strălucind acum Într-o tunică galbenă brodată cu roșu. Îl urma Pierre, psihopompul de la Eglise Luciferienne, care Însă purta pe piept, În loc de Lâna de Aur, un pumnal cu o teacă aurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă aduce la acest oraș de imigranți și turbulențe de ruine și imaginație! CÎndva În alte țări artiștii vegheați de polițiști mînuiau pensulele și dălțile ca să le rostească furia și să-și croiască prin rîs drum În afara minții de un cenușiu de Închisoare a terorii și În timp ce făceau acestea fără să știe excitau navetiști americani călătorind pe autostrăzi care nu numai că nu știau de acești artiști dar erau și incapabili măcar să localizeze aceste țări pe hartă iar acești navetiști fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o determin ca să-mi scrie de copil. În mod regulat, am scris la trei-patru luni o scrisoare, ce mai face... Dacă nu anul ăsta, anul viitor trebuie să înceapă școala și sunt interesat. Nu e bine să fii așa în cenușiu. În primul rând, cred c-ar fi bine să nu știe sau i s-ar putea spune c-am fost căsătorit cu mama lui și nu ne-am înțeles, ceva ca să nu-l rănească. Dar despre scrisorile astea periodice, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri, striați de un alb vinețiu. Ni s-a arătat o lumină orbitoare roșiatică cu tresăriri de cenușiu și negru și am auzit bubuitul surd al tunetului. - E mai bine să intrăm în casă, am spus. Numai ce am închis ușa odăii mele, când a început să urle un vânt năpraznic. Cu toate că oblonul era tras, auzeam gemetele arborilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult la viața lui. Zice că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cumpănă, dar în cele din urmă mi-a dat oameni. Ajunși în pustiul oraș Aquileia, într-un sat de pescari din apropiere, am confiscat un număr suficient de bărci ca să transporte pe insulă trupa. Am sosit la Grado în acel cenușiu întunecat de dinaintea zorilor, tăcuți precum șerpii. Era momentul în care până și cea mai neadormită santinelă, după o noapte liniștită, își îngăduie o clipă de odihnă. Doi de-ai noștri, deghizați în pelerini, au reușit să fie destul de convingători ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
proastă despre el. Avea o privire limpede și plină de subînțelesuri, ca de căprioară. Cu o claritate dureroasă, Aris o revăzu În ziua nunții ei. Mireasă de coral În mijlocul esplanadei din Campidoglio, și-l revăzu pe tatăl lui - Îmbrăcat În cenușiu, strălucitor, cu Camilla Împopoțonată În domnișoară de onoare, salivându-i pe haina de mire și spălându-i ochelarii cu limba. Elio Împărțea salutări prietenilor, partenerilor și clienților studioului său, și chiar Ornellei, fosta doamnă Fioravanti - care, deși gestul fusese considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia și brațul stâng al celeilalte doamne, se pregătea pentru poză. Prima, mama lui Aris, de patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice - colega lui de facultate, avocat și ea, asociata lui, de-acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de căprioară, tânără, așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]