910 matches
-
recomandat să vii în fața elevilor cu amănunte din viața ta, să faci politică, să spui bancuri, el, ca scriitor, nu se sfiiește să ni se descopere copil, om real - adevărat, cu intimitățile, cu bucuriile și dramele sale, cu, uneori, anonimatul, cenușiul, uzura inexorabilă în care întrupați suntem. Educatorul care se prea ia în serios, model de neatins, ar face bine să știe că, în acest caz, pentru copil el nu este cevacineva, ci doar reprezintă ceva, este adică un prezent deja
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În sfârșit, peste un guler mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund, cu un păr urât, rar, la fel de tern și de cenușiu ca mustața și bărbuța lui. Totul la el, În pofida Îmbrăcăminții solemne, degaja o nedefinită senzație de vulgaritate de cea mai joasă speță; trăsăturile ordinare și antipatice, gâtul gros, nasul puțin Înroșit, mâinile neîngrijite, felul În care mișca din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ca să-mi omor timpul, mă amuzam privind cum se desenau contururile acelea Între pantofii mei. Cu asta mă ocupam când am auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru a apărut o pată Întunecată, nemișcată. Ridicând ochii, am văzut Înaintea mea, cu capă și pălărie, silueta neagră inconfundabilă a lui Gualterio Malatesta. Prima mea reacție În fața vechiului cunoscut de la Portița Sufletelor a fost să dau bir cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sporind sau scăzînd pe măsură ce își schimba locul, cu toate acestea, mișcarea era prea impunătoare, sugerînd distanțe imense, pentru a veni de la mașini. Pe Lanark îl liniștea. Fiecare stîlp al arcadei arunca mai multe umbre în cameră în diverse nuanțe de cenușiu, toate alunecînd lin într-o direcție sau alta. Mișcarea obscură, ritmică, și totuși neregulată a umbrelor era liniștitoare în comparație cu presiunea oribilă, întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vehiculele apropiate, deși pietonii și decorul erau invizibile. Dar într-o zi mi-am parcat mașina pe partea obișnuită a străzii, am deschis portiera să mă îndrept spre birou și n-am mai văzut nici strada, nici trotuarul, ci un cenușiu atoatecuprinzător, și tot înainte, spre silueta întunecată a clădirii în care îmi aveam biroul înu mai erau alte clădiri) era un șir solid de dale de culoarea pavajului, fiecare de dimensiunea tălpilor mele mele. Puteam ieși din mașină doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înainte și n-am pățit nimic, în afară de faptul că apăsarea picioarelor dispăruse. Nu m-am prăbușit și nici nu am început să plutesc. Nu mai aveam corp într-o lume fără corpuri. Existam ca o serie de gînduri printr-un cenușiu infinit. La început, m-am simțit enorm de ușurat. Nu mă temusem niciodată de singurătate, și zilele dinainte fuseseră mai tensionate decît îmi îngăduisem să cred. Am adormit imediat, ceea ce înseamnă că n-am mai gîndit, iar cenușiul înconjurător a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printr-un cenușiu infinit. La început, m-am simțit enorm de ușurat. Nu mă temusem niciodată de singurătate, și zilele dinainte fuseseră mai tensionate decît îmi îngăduisem să cred. Am adormit imediat, ceea ce înseamnă că n-am mai gîndit, iar cenușiul înconjurător a devenit negru. După o vreme, a redevenit luminos și, pentru prima oară în viață, leneveam. în fiecare existență există momente goale, atunci cînd așteptăm autobuzul sau un prieten și nu facem altceva decît să gîndim. în trecut, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai rar. Se așeză pe un colț de zid și înghiți aer pînă cînd bătăile inimii i se mai potoliră. în fața lui era un teren gol, acoperit de umbrele lungite ale clădirilor de locuințe. Culorile se transformaseră în tonuri de cenușiu, iar gurile gangurilor erau niște dreptunghiuri negre pe pereții caselor. Cerul era străbătut de un nor albastru-cenușiu, dar palele de vînt își deschiseseră canale prin el, așa că putea vedea prin ele aerul amurgului verzului de deasupra. Sub cel mai lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care o simțea în oasele craniului de la geamul care vibra. Teritoriul pe lîngă care treceau avea culori de verde crud sau gri mort: drum cenușiu, țancuri și trunchiuri de copaci, frunze verzi, iarbă, ferigi și mărăciniș. Ochii îi obosiseră de-atîta cenușiu mort și verde crud. Peticele de galben și violet ale florilor care apăreau intermitent pe marginea drumului erau țipătoare ca niște tonuri discordante într-o orchestră în care fiecare instrument cînta la nesfîrșit aceleași două note. — Te-ai plictisit, frățioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zăgăzuit pe o latură și folosit drept rezervor, iar pe iarba din partea cealaltă era un pescăruș mort, cu aripile întinse. Alexander era fascinat, și Lanark îl ridică. Studiară ciocul galben cu o pată de zmeură sub vîrf, spinarea de un cenușiu pur și pieptul alb ca zăpada, care părea neatins. — Ar fi cazul să-l îngropăm? — Ar fi dificil fără unelte. Putem ridica un tumul peste el. Adunară pietre din prundișul de lîngă lac și le grămădiră peste penele lucioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-mi privească burta și sinii umezi de transpirație. I-am mai privit și eu o dată pieptul cu păr cârlionțat, umed și el, și sexul moale, iar apoi a fost din nou în carlinga lui cenușie, și el întru totul cenușiu, ca într-un film alb-negru din vremea războiului, continuând să alerge pe ceruri senine sau întunecate cu avioanele de vânătoare dușmane, fiind doborât chiar în aceeași zi sau supraviețuind până la adânci bătrâneți, jucîndu-și nepoții pe genunchi și povestindu-le cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un singur fulg, imediat cum apărea în colțul de sus al geamului, și-l urmam în coborârea lui oblică și rapidă, așa-ncît în secundele acelea îi puteam vedea toate detaliile lui cristaline și evanescente și-i percepeam metamorfoza culorii, de la cenușiul murdar care-l învelea când se profila pe cerul lăptos până la albul feeric, cu o mică aureolă de puf, pe care-l căpăta când se contura pe acoperișurile, ferestrele și ușile caselor și pe troienele murdare de la marginea șoselei. Spre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că ghergheful, scaunul, patul, zidurile, până și mama, cu părul ei căzîndu-i creț între omoplați, cu sânii moi atîrnîndu-i pe piept, se golesc de culoare și de orice, dar într-un fel își păstrează forma, și-ncercam să "văd" acel cenușiu zgrunțuros și disperat care-ar rămâne, și care-ar fi camera noastră când n-o vede nimeni, un fel de cazemată de ciment în care-abia se disting scaunul de ciment, ghergheful de ciment cu covorul de ciment pe jumătate țesut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
icoanei, privind-o de parc-ar fi vrut să și-o-ntipărească-n minte pentru totdeauna, copilului i se făcu deodată rău, un rău ciudat, nedureros. Strigătele celor din bloc încetară, perspectivele aleii Și-ale miliției și-ale blocului se șterseră într-un cenușiu apos. Rămase într-o lume de mâl și de ceață. Numai uriașa cutie de sticlă ardea din ce în ce mai tare, până când flacăra ei deveni ca a soarelui sau ca gura unui cuptor, umplând țeasta subțire-a băiatului, distrugîndu-i creierul într-o explozie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
car alegoric împodobit cu flori erau gimnaste sărind pe bârnă, făcând șpagatul, erau piramide în care sportiva de sus ținea o pancartă cu "Trăiască lupta pentru pace!" Crainicul spunea câte medalii au luat la nu știu ce olimpiadă. Păcat că era totul cenușiu, numai umbre. De fapt, în realitate era plin de culori. În fiecare dimineață, de 23 August, îl trezeau pe la șase: "Hai, că a-nceput defilarea!" Și deschideau marele geam din camera lui. Rumoarea, zgomotul miilor de oameni care treceau îl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nădejdea că va găsi o cărare pe care ar fi putut să o apuce fugarii. în două rânduri, Balamber pătrunse printre arbori, însă nu întârzie mult să cerceteze și se întoarse la albia torentului; soarele era cu totul acoperit de cenușiul norilor, astfel încât apa curgea fără reflexe, lăsând să se vadă limpede pietrele rotunde și pietrișul mărunt de pe fund. Trecuse destulă vreme, când Rutger, fără să spună nimic, urcă din nou malul jos din partea lui și o porni pe o cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus distinse, mai întâi în șoaptă, apoi tot mai intens, ecoul unui bubuit depărtat. Soarele apunea și, pe când lumina zilei se stingea domol, feluritele nuanțe de verde ale vegetației din jur dispăreau tot mai mult sub vălul uniform al unui cenușiu trist, prăfos. în fine, încetul cu încetul, spațiul dintre cele două maluri începu să se lărgească tot mai mult și înaintea lui Sebastianus, pe fundalul munților povârniți, se deschise în sfârșit spectacolul unei cascade strâmte, care, de la o înălțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spune cu certitudine este doar că după drumul făcut cu autocarul unei firme italiene care s-a îndurat să ne transporte gratis până la Roma și înapoi eu m-am odihnit la mine acasă și am încercat să mă reacomodez cu cenușiul de la noi. Nu aveam de ce să mă duc la nici un minister, fiindcă nu am fost delegată a nici unui minister (nici la Roma, nici în altă parte). Faptul că am participat la acest simpozion i-l datorez, în bună măsură, lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
înțeles de ce au făcut această trimitere, pe care eu o găseam nejustificată. Atunci mi-a părut rău pentru rege că a fost pus într-o situație delicată. Dar, de când s-a împăcat cu toate culorile, de la roșul lui Iliescu și cenușiul lui Constantinescu până la portocaliul lui Băsescu, mă gândesc că, după tot ce s-a întâmplat, el s-a ales cu o parte din proprietățile „Casei regale” și cu palatul în care și-a semnat încă o dată actul de abdicare, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
așteptarea celorlalți. Oprise și muzica. Ceva mai tăcută Andreea Își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, Încercând să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă fereastră scrutând orizontul. Cu aparatul foto pregătit să rețină cât mai multe imagini. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea În unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate Începuseră să se vadă pe linia orizontului, devenită Între timp albastruviolet. La Început culorile erau anemice, dar pe parcurs
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
10 ani... adică cu ce drept "nepoată", ce fel de nepoată... Pentru că mă-namorasem până peste urechi de cocheta de mumă-sa? // Asta nu va să zică // defel că mi-e nepoată... // A, ce femeie! 45v 46r 45v Părul de acel blond cenușiu, fața de acea palore strălucită ca mărgăritarul...... o[chii] cei verzi și arzători ca de șerpe... O!!... E! Cum a mai fi azi? // Dar ia stai... Versuri... compozițiunea lui Alecu... va să zică el de ea 46r e-namorat... De ea? Și ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noaptea de chiciură; o pojghiță de gheață se formează peste mlaștini. Toamna, tânăra pasăre e gata să-l înlocuiască pe puiul alungat de anul trecut, în lunga călătorie înapoi spre ținuturile de iernat. Dar mai întâi, păsările năpârlesc, revenind la cenușiul lor natural. Ceva se întâmplă în creierele lor la sfârșit de vară, iar această familie izolată cu trei membri se reintegrează într-un grup mai mare. Se leapădă de nevoia de singurătate. Se hrănesc împreună cu ceilalți, se așază împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul și în sfârșit plecă brusc capul. Într-o încolăcire de șerpi și plante fermecate motivele orientale ale covorului de Tabriz de pe pardoseală îi trimiteau în pupile irizații blânde de roz topit în cenușiu, de nuanțe de albastru peruzea și de aur vechi. Nu, categoric, doamna Marica nu are nici un covor atât de frumos, gândi el și își lăsă mâna dreaptă în jos, schiță un vag gest care ar fi vrut să însemne o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
usucă înmiresmând văzduhurile. De cum se opresc ploile Sfântului Ilie, Bărăganul țiuie de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele și te-nconjoară din toate părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci, asculta cu buzele rumene întredeschise, cu ochii visători... După mai mulți ani, Constandinul Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică Mihai, să le spui meșterilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]