3,834 matches
-
un cal, Vânat de o eclipsă cu chibritul. Mă simt un șir prelung de nimburi. Stau inundată-n gând mirat. S-au deșirat cinci anotimpuri de dorul tău alambicat. Ecouri se mai sparg în turn. Le simt astmaticul sărut. Un cerb aleargă taciturn s-adune caprele în rut. Alerg prin maci să prind culori în poala nopții să le-așez. În ring se bat doi luptători? Sau se întâmplă că...visez? Referință Bibliografică: SAU SE ÎNTÂMPLĂ? / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN
SAU SE ÎNTÂMPLĂ? de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382466_a_383795]
-
puțin.. Te-ntreb De ce nu-mi vii Când eu te chem Tu îmi răspunzi, Vino-n codru la izvorul.. La izvorul nostru, doar de noi știut. Respira codre, pleaca-ti crengile La pământ Tu rămâi cu ramurile, Cu păsările și cerbii Iar noi, rămânem cu Eminescu Și când avem un răgaz vom veni împreună Să trecem codrii tăi de arama. Ne e dor de tine în fiece clipă, Poetul inimilor noastre, Pentru totdeauna. Referință Bibliografica: Eminescu e în noi / Anișoara Gurău
EMINESCU E IN NOI de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382515_a_383844]
-
meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându-se și penitențe făcând dintr-o dată se eliberează fără de veste. DRAGONUL NEGRU Dragonul negru ce suflă foc alb prinde rădăcini florale, săracul e un codalb rănit, cu dureri inghinale. Poartă coarne de cerb și cap pătrățos, cam cretin către lume se-nfoaie acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu vicii iraționale face agitat cercuri de fum scoțând sunete madrigale din care dorește să scoată un album. LEBĂDA NEAGRĂ CU CIOC
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STEPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului STEPĂ Se pierde vara, veștedă, în stepe, Cu foșnetul, din nou uscat, al ierbii, Când boncăne frenetic iarăși cerbii Și-un anotimp sfârșește, altu-ncepe. Sunt fericiți toți tinerii, imberbii, Iar bucuria le-o putem pricepe, Dar este greu, oricui, în a concepe: Suntem stăpânii sau suntem doar șerbii? Se-așează peste noi domnia sorții, Când dragostea e singura stăpână
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]
-
Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut.” El dă și sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. ,,Șarpele își schimbă pielea, cerbul înnoiește coarnele, tinerețea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
dar mai ales ulterior, pe măsură ce atingeam cote mai înalte pe traseul spre alte obiective, turme de oi sau de vaci, păscând. Am auzit de la oamenii locului că, în vecinătate, mai sus de Câmpulung, se pot vedea, păscând împreună cu aceste turme, cerbi și căprioare, care adeseori nici nu se mai feresc de prezența oamenilor. S-au obișnuit cu ei și se bucură de protecția lor. Începuse să plouă și, drept urmare, vizibilitatea era tot mai redusă. Urcam pe serpentine blânde admirând peisajul deosebit de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
i-ai dat, iubite, jertfindu-te pe tine. Văd chipul tău angelic în apa de izvor Și nu-ndrăznesc, bând apă, ca să-l tulbur Doi ochi albaștri calzi și iubitori Privesc pe alții doi lucind pe unde. Un pui de cerb venit-a să se-adape Din a izvorului lumină vie Când se-aplecă regește peste ape Albaștri ochi unit-a pe vecie. Izvorul din pădure știe taina Ce ne-a legat pe veci pe amândoi Nu Cupidon ci cerbul ne-
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
de cerb venit-a să se-adape Din a izvorului lumină vie Când se-aplecă regește peste ape Albaștri ochi unit-a pe vecie. Izvorul din pădure știe taina Ce ne-a legat pe veci pe amândoi Nu Cupidon ci cerbul ne-a dat haina Și-a plăsmuit doar unul din noi doi. Ne cântă azi pădurea fermecată De-ale iubirii noastre dulci fiori Povestea dintre un băiat și-o fată Va dăinui cât vor fi cerbi și zori. Referință Bibliografică
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
amândoi Nu Cupidon ci cerbul ne-a dat haina Și-a plăsmuit doar unul din noi doi. Ne cântă azi pădurea fermecată De-ale iubirii noastre dulci fiori Povestea dintre un băiat și-o fată Va dăinui cât vor fi cerbi și zori. Referință Bibliografică: IZVORUL / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are cuibul în adâncurile sale, acolo unde se poate regăsi cu sine. “Te caut în roua ce-ți plânge pe gleznă,/ Din frageda glie călcată de cerbi,/ În razele lunii străpunse prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise și în calde memorii./ În zgomote surde și-n liniștea grea,/ În vremuri uitate de timp și istorii,/ Te regăsesc ascunsă în inima mea...” ( Regăsiri
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
le-ascult./ În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit- adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria s-a pierdut undeva în ceață și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ a-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești copilărie,/ cu pădurea ta cu tot?” Întâmplarea care i-a marcat ciclul poeziilor de
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
iubire ce a mai rămas, dacă sub osândă este tot la pândă dorul fără glas. Am pierdut norocul pe-al uitării drum și-n inimă focul este scrum și fum, dar iubirea veche și-a găsit pereche dragostea de-acum. Cerbii deznădejdii din copite bat, scormonind primejdii de ne-nlăturat, când, din munți de teamă, vânt de dor destramă sufletu-mi speriat. Dar de ce te caut și te chem mereu cu-al speranței flaut când ascuns sunt eu? Dacă ies din pleoape
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
orbiți de nepăsare, Transformăm iubirea-n ură, Și distrugem la-ntâmplare Tot ce înseamnă natură! Ne distrugem toți copacii Prin tăierile masive, Sângeră și plâng săracii Sub securile abuzive. Distrugem și firul ierbii Cu prea multă poluare, Prin codri ucidem cerbii, Din pofta de vânătoare. Contaminăm atmosfera Și pădurii îi dăm foc, Ne distrugem biosfera, Ce vom pune oare-n loc? Avem inima de gheață, Chiar și zâmbetul pe buze, Când distrugem orice viață, Păsări, animale, gâze. Otrăvim apa-n izvoare
ÎNVINŞI DE NEPĂSARE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383516_a_384845]
-
cristelniță, își sapă-n țarini zorii spălând de patimi umbrele din luturi. O iederă zvâcnește-n șoapta lunii strunind al stelelor răvășitor șirag, tăcerea-și trage-ncet un giulgi de funii acoperind lin cerul, cu degete de mag. Copita unui cerb lovește-n obraz apa descântec prins de sete pe buze de viori, și-ncet, începe-a suge izvorului din talpa în care-a plâns iertarea atâtor lungi iernări. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: A TOAMNĂ, A IARNĂ / Doina Bezea : Confluențe
A TOAMNĂ, A IARNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383583_a_384912]
-
Voinței Lui o nebunie frumoasă în care mă înscriu lăsând în pridvor orgoliul nemăsurat al propriei ființe însetată de zbor de aer în plină culoare a visului nevisat atins într-o clipă de neatenție cu firul de iarbă din copita cerbului care tocmai boncăluiește printre stejarii miracolului de a fi Anne Marie Bejliu, 11 iunie 2016 Referință Bibliografică: să trăiești ca un corb / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor
SĂ TRĂIEŞTI CA UN CORB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383615_a_384944]
-
Și iubita (mireasa ) , iată ce spune : ” Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui. El își paște turma între crini. Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor . Întoarce-te iubitule , sai ca o căprioară , sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart .” Cântarea cântărilor 2: 16,17 Domnul Isus , cel mai iubit om dintre oameni , pe drept e numit așa în Ps. 45 , deoarece El e iubit de milioane și milioane de oameni de toate națiunile, chiar dacă
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
timpul, mi-au prins o lacrimă-ntre plete ademenind sub somnu-i chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
o are, Și ea sporește, nu e-n van. Din nori albaștri ca topazul, Pe cerul roz și sidefat, Cad picuri de cleștar în iazul Cu pești de aur populat. Doar iarba-i verde ca și-aici Iar mii de cerbi și căprioare, O pasc în voie parcă zici Că sunt o turmă de mioare. Nici lupi nu sunt să le atace, Nici urși cu blana maronie, Toată natura e în pace, Și în deplină armonie. E-atâta frumusețe-n jur
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
timp purtate!... V. MARTIE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. MARTIE Mi-am pus cu grijă capu-n firul ierbii Și-am stat acolo mult în nemișcare Să văd cum vin să se adape cerbii Și cum frământă pământul în picioare Copacii prind pe ramuri mlădițe,mugurași Privirea liniștită străbate,se desfată Ai vrea să stai acolo și lumea să o lași Să nu mai i te alături niciodată! Printre brazii înalți lumina se revarsă
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
pentru că se plătea în valută și față de restaurant, unde se practicau prețurile cele mai mari din oraș, dar pe care totuși, uneori, și le putea permite oricine, pentru sărbătorirea unui eveniment deosebit. O altă variantă era “Gaura dulce”, din spatele restaurantului „Cerbul Carpatin”, de aceeași categorie cu „ARO” sau restaurantul „Cina”, mai acceptabil ca preț, dar de nivel calitativ puțin mai scăzut. Acum însă, promovaseră prea puțini studenți iar aceștia erau foarte obosiți după efortul depus, dar încununat cu succes. Promovarea unei
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
și rumeguș, Se-agită câte-un cărăbuș de pluș, Iar luna se aprinde-n colț de cer Și cerul își desprinde-o stea de fier. Privesc la melci sticloși și fără case, La fluturii de noapte de mătase; Spre-un cerb cu stea în frunte mă îndemn, Prin vântul, întețindu-se, de lemn. Apoi mă uit subit în calendare, ... Citește mai mult Sub podul de cobalt apare-o vidră,Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită ochi în ochi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
lemn și rumeguș,Se-agită câte-un cărăbuș de pluș,Iar luna se aprinde-n colț de cerși cerul își desprinde-o stea de fier.Privesc la melci sticloși și fără case,La fluturii de noapte de mătase; Spre-un cerb cu stea în frunte mă îndemn,Prin vântul, întețindu-se, de lemn. Apoi mă uit subit în calendare,... VIII. ÎNCHISTARE DE SEARĂ - ȚĂRII MELE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. Zăvoaiele nu mai
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz, Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz, Absorb luciul apei în ochiul deschis - Un ochi care-mi ține un soare închis. Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii Așteaptă, o vreme, luna de seară; Să uite, să plece, să nu mă mai ceară! Pe cerul sălbatic copacii se zbat, Din crengi și din păsări îmi crește un pat, Pe care m-
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz,Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,Absorb luciul apei în ochiul deschis -Un ochi care-mi ține un soare închis.Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbiiAșteaptă, o vreme, luna de seară;Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!Pe cerul sălbatic copacii se zbat,Din crengi și din păsări îmi crește un pat,Pe care m-așez
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
-te în vânt. Când mergi pe drumuri, răzvrătit De-atâta suflet ghemuit, Coboară-ți vocea în balast, Fii pentru moarte un contrast, Oprește lumea-n gândul tău, Oprește binele din rău, Așază totul în păduri, Să crească-n ochi de cerbi și muri. Aseară n-a mai fost la fel... Dormea cu moartea-un menestrel, Nu era liniște deloc, Nu era cântec și nici joc, Așa cum licuricii toți Se mai jucau, bătând la porți Prin care tu redeschideai O altă poartă
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]