737 matches
-
zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri cătră creste. Îl ajung neguri din râpa din dreapta, îl ajung neguri din pârăul din stânga. Dar n-ar fi Nicula Ursake un om cu mintea întreagă, s-ar putea îndupleca spre amăgirile care-l cearcă, de care sunt atât de pline capetele proștilor. N-a fost ursul - deși avea înfățișare de urs; a fost altcineva, al cărui nume nu se rostește fără primejdie la acest ceas. Fără îndoială că a fost urs acela, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putem face altfel? Atâta scădere este că rămân numai lupii păzitori în pădure. Și, pe lângă asta, iapa mea nu-i potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o facem aliat, fără a o agresa. Și mi-am amintit de un moșneag - moș Sârgheac - din comu- na Strunga, județul Iași. Acel moșneag învățase singur să altoiască pomii. Era atât de pasionat de această îndeletnicire a lui încât în- cerca tot felul de experiențe. De cele mai multe ori, reușea. Marea lui satisfacție era să-ți arate un păr tare mândru, din fața Primăriei, pe care moș Sârgheac altoise vreo douăsprezece mlădițe din tot atâtea varietăți de păr. O livadă de peri într-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Deci socotind... că... ce mai întăi trebuință de a să pune la cale, pentru ca și domnii să aibe unde să șază și supărare a să lua casăle unora și altora pentru ședere domnii să lipsască, n-am lăsat a nu cerca toate chipurile ce s-ar pute afla mai lesnitoare spre punere la cale aceștii neurnite trebuință, și după cercările ce s-au făcut, fiindcă a să face la loc curțile vechi trebuia o mare cheltuială altu mai lesnitor chip nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
rânduri să vadză cum scrie. Iar acel copil, fiind telpiz (viclean n.n) bun, au scris... Nu este mai mare blăstămat în lume decât omul cela ce are o fărâmă de pâine în mână și o leapădă pe acee și cearcă să afle altă mai mare>. Și au dat la Dumitrașco-vodă. Iar Dumitrașco-vodă cetind, au dzis copilului: <Hai ghidi cahpol> (Ce pușlama vicleană ești!)... Și n-au mai spus lui Șeremet ce-au scris copilul, fiindu-i rușine, numai ce-au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
interesantă privind controversata origine a cuvintelor românești bală (monstru) și balaur (64, pp. 37-41). Încercând să reconstruiască un prototip indo-european care să poată explica atât fonetic, cât și semantic rom. bală (din care derivă balaur) și alb. ballë („șarpe mare”), cerce tătoarea a propus radicalul indo-european *bhai- („a se teme”). Un radical care a dat reflexe în mai multe limbi indo-europene, printre care lit. báime („frică”), bailůs („fricos”), let. baile („frică”), bail’s („fricos”) și mai putem adăuga rus. boiazni („frică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1900 : „în pădure există o ființă supranaturală care supraveghează pădurile, le îngrijește, le crește, [le] apără de răufăcători”. Ea este benefică față de tăietorii de lemne care respectă legile pădurii, dar „pe cei ce cu cugetul rău intră în pădure și cearcă acolo să facă numai stricăciuni îi ologește, le aruncă asupra lor lemne de frânge mânele, le îndreaptă securile să-și taie picioarele” (111). Anume în acest din urmă caz credința populară pare să fi căpătat o coloratură „ecologică”, în dauna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mălai” (138). Vegetarianismul lor este o lege niciodată călcată : „șolomâner - ăla nu mănâncă de dulce” (65, p. 115). De altfel, cerșitul hranei nu pare a avea rostul de a potoli foamea solomonarului, ci acela de a testa bunăvoința săteanului : „Ca să cerce credința oamenilor și mai ales dărnicia față de săraci. Pentru aceea cutreieră satele ca cerșitori” (8, p. 144). Unele cre dințe menționează faptul că „pita căpătată de pomană nu o mănâncă, ci o aruncă pe ape” (8, p. 143). Pare a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vechii naționalități era formulat în rescriptul imperial care confirmă organizațiunea administrativă și judecătorească a acestei provincie în urma alipirii sale de Rusia, fără ca să se facă acolo cea mai mică deosebire între Basarabia de jos și cea de sus. S-au cercat unii de a conchide că Basarabia era un ținuț turcesc sau tatar din unicul fapt că otomanii țineau trei cetăți într-însa. Dară istoria Țării Românești prezintă și ea o anomalie de același fel; cetăți turcești au fost mult timp
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nisipurile fierbinți ale politicului, și nu găinarioții politicarzi. Aceștia din urmă eșuează glorios în discuții culturale sau cetind versuri, ca Radu Vasile, la emisiunile păunesciene, când nu-și publică romane la Polirom, de rîde și Nea Nicu,/ Măcar că iaște mort. Cerc să integrez fenomenul în doctrina mea despre naveta inesențială. Așa, bunăoară, dacă domnul, critic literar pendulează între Universitate și jurnalistică, Geluțu Voican între Metafizică și clitoris, apoi Primarele Simirad unduiește și el între două extremități, carele sunt administrația municipală, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
speranță cât și cele de dezamăgire și declin, condamnând manifestările de neînțelegere și discordie între conaționali. De aceea și spunea: „Neprieteni are fiecare om și cu atât mai mult un popor. Neprietenii poporului nostru voiesc să distrugă armonia noastră socială, cearcă să ne înghită și e zdrobitor când și români...dau mâna vrăjmașilor noștri și vând sentimentele lor naționale și patriotice pentru ambiții mici omenești”, iar în altă parte: „Dumnezeul strămoșilor noștri e cu noi. El ne-a susținut neamul vajnic
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fie direct destinatarului din Boston, fie unei cunoștințe care putea fi în legătură cu acesta. și tot așa. De fiecare dată, cercetătorii primeau și o carte poștală pentru a urmări traseul pachetului. La final, în cazul în care pachetul ajungea la destinație, cerce tătorii citeau lista de nume și numărau, astfel, conexiunile din rețea. Dacă pachetul nu ajungea la destinație, cărțile poștale indicau locul și momentul în care lanțul de legături se rupsese. În final, dintre pachetele care au ajuns la destinație, unele
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
persoane trimise în judecată instituțiilor obișnuite, adică parchetului regulat, poliției și Fiscului. Dar nu a mers. Și era de așteptat că nu va merge. Corupția și mai ales corupția de nivel înalt presupun riscuri pentru cariera oricărui oficial care în cearcă să înceapă aceste anchete. Pentru orice procuror e mai simplu să ancheteze un furt de găini decât un caz de corupție, iar în final el este evaluat oricum în funcție de numărul de cazuri reușite, nu de complexitatea cazurilor. E drept că
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
un articol a fost generat sau nu dintr-o zonă politică sau alta. Pe noi ne interesează dacă lucrurile sesizate acolo se confirmă sau nu. Și cel mai important este că, atunci când apar materiale, agenția reacționează foarte rapid și în cearcă să soluționeze cazurile foarte repede. Știți ce s-a în tâm plat cu cazul Botiș și ați văzut cazul Andreescu (fos ta șefă a Secretariatului General al Guvernului, de misă pentru că a închiriat spații comerciale unor rude - n. a.). — Să ne
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
plein-airist nărăvit. Nu putea suferi adăpostul. I se părea că în casă e prizonier, spionat. De pe când de mic fugea de-acasă, îi rămăsese ca tuturor vagabonzilor dragostea de a trăi pe drumuri. Mai târziu, meseriile variate pe care le cercase le alesese tot drumețe. Dar mai de preferința stase totdeauna în vacanță de orice ocupație: hai-hui și rentier, deoarece nu se lăsa niciodată fără 5 lei în buzunarul pantalonilor, ca fond inalienabil Pnten Hstfe! cheltui tot prisosu! Viața asta his
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și tâlhar, se zbătu cu cel nevolnic și cinstit. Sfârși prin a demasca doctorului Răut mizeriile lui de soț-eonsorte. Doctorul, prudent, socoti că, deoarece bolnavul nu poate pleca, ce] mai bun lucru e să dureze cât mai mult pe loc. Cercă deci să-1 convingă că Leysins se putea amâna fără riscuri. Căută sa temporizeze. își aplică tratamentul mai intensiv, transformă încă mai mult apartamentul în laboratoriu. Adesea, scoborând scara de marmoră, făcea planuri de amenajare a întregului palat, se lăsa tirîț
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu se asfixiase complet, dar trebuise ca însuși doctorul Rim, cuprins de panica unei văduvii neașteptate, să ajute babei s-o aducă în fire. Sia dispăruse și se întorsese abia seara, târziu, pe furiș iar. Când a doua zi Lina cercase să zbiere la ea, nu avusese putere și nici nu vrea să moară pentru o "strigoaică", cum îi zicea acum. îi spusese numai să plece din casa ei, uitând chiar pe Lică. Intervenise însă Rim ca pacificator, cu demne cuvinte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
asta și asista uneori de teamă ca nu cumva contrariul să fie o greșală, dar, odată acolo, era chinuit de ideea că poate n-ar fi trebuit să vie. Se prezintă cu simplicitatea cu care se adapta oricărei situații; nu cerca să se amestece cu oameni și lucruri ce nu i se potriveau, dar îi se alătura fără stîngacie. Toată stângăcia lui era sufletească. Pe când sta acolo cordial și discret, era turburat de grija de a nu fi displăcut Elenei, prea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina, de la vizitele medicale, se întorcea cu înconjur pe strada Minervei și vedea mereu incinta ermetică și pustie, cu transperantele lăsate în jos la cele trei ochiuri suprapuse ale geamului parcă unic. într-o zi oprise și se cobc%îse cercând să intre, închis și nici o sonerie! Un cățel mic și rău se năpustise. I se păruse că mișcase sus o perdea. După ceva așteptare trebuise să plece. Ce căuta acolo? Gonise pe Sia. Nu o preocupa dacă Rim o vede
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o culme și un punct "terminus", ci un început - ceva ca ultimă filă din calendarul unui an bun, pe care o rupi pentru a privi ziua dintâi a altuia, de la care aștepți mai bine încă. In seara aceea, după ce Marcian cercase să corecteze tăcerile expresive, vorbind cu Drăgănescu, plecase mai devreme ca de 271 obicei, lăsând pe Elena tot așa de molcomă și distrată, li da impresia contagioasă a unei ființe cuprinsă în semisomn de un vis plăcut. Marcian nu se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de jos, dădea de acolo toate comenzile. Mecker era mai mare decît noi, așa că Ionel a Încasat cîteva, dar a și dat, oprindu-l pe ăla să ajungă la mine. Eram șocat: la Rătești, nu mi se-ntîmplase niciodată să În cerce cineva să mă lovească ori să mă Înjure. Am Încercat să-l potolesc pe Grosoș, aducîndu-i aminte de trecutul nostru comun. S-a ridicat urlînd: — Ce? Mai vrei să rîzi și-acuma de mine? RÎzi dacă poți: colografie, călimărie, cali
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de culoarea nisipului, vocea nu-i seamănă cu a celorlalți. Omul acela e Karl. El discută cu un alt bărbat sau, mai exact, ascultă, pe când celălalt vorbește. Vocea lui e potolită, melodioasă, ca a primelor sunete ale unui cântec. În cearcă să-l convingă pe Karl, Adam Înțelege că ceva nu e-n regulă, că nu e totul cum ar trebui. Pricepe că o să fie luat de Karl, dar că celălalt spune ceva ce el nu reușește să Înțeleagă. Nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
forța aceea imensă în acele fusuri fragile, care cutremurase atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara cu capul întors spre dog-cart-ul pe care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel băietan nu atârna altădată la spatele dog-cart-ului. Era probabil că azi Hallipa poposise îndelung undeva, unde nimeni nu-i putea îngriji echipajul. Dar unde oare? Ochii încruntați ai stăpânului casei, care se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la ea și s-o ușuiască de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo de Indias? Când s-a mai pomenit așa ceva? Era zveltă și plină de pistrui. Părea obosită. În ciuda cearcă nelor, avea, totuși, un farmec trist, discret, dar foarte persistent, care l-a urmărit toată ziua. În seara aceea, la cină, deja nu mai ținea minte nimic din explicația ei de jumătate de oră, într-o spaniolă fără cusur. Tot
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de vizitatorii nepoftiți, care de-acum făceau cale întoarsă chiar de la poartă, că oamenii de prin părțile noastre sunt cam strânși la pungă, în timp ce ironiile cu sau fără perdea le servesc râzând mânzește. S-a debarasat și de bășcălioșii care cercau să intre în vorbă cu el la drumul mare și-l întrebau mai întâi încotro pleacă sau de unde vine, răspunzându-le pe scurtătură: Cu coadă fără coadă, bine că trage! Și dădea bice calului. În schimb, la moara cumătrului Gheorghieș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]