900 matches
-
n-o reține prea mult, îi ceru voie să-i explice, cu modestele sale cunoștințe, câte puțin din viața aștrilor cerești. Ea primi cu bucurie... Era o dorință a ei mai veche, și gândul o purta în copilărie, când din cerdac se uita seară de seară, pe cer, până când mamaia venea și o lua în casă... - Hai fata mamii, hai la culcare... Ai să te mai uiți și mâine!” Privea, atunci stelele, fascinată ca la niște ființe misterioase, dar nimeni nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stea a tras o vârstă albă pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare. ”- A mai murit un om...!”. I-a șoptit mintea rar, ca o făptură sleită de puteri. Așa îi spunea bunica Ileana, în cerdac, seara, la Zahorna... ea nu știa de ”orionide”! - In noaptea asta, parcă plouă cu orionide! murmură Iorgu. E luna lui octombrie, luna lor!... O stea cade și moare... e o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zgomot...! Copleșit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
meu. Poarta înaltă, masivă se întinde ca un câmp negru de-a lungul curții. Doar în locul unde sfârșește gardul grădinii totul este inundat de o lumină verde, sticloasă. În raza acestei lumini mi se face frig. După ce urc scările de la cerdac, mă opresc. Pe ușa grea, minerul de alamă strălucește orbitor. O fâșie îngustă de lumină cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor: ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc pe Matei; cobor în fugă treptele cerdacului și intru în tunelul umed și întunecat de sub casă care dă în curtea interioară unde se află intrarea de serviciu. Curtea e plină de așchii și de coji de mesteacăn. Aici taie portarul lemne, lovind puternic cu toporul, aici așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am înțeles? spuse Camelia. Ne-ai invitat să petrecem Paștele aici și am venit. Tată, ți-am adus și un cadou, zise Ana. Cadou, mie? Da, cadou, de casă nouă! Puseră pachetele pe masa cea mare rostuită de Petre în fața cerdacului, Petre le desfăcu cu grijă și... surpriză: un computer, nou, cu ecran, tastatură, boxe, imprimantă... Tată, preciză mezina, cel care l-ai avut tu la atelier l-am luat eu, iar ție ți-am cumpărat unul nou, să tragi cablu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
iar în comuna sa natală și în largul cerc al numeroșilor săi prieteni și cunoscuți de pretutindeni, regrete unanime. Dumnezeu să-1odihnească în pace”. Averea lăsată de bunicul ca moștenire familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde alergam jucându-ne de-a prinsa, un grajd imens plin cu animale și două slugi, Hilip Bulbacul și Grafira Rotundu, care le îngrijeau, o moară de măcinat făină de porumb, situată pe cursul râului Moldova, vreo
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii iese în cerdacul din spate cu o tavă cu păhăruțe, pentru folosul cel de obște ale coriștilor, care se împărtășesc din țuica de pomană, zic cuvenitele vorbe care se zic la asemenea momente învăluite în parfumul de rachiu de prune, și pe urmă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
VASILE ILUCĂ Ce nu știm despre Iași De vreo două zile m-a cuprins dor de ducă... Nu-i un dor oarecare, ci chemarea are chip și suflet... Și încă ce suflet! Stau în cerdac cu gândurile vraiște... O geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cine să mă caute la acel ceas. Deschid poarta și în fața mea ședea ea - țiganca - zâmbindu-mi deschis. Bună vremea, boierule, și iartă îndrăzneala de a ți bate în poartă așa tam-nisam. Ești bine venită. Intră și urcă colo pe cerdac. Te-oi ospăta cu cevașilea și îi bea o ulcică cu apă rece. Bună vorbă, conașule. Sunt vlăguită și flămândă de atâta cale bătută astăzi. Am tot vrut să te întâlnesc pe calea spre... Abia atunci mi-am dat seama
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
seama că îl micșorează pe însuși părintele său - Vasile Lupu voievod - care, după ce din lipsa de grijă a călugărilor greci biserica stătea gata să cadă, a făcut turlă bisericii, chilii, trapeză, pivnițe și zidul din piatră cu turn clopotniță și cerdac deasupra porții... Ei, dar să lăsăm acestea și să revenim la Aron Vodă, care în hrisovul din 1594 septembrie 1 - 1595 aprilie 24 (7103) scrie: „Am dat și am întărit sfintei mănăstiri din nou zidită de noi, anume din łarină
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca să nu-l fac să aștepte”. Am pus în ordine cărțile, iar desaga am dosit-o sub o salcie și am luato la picior cu grăbire... Când am deschis portița grădiniței din poiană, bătrânul tocmai rânduia bucatele pe măsuța din cerdacul căsuței... Bine ai venit, dragule! Bine te-am găsit, sfințite! Poftește la masă! Dacă ți-ai adus de acasă - am completat eu. Până una-alta, să binecuvântăm bucatele și apoi să ne așezăm pentru a întreba de sănătate cât mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
streini ce ș-ar găsi fără bir în vistierie... să fie scutiți”. Scutire, scutire, dar nu chiar pe degeaba, ci: „pentru a gusta mila ce am făcut... cu aceasta... mănăstire dator să fie igumenul... să aibă purtare de grija pentru cerdacul (casa de vânătoare a lui vodă) ce s-au făcut di cătră domniia me pe moșie mănăstirii ca să nu să răsipească și să tocmască ce s-ar strica dupe vremi”. Cum văd eu, părinte, din hotărârea „Divanului Cnejiei Moldovii” din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
De ce n-ar începe cu sădirea unui cireș cîndva?! Un copăcel subțire cît degetul... Merge în camera vecină să ia o sticlă din țuica făcută în toamnă. Bea. Apoi mănîncă un castron de cireșe din găleata umplută aseară. Stă pe cerdac și scuipă sîmburii departe, în curte, sub bolta de viță de vie. Aici, pe cerdac, a stat acum doi ani vara și-a terminat romanul aflat încă la editură. Păcat că, spunîndu-și cuvîntul timiditatea, nu poate insista mai mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în camera vecină să ia o sticlă din țuica făcută în toamnă. Bea. Apoi mănîncă un castron de cireșe din găleata umplută aseară. Stă pe cerdac și scuipă sîmburii departe, în curte, sub bolta de viță de vie. Aici, pe cerdac, a stat acum doi ani vara și-a terminat romanul aflat încă la editură. Păcat că, spunîndu-și cuvîntul timiditatea, nu poate insista mai mult pentru soarta romanului, să-i fie citit în redacție, să plece spre tipar. Dacă-n martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Vreau să ajung măcar la jumătatea romanului! * E august, vremea porumbului în lapte, numai bun de fiert, a prunelor și a perelor. Cîteva zile a plouat. Copiii, cinci la număr, Mihai și sora sa mai mică au umplut casa. De pe cerdac n-au lipsit gălețile pline cu pere mari, zemoase, culese de Mihai pe ploaie. Motive de joacă sînt, dar toți se uită la cer. Optimiști, băieții pregătesc îndelung sculele pentru pescuit. Ionică, nepotul mai mare al lui Mihai, elev într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
orășelul în care locuiește. Povestește mereu de trofeele lui din anii precedenți, sau din vara asta, pregătește undițele, leagă ace de rezervă, înfășoară aruncătoare pe sticle de un litru. Costică, celălalt nepot, ascute acele și, în fiecare noapte, iese în cerdac, să se uite la cer, în speranța că s-or vedea stelele. Adrian e novice. Ascultă fascinat povestirile celor doi și se inițiază. Noaptea, băieții dorm împreună într-o cameră. De fapt, stau de vorbă. Adorm abia în zori. Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
romanul stă neatins într-o pungă de plastic, pe fundul genții de voiaj. Seara aceasta, imediat ce Cristina s-a întors cu fața spre perete și doarme profund, Mihai îl scoate de acolo. Face un ibric de cafea și iese pe cerdac, la masa instalată lîngă bolta de viță. Recitește tot ce a scris. Dar nu poate continua. Ia din dulap sticla cu țuică și-și toarnă într-o cană. Bea, apoi mănîncă o felie de pepene verde, adus de sora mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
care, în parte, a ținut seama în forma nouă. Mai trebuie să elimine complet personajul feminin din partea a treia. O va face azi pînă la prînz. Apoi se va culca, iar la noapte și mîine va scrie finalul. Afară, pe cerdac, se aud cîțiva pași, apoi două bătăi în ușă. Sînt eu, Theodor, sparge liniștea vocea lui Săteanu. Mihai se grăbește să deschidă. Vizitele acestea, rare, una la două-trei nopți, îl bucură. Nu intră în amănunte personale, ci, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spus lui fiică-mea să-mi trimită radiocasetofonul ei cu baterii, să am ce asculta noaptea, cînd se ia lumina, da' parcă văd c-o să-mi pară rău. E mai plăcută liniștea. Noaptea aud șoarecii prin pod... Cînd ajunge pe cerdac, inspiră adînc: Ce bine-i aici! Dacă reușesc să mă pensionez, vin definitiv în sat. Salut! Și să știi că-s supărat pe tine. Ar fi trebuit să intri valvîrtej la mine!... Dar așa, să te folosești de-o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fost necugetate. Din curte, se aude cîinele lătrînd puternic și într-un fel anume, ceea ce-l face pe Mihai să înțeleagă că a intrat pe poartă un străin. Oftează nemulțumit și se ridică de la masa de scris, ieșind pînă în cerdac. Prin zăpadă, indiferentă la zarva cîinelui, dar atentă totuși la el, să nu se repeadă și să-i sfîșie hainele, o femeie înaintează către casă. Ochii ei mari și negri caută spre bărbatul ieșit s-o întîmpine. Bună ziua! Îl caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Doris insistă să-l ducă pînă la destinație, că nu-și face probleme nici din cauza benzinei și nici a celor două-trei ore în plus cît ar însemna abaterea de la ruta cea mai scurtă. La ieșirea din casă, Mihai pune pe cerdac toate resturile de mîncare și-i adresează cîinelui vorbe de rămas bun. Acesta pare să-l înțeleagă; iese în urma lor pînă în șosea și rămîne acolo, petrecîndu-i cu privirea, așa cum pe vremuri vreunul din părinți, rămas în marginea satului, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și apa pe văile din zona montană sau deluroasă. 4. Construcția locuințelor și a anexelor diferă foarte mult de la o regiune la alta, specificul fiind dat de materia primă folosită, proporția încăperilor, forma acoperișurilor, precum și de realizarea unor elemente complementare (cerdac, terase, foișoare) și a decorațiunilor exterioare. 5. Cântecele, jocul și portul românesc sunt de o mare diversitate, ca urmare a interferentei etniei române cu alte etnii: germană și maghiară în Transilvania, rusă și turcă in Dobrogea, ucraineană în Nordul Moldovei
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
realizează și portretul căutătorului În muzică de vers: ,,Noi, Alexandru Tăcu, vită de străhaiduc, rege peste toate proprietățile Noastre, arhimandrit al văzduhului și iubirii, Calif de Odobești și Podu-Turcului, bibliotecar al sufletului și ,,muncitor” al prieteniei, verde și Îngândurat al cerdacului Lunii, bărbat În toată firea și poet de aleasă lucrare, magistrat și elegiac, Învins și Învingător, dorit și dornic, aghiazma ucenicilor dar și tărie blestemaților, muzicant al cerului și deznădejdii, foarte abil trecător, paznic undeva, În Calea laptelui, lup singuratic
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Cuza” și Universitatea de la Chișinău, moment oferit de studenții care așteptau cu emoție solemnă numele În autograf depus de savantul George Emil-Palade pe carnetele universitare sub armoniile avântatului „Gaudeamus igitur”. I-am pregătit ospitalitatea În Copou, Într-o casă din cerdacul căreia admira Moldova de la Ceahlău până la Prut, contemplă colinele Iașului și o livadă cu cireșe coapte care Îi băteau În geam. Deși plecat de ani mulți din țară, mai precis din februarie 1946, salvându-se din fața represiunilor devastatoare - ginere al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
faimos În tot arhipelagul dintre Sumatra și Port-au-Prince, tratezi cu englezii, la căpitănia portului Darwin ești Înregistrat drept Kurtz și de-acum devii Kurtz pentru toată lumea - și Jim Cânepă pentru indigeni. Dar Într-o seară, În timp ce fata te alintă În cerdac și Crucea Sudului scânteiază ca niciodată, vai, cât de diferită de Ursa Mare, tu Înțelegi: ai vrea să te Întorci acasă. Numai pentru puțină vreme, ca să vezi ce-a mai rămas din tine prin locurile acelea. Iei șalupa cu motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]