887 matches
-
mănăstirea în paragină. O restaurează și o închină mănăstirii Galata... Nici așa mănăstirea nu are o soartă mai bună. Vine Vasile Lupu voievod, însă, care face turlă bisericii, face chilii, trapeză, pivnițe și zid împrejmuitor, din piatră, turn, clopotniță și cerdac mare (chilii) deasupra porții. Ștefăniță Lupu voievod aduce zugravii care au pictat biserica Goliei pentru a împodobi biserica cu pictură, dar... Te pomenești că ceva nu-ți place, vere? Chiar așa. Ascultă ce scrie Ștefăniță Lupu voievod după săvârșirea picturii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Iar răposatul Vasilie voievod cînd s-a ridicat la domniia Moldovei, dacă a văzut că sfînta mănăstire cade în mare pustiire a început să dreagă... și a făcut turn și chilii, și trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Numai că aici au ajuns călugării greci, care, ca de obicei, nu s-au spetit muncind ca să întrețină mănăstirea așa cum au primit-o, ci au lăsat-o, ba s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vodă, care te va lămuri pe deplin. La 20 martie 1658 (7166) el spune: “Noi Gheorghe Ștefan voievod,... facem cunoscut tuturor... să se știe că domnul Vasilie (Lupu) a dăruit Mitropoliei Sucevei, pe timpul mitropolitului Varlaam, cîteva vii,... ca și un cerdac și un iaz de pește... Însă după moartea... pomenitului mitropolit Varlaam, noi am auzit cum că acesta a lăsat,... nepoților săi,... viile, cerdacul și iazul de pește”. Și vodă spune mai departe: Dacă cineva dăruiește ceva mănăstiri, nu dăruiește călugărului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
știe că domnul Vasilie (Lupu) a dăruit Mitropoliei Sucevei, pe timpul mitropolitului Varlaam, cîteva vii,... ca și un cerdac și un iaz de pește... Însă după moartea... pomenitului mitropolit Varlaam, noi am auzit cum că acesta a lăsat,... nepoților săi,... viile, cerdacul și iazul de pește”. Și vodă spune mai departe: Dacă cineva dăruiește ceva mănăstiri, nu dăruiește călugărului, ci bisericii și, chiar dacă călugărul moare, trebuie ca dania să rămînă mereu mănăstiri”. Mai departe scrie: “Prin urmare, am luat viile, cerdacul și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
viile, cerdacul și iazul de pește”. Și vodă spune mai departe: Dacă cineva dăruiește ceva mănăstiri, nu dăruiește călugărului, ci bisericii și, chiar dacă călugărul moare, trebuie ca dania să rămînă mereu mănăstiri”. Mai departe scrie: “Prin urmare, am luat viile, cerdacul și iazul de pește acelor nepoți ai mitropolitului și le-am redat înapoi Mitropoliei”. Acum povestea îi limpede, dar nu te iert, ci ți-l aduc din nou pe Gheorghe Duca, în chip de vistiernic, cumpărând o vie la Vacota
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
deschise odată sufletul în fața preotului satului, un om înțelegător, adevărat păstor duhovnicesc. Hotărâtoare pentru viitorul lui fuseseră și vorbele unui învățător mai bătrân, care nu mai putea preda. Îl vedea în fiecare dimineață pe terasa casei sale galbene, cu cerdac în stil brâncovenesc, îmbrăcat întotdeauna în costum național moldovenesc, așezat pe un scaun, mereu cu o carte în mână. Se obișnuise să-l salute, fără a-l cunoaște. I se păruse firesc așa, omul inspira încredere, avea o figură blândă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon), la orașe casele au și subsol, parter, terasă. Dacă ținem seama de sensurile figurate ale lui casă, cuvântul are legături cu soț, soție, căsătorie, a (se) însura, mire, mireasă, burlac, becher etc. Toate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fiori, ascltau cu sufletul la gură... cu toate că bănuiau că multe erau plăsmuirile minții lui. Totuși, ei știau că în inima codrului se petrec lucruri grozave. Era destul că se înfiorau auzind lupii urlând în pădure, iar iarna, venind chiar în cerdac, până la geam. - Hei, dragii tatii.. le spunea el; am văzut azi în Anuca, fata pădurarului pădure un Faun<footnote Faun, zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și picioare de țap. footnote>... Știț
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai celebri, mai inspirați, mai sufletiști, Îmbrăcați În ițari și port oltenesc, mireasă ce-a participat la un moment dat magic chiar cu vocea ei la veselia generală, fiindcă s-a cîntat non-stop Într-o atmosferă de veselie după ce-n cerdacul cu mușcate mirele se dovedise vădit emoționat, printre altele și din cauza elementelor ornamentale „care-au conferit miresei un look de domniță bizantină”, dar În 1453 turcii n-aveau cunoștințe de limba engleză, n-aveau look, și au cucerit ca mitocanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Era o femeie extraordinară, așa își imagina că fuseseră pe vremuri bazilesele. Stăpânea, ca și acelea, într-o zonă în care nu pătrunsese colectivizarea, o casă de munte, cu pereții jupuiți pe dinafară, dar mereu proaspăt văruiți pe dinăuntru, cu cerdac, ogradă și livadă, în apropierea unei mânăstiri cu zidurile ronțăite de vreme și înverzite de mușchi fin, de unde răzbătea la ceasuri exacte sunetul toacei de lemn, ca un glas de început de munte. Trăind doar cu o rudă îndepărtată, rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se sculau dimineața îndeplinind, toate trei, obligațiile unei case mari, ca într-un ritual, măturând zăpada viscolită în timpul nopții peste treptele urcând în cerdacul înalt, îngrijind păsările ce cotcodăceau în porumbarul încuiat cu lacăt uriaș, apărate de câini negri și imenși, crescuți de mici să fie răi, controlând vârtoșenia îngrăditurii și a porților înalte pe care le-ar fi putut zdruncina vreo sălbăticiune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spuneați că dreptul de proprietate... ziceați ceva că mă simțeam stăpîn, sigur pe mine... cînd n-ai noroc, n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise, sora Anei ieși din casă, eu eram Încă În cerdac (Îi spuneam cînd prispă, cînd cerdac), ea se rezemă de balustradă după ce făcu o piruetă, știindu-se neobservată, Îmi dădui seama că nu mă vede, asta mă miră foarte mult, se pregătea să plece la biserică. Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ceva că mă simțeam stăpîn, sigur pe mine... cînd n-ai noroc, n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise, sora Anei ieși din casă, eu eram Încă În cerdac (Îi spuneam cînd prispă, cînd cerdac), ea se rezemă de balustradă după ce făcu o piruetă, știindu-se neobservată, Îmi dădui seama că nu mă vede, asta mă miră foarte mult, se pregătea să plece la biserică. Aș fi vrut să-i vorbesc, mi-era teamă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
buna credință nici după schimbarea vremilor, după 1947 pînă acum, rămînÎnd credincios, mai departe, memoriei pe care o păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gîndea era de mult terminată), Ana, aflată În cerdacul casei sale, privea În aerul Înviorător al dimineții zăpada cîmpiei În fîșia văzută departe Între casele din canatul drumului și liziera păduricii de iarnă. „S-ar putea ca el să vină aici, să facem Crăciunul Împreună”, gîndi. Crezu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe picioare. Vroiam să-l mai Întreb ceva, nu știu ce, dar Ana care stătuse pînă atunci În capătul opus al odăii, urmărindu-mi prezența, veni către mine și - ignorînd adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, În bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, Îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc Înmormîntarea. A doua zi, spre ceasurile prînzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse În comună și mă lăsă În fața casei Învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum Îl numisem cîndva și În canatul ușii deschise de la antreu mă Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În lumea asta și ieșim din ea mereu Înșelați. Și Ana vorbea... sau poate Încetase de mult să vorbească și numai sufletul meu o mai auzea din alte vremi. În dimineața zilei următoare, calmă de primăvară, cu soarele bătînd În cerdac, o mai văzui Încă o dată și stătui de vorbă cu ea Înainte de plecare. Un chinuitor joc Între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu Îngăduia prin decență decît un anume tip de conversație, zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
avînd ca obiect „activitatea obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din Întîmplare, totdeauna În sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se Întoarcă seara, tîrziu, Înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea În cerdac. Nu părea prea Îmbătrînită, avea În schimb părul, Într-adevăr, alb. „Sărut mîinile!”, vorbii pentru amîndouă. Intrarăm În casă. - Mamă, ceva de-ncălzit! Mi-aduse, după puțin timp, țuică fiartă. - Mă bucur, nici nu știți cît mă bucur, de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
știți foarte bine, mai mult le tîrÎm. Măcar de ne-am fi putut alege veacul În care să ne naștem. - Da, răspunsei și după două zile, În lumina soarelui de dimineață, plecai spre gară, Întîia dată fără Lung. Și din cerdacul casei, Ana, dreaptă, nemișcată, asemeni unei statui, se uita spre mine; părea să-mi urmărească plecarea deși privea În gol. 7. Era În dimineața unei zile de luni, cînd doamna Pavel primi - În timp ce mă aflam la tribunal - fantastica veste din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
manuscripte, acela de care modestul tânăr face mai multă vorbă, cuprinde Vămile văzduhului, carte care se află ca manuscris în biblioteca oricărui boier bătrân, legat în genere împreună cu Minunile Maicii Domnului, iar al doilea manuscript cuprinde o copie scrisă cu cerdace de pe cronicele lui Urechi, Miron Costin și Niculae Costin. Iată ceea ce voia d. Giuvara "să aducă la cunoștința publicului român, și în special tutor acelora ce iubesc bătrânele noastre tradițiuni naționale și rămășițele ce strămoșii ne-au lăsat împrăștiate pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în munte Soarele, naftalină, în rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atâtea vinuri, Sau aurora clopot de var în căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna în cerdac, Umed și bun pământul cu aburii în șoapte, Tristețe sfărâmată sub crengi ca un gândac. (Schützhaus) Imaginea despre acest volum n-ar fi cât de cât completă dacă n-am reține și un număr de „definiții” ale poeziei, conturate pregnant
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de toți aceia care s-au interesat de perioada ieșeană a viitorului muzician. Din informațiile oferite de Profira Sadoveanu aflăm că „Sergiu Celibidache, subțire și vioi, cu chip smolit și păr sumbru și creț, dădea din mâini, bătea step pe cerdac, susținând că numai muzica sincopată e interesantă, că nu-l mai atrag clasicii, că niciodată n-are să-i mai cânte...neobosit și îndărătnic, demonstra matematic că numai el are dreptate și că nu-și va schimba părerea niciodată”. A introdus
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Testul nr. 59 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: ACTUL I, SCENA III CHIRIȚA, GUGULIȚĂ, ȘARL, SAFTA, ION (Ion vine alergând dintre culisele din dreapta. Ceilalți ies din casă și se cobor din cerdac.) GUGULIȚĂ: Cine mă cheamă?... Nineaca! SAFTA: Ce este?... Ce este? ȘARL: Qui diable?... Ah! madame!... ION: Aud, cucoană... Iaca, ia... CHIRIȚA: Da’ veniți azi de mă coborâți de pe cal... Ce, Doamne, iartă-mă!... ați adormit cu toții?[...] ȘARL(apropiindu-se de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Românul din Bucovina, arheologul Dionisie Olinschi - Olinescu, stabilit în Regat în 1893, a scris despre „Stâlpul lui Vodă” la 1886: „La Prisaca o atinență a orășelului Vama, districtul Câmpulung, se află monumentul lui Mihai Vodă Racoviță, care se întregește cu „Cerdacul lui Ferenz” din Iași, căci amândouă monumentele istorice se referă la unul și același eveniment, la încercarea nemților de a prinde pe Mihai Racoviță - Vodă... După copiile ce avem se zice că nemții fără de veste au lovit la 1716 scaunul
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
monument ridicat de Mihai Racoviță pentru comemorarea luptelor purtate împotriva armatelor austriece, în contextul războiului austro-otoman dintre anii 1716-1718. zice inscripția: „i-au bătut și i-au risipit, dar și movilă am făcut pe trupurile lor și minunată cruce și cerdac de piatră lângă movilă am făcut, lângă drumul cel mare din josul Cetățuii, unde au fost și războiul” <footnote Procesul verbal din 9 iunie 1923 se află în arhiva personală Dimitrie Tomiuc din Vama. Pentru mai multe amănunte vezi: Ion
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]