650 matches
-
9. Mă aflam În tribunal, la biroul meu, cînd unul dintre grefieri, tînăr, Înalt, bătu la ușă (politețe ce se va uita cu timpul), o deschise și Îmi spuse (avea ceva desuet ceremonios În voce, ba chiar În alcătuirea frazelor, nu numai că respect față de cel cu care vorbea, dar mai ales În prețuirea, pe care o dorea publică, a persoanei sale, ca „funcționar al justiției”) că la orele unsprezece, urmează să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o dădea prezenței sale, păru chiar mai Înalt ca În realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult mai solemn decît se voise, - și, Înaintînd cîțiva pași pe cimentul curții, se aplecă ceremonios și le sărută mîinile, Încîntat de impresia bună pe care era sigur că o făcuse. - Doamnă, rosti, și dumneavoastră, domnișoară, fiți binevenite În casa noastră. Și fură poftite Înăuntru. Doamna Pavel văzîndu-se În pericolul de a fi trecută pe planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o clipă a-l adula. Îmi amintesc prin 1948, școala, Liceul „Gh. Roșca Codreanu” organiza cu acceptul doamnei Eugenia Tutoveanu și în prezența numai a ei, pelerinaje pe la casa, c amer a și patul lui G. Tutoveanu, care ne primea ceremonios și îngăd uito r, pe noi cei care-i treceam pragul, să l vedem pe academicianul de la Bârlad, din efectivul îndrăzneților nelipsind literații de mai târziu, colegii mei, C.D.Zeletin, Lucian Raic u, Adrian Beldeanu, Alexandru Tacu - Zeletin și nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il Comandate îi întovărăși până la masa unde-i așteptau, intimidate, trei tinere femei mascate, apoi dispăru. - Ar putea fi aceleași, spuse Adrian, înclinîndu-se și să-rutîndu-le ceremonios mâna. Căci, după cum se vede, măștile, deși diferite, sânt aceleași. Ca să le identific, mai am la îndemînă un mijloc, unul singur: o întrebare. Dar încă n-am s-o pun... Pentru că, în fond, ce fel de identitate aș descoperi? Cea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aduceți acasă pe băiat, și să vă trăiască... ― Vă mulțumim - a răspuns Gruia, făcând plata drumului... Gruia a coborât cu repeziciune, ajutând-o și pe Maria. Când s-au văzut În fața porții, Gruia a deschis-o și i-a invitat ceremonios: ― Poftiți, vă rog, și... simțiți-vă ca acasă, dragilor dragi! Bine ați venit! Odată cu aceste cuvinte „protocolare”, l-a luat pe Tudor În brațe, lăsând-o pe Maria să intre prima În casă... În acea după amiază, și noaptea ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima satului, căruța șetrarilor a intrat Într-o curte cu o casă arătoasă. Cât ai bate din palme, au apărut doi flăcăi, care au pus stăpânire pe căruță, debarcându-i ceremonios pe țărani... În spatele casei, Îi așteptau deja bulibașa și piranda, nevasta lui... ― Da’ mari-i Dumnezău! Iaca cî aț’ vinit la noi. Di când așteptăm noi zâua aiasta! - i-a Întâmpinat piranda. Spunând acestea, le-a luat mâinile și le-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
amenințare obscură. (luni) Mă Întâlnesc cu domnul E.G., care mă invită să-i fac o vizită la domiciliu. Îmi spune că se trage din ramura bizantină a principilor fanarioți ce l-au dat pe beiul de Samos. Se comportă foarte ceremonios cu mine, fără să fie disprețuitor. Merg la el acasă, stă Într-o chițimie la un demisol din strada Hristo Botev. Îmi arată (În)semnele familiei sale de șapte secole În urmă. Pipăi papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu turecii moi și înalți. Când auzi clopoțeii și văzu brișca de la Amara, se opri pe podețul dinaintea porții și salută ceremonios și respectuos: ― Să trăiești, coane Grigoriță!... Bine te-ai întors și cu noroc! Iuga răspunse rece, ridicând pălăria. ― Arendașul? șopti Titu cu ochii la omul de pe podeț. Grigore dădu din cap, iar când se mai depărtară puțin, murmură: ― Nici mie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un bărbat de vreo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri, care ardeau straniu, cu mustața mică, răsucită. Purta un veston negru de sub care atârnau jur-împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. ― Eu sunt învățătorul, domnule! Titu Herdelea se prezentă ceremonios și explică în câteva cuvinte cum a ajuns în Amara. Intrară în casă. Învățătorul îi recomandă pe nevastă-sa, țăranca de adineaori. Cu stângăcia sfiiciunii, acuma părea și mai simpatică. Pe Titu numai costumul țărănesc îl nedumerea. Cu mentalitatea-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore. ― Cum ce caută? zise Nadina firesc. El nu lipsește de nicăieri. Și pe urmă are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal și ceremonios ca un senior pe invitații săi la o recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah, oui, c'est vraiment très chic, très parisien!3 Mica sală s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soarelui, Nadina va trece cu automobilul prin Gliganu și va lua pe Stavrat, care o va aștepta gata de drum. Nadina îi petrecu până în cerdac. Îi văzu urcîndu-se în caretă. Când porni calul, toți trei întoarseră capetele și o salutară ceremonios. Ea le răspunse cu un surâs, apoi întinse mâna spre ei, mâna mică și albă, a cărei mișcare părea o bătaie de aripă. Îi urmări cu privirea până dispărură pe poartă și apoi în dreapta, pe uliță. Dumitru Ciulici însoțise careta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi auzit sau nu I-ar fi interesat. În cerdacul conacului vechi stătea căpitanul Lache Grădinaru, lăsat în comună cu compania lui pentru menținerea ordinii și orice altă eventualitate. După ce exprimă lui Grigore condoleanțele cele mai sincere, în niște fraze ceremonioase și false, căpitanul spuse că prefectul Baloleanu cu maiorul Tănăsescu s-au închinat înaintea rămășițelor pământești ale regretatului Miron Iuga și apoi au trecut spre Ruginoasa și mai departe, dar că mâine speră să se poată reîntoarce. Grigore mulțumi cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căpitanul spuse că prefectul Baloleanu cu maiorul Tănăsescu s-au închinat înaintea rămășițelor pământești ale regretatului Miron Iuga și apoi au trecut spre Ruginoasa și mai departe, dar că mâine speră să se poată reîntoarce. Grigore mulțumi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se rușina și totuși le pronunța, pe urmă își curmă o frază și intră brusc în casă. Tatăl său părea că doarme cu lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-și mai pusese întrebarea de ceva vreme. Cărțile n-o întrebau niciodată nimic. „Ce-ai vrea să te faci când o să fii mare ?“, o întrebase tataia, după ce luase prima coroniță la școală. Ea își ridicase marginea rochiței și răspunsese ceremonios : „Eu, când o să fiu mare, vreau să fiu carte“. Și așa s-a întâmplat că pereții camerei ei s-au umplut de tomuri și viața i s-a multiplicat într-o vraiște de cărți. „Și la ce mai folosesc acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oprit pe gând și doare/ trupul tău câmpie aromitoare și ard în tine și tu în mine taci". "Banchetul", scris după modelul hölderlinian, este sensibil și inspirat: "Acum către pace, ca Hölderlin mă tângui frumos." Tematica frecventă însă rămâne dragostea ceremonios prezentată într-un univers vegetal, cu o figurație care amintește de parnasieni. În mijlocul câmpiei am văzut/ zeii și zeițele ierburi ca o apă verde,/ înflorind în sfinte îmbrățișări, plătindu-și datoriile către bătrâna Gee./ Asemenea lor m-am dorit alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
însă vital cu o imensă putere de voință. "Dar poate că lirica poetului ar cădea într-o mai clară lumină dacă am situa-o, pentru a-i determina mai exact reperele, la confluența dintre poezia dură argheziană și aceea, mai ceremonioasă, a lui Goga sau Lucian Blaga. Căci oricine poate observa caracterul în ultimă instanță ezoteric al acestei poezii ce-și găsește echilibrul într-o ceremonializare a suferinței, după depășirea etapei juvenile a freneziei vitaliste, așa cum apare ea în "Cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
numărului trei i-am dat imediat un FB, a fost de ajuns să văd cât de elegant s-a ridicat de pe scaun, s-a încheiat la sacoul impecabil (la nasturele din mijloc, ca la carte) și mi s-a prezentat ceremonios... 1.4. politica de prețtc "1.4. politica de preț" Prețurile din piață nu constituie o problemă pentru o extraterestră adevărată. Față de cât lăsăm într-un local de patru stele la o cină în doi, de exemplu, banii cheltuiți la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
calitate. Nimic derizoriu ori foarte puțin din cotidianul insignifiant îl atrage pe acest poet preocupat, dimpotrivă, de retorica marilor neliniști existențiale (Odată cu timpul și apa) sau de hermeneutica biblică ( Rondul de moarte, Cain, Abel). Subiectele, tratate întotdeauna într-o dicțiune ceremonioasă, apăsat solemnă, sunt reliefate expresionist: cromatica violentă (îndeosebi pastele groase de negru și de roșu), infrastructura profetic-vizionară, tumultul interior, revărsat adesea în impulsuri extatice, halucinatoriul, predilecția pentru decriptarea semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am văzut, creatorul universului poetic deschis de Singurătatea în doi pare a-și exprima tranșant conștiința superiorității sale vădite, demonstrându-și-o uneori într-o manieră agresivă. La fel de temerar va rămâne poetul și în volumele următoare; atât limbajul, adesea deloc ceremonios, cât și codul atitudinal pe care și-l impune par a demonstra că el pune preț pe cunoscuta plăcere aristocratică de a displăcea unui public sancționat adesea pentru neînțelegere. De aici, revalorizarea marilor teme, imagini sau mituri poetice, inclusiv a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
călătorie "spre fericitul nicăieri" a lui Daniel Corbu, frustrările trăite În trenul de Bârlad de Vasilian Doboș (vegheat îndeaproape de "Ulmu și Boroda/ ce beau whisky îndoit cu soda"), o meditație despre Ultimul ban a lui Ioan Hurjui, o erotică ceremonioasă marca Cezar Ivănescu, având drept țintă, în parodia rezultată, Părul cel mai lung din lume, un autoportret narcisiac, Ca-ntr-o oglindă, al Indirei Spătaru etc. Plecând însă de la un astfel de pretext, Dumitru Spătaru chiar dă impresia, în cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caz, da capo al fine, întregul ansamblu al creației lui Horia Zilieru, reorganizat elocvent în Astralia, pare unul paradoxal. Pe de o parte, ea este indubitabil rodul unei sensibilități anacronice, ce nu se sfiește să se înveșmânteze, baroc, în faldurile ceremonioase ale tradiției culturale. Inutil de insistat, din această perspectivă, pe faptul că Horia Zilieru a primit girul criticii de prim rang prin intermediul unor astfel de etichete identificatoare să amintesc doar caracterizarea emblematică pe care i-a făcut-o Eugen Simion
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1984), Haltă în paradis (1987), Vară de noiembrie (1990). A editat, însoțindu-le de prefețe sau postfețe, volume de Tudor Vianu, Petre Ispirescu, Alexandru Macedonski, I. L. Caragiale. Fiord imaginar lansa, cu o emisie impetuoasă și sufocată, austeră și barochizantă, modulată ceremonios în versete opulente, de o „calmă disperare”, tema care generează întreaga poezie scrisă de V.: un lamento pentru candoarea agonizantă („cum să scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]