8,278 matches
-
în Gogol, undeva cu mult deasupra noastră, suspendată parcă în aer. Acolo stă, presupun, funcționara pusă să rezolve cererile. Pusă acolo, cu alte cuvinte, în slujba cetățenilor. Îi aud doar vocea de SS. După ce au reușit, ca într-o minune cerească, să întocmească actele traversînd un șir birocratic infernal, norocoșii sosesc aici. La coada mea, se solicită reduceri pentru proteze sau medicamente protezice. Pînă îmi vine rîndul, aud, ca un verdict, "peste un an!", "peste un an". Ce-o vrea să
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
și..., Comitetul Consultativ pentru Disecția României s-a întîlnit în orașul X și a hotărît următoarele..." sau: ,,în ședința de la răsăritul soarelui, la propunerea lui Ștefan cel Mare și Sfînt (a nu se confunda cu celălalt, doar cel Sfînt), Tatăl Ceresc a trimis către România, prin punctul de contact Babele, un nou transport de slavă etc. etc.?" Evident că nu! Dar exact acest conținut se vehiculează frecvent în presă ca opinie, ca expresie a unei lecturi inițiatice căreia îi sînt supuse
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
de paradis și de credința creștină. Cuvîntul paradisul provine din persanul pari-daiza, care a dat ulterior în greacă paradeisos. Pentru creștin, fericirea presupune o imagine a locului în care oamenii pot fi fericiți, acea grădină a deliciilor sau acel "Ierusalim ceresc" despre care vorbesc cărțile creștine. Cu timpul paradisul a început să fie perceput mai curînd ca o stare de spirit decît ca un loc anume, psihologia luînd locul topografiei. Una peste alta, fericirea nu are sens decît în perspectiva unei
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
ingrată, nu mai merita râvna și nostalgia întoarcerii. Exilul lui Ovidiu este pentru Vintilă Horia o ficțiune de compensație, o cale întortocheată de cunoaștere a divinității. Numai dezvăluie cu adevărat sensurile salvatoare, de mântuire prin suferință și recuperare a patriei cerești.
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
se dorește moartea și că acțiunile mârșave în acest sens au început imediat după întrevederea pe care a avut-o cu dictatorul. Ne-a mărturisit, de asemenea, că nu va mai dura mult timp și va pleca spre împărăția Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mișelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuși, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. (Sursa:Obiectivinfo.ro
Arsenie Boca i-a prezis moartea lui Nicolae Ceauşescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77363_a_78688]
-
să îmbrățișeze, să cuprindă realitatea, ci să o privească și s-o înțeleagă dintr-un anumit unghi. În Burta înstelată (2005), imaginea din titlu reprezenta metafora centrală, poemele fiind toate variațiuni pe aceeași temă. Din echivalarea pântecului matern cu bolta cerească se crea perspectiva: lumea exterioară devenea extensia palidă a unui fabulos univers primordial. Cu Inima de diamant, ieșim din această scenografie intimă, îmbibată "de sânge și de bale, de limfă, de foale", pentru a ne muta într-un univers, cum
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
de copilărie, înfruntând blamul de a nu fi ca toată lumea, conștientă că poartă în ea un copil etern cu toate jocurile și suferințele lui, un copil care trebuia povestit, un copil despre care Brâncuși, desenându-l ca pe un mugur ceresc, spusese adresându-se tuturor: " Când nu mai suntem copii, suntem deja morți."
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
copleșit de căldura pielii netede și a formei delicate și tari, fata Îi opri pentru o clipă mâna, o prinse În mâna sa și amândouă Înaintau invariabil către o direcție și un loc În care legile pământene și adesea cele cerești Își pierd valabilitatea, iar drumul către raiul pământean este de neoprit. Va era un cazan cu aburi și nu putea fi oprit de nimic În drumul său către cele mai frumoase trăiri din viața fiecărui om. Xenia se abandonase În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sub mângâierea soarelui ce părea bucuros de reîntâlnirea cu satul din potcoava pădurii. Pâcu a ieșit pe uliță să-și mai dezmorțească oasele. „După o iarnă când și răsuflarea îți îngheța de ger, oleacă de soare parcă-i o mană cerească.” gândea el pufăind din lulea... „Am să trec pe la Dumitru, să văd cam pe când chitește el să pornim din nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste toate acestea unduia - ca o pasăre în zbor lin - dangăt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
își amintește de scadențar. Se duce în vestibul, bifează căsuța marți, stinge lumina și se culcă. Capitolul 3 în care Liliane acționează, Gérard se mobilizează, Lionel se sinucide de două ori la rând, lâmâiul primește o nouă șansă, iar pronia cerească primește o zi liberă: duminică. E miercuri, 9 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel arată ora 6.00. Începe să țârâie strident, răzbunându-se pentru anii în care a fost redus la tăcere. Cu ochii încă închiși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și e pârlit pe mâini și pe sprâncene. Intră în biroul lui Clovis și raportează: — Domnule inspector, nu sunt Dumnezeu. Asta o știam, spune Clovis. Alte noutăți? — Nu mai rezist. Obiectivul s-a culcat. Dacă mai fac mult pe pronia cerească, sunt gata antrenat pentru Legiunea Străină. — Îți dau liber duminică. — Câtă mărinimie. De ce tocmai duminică? — Duminică moare oricum, spune Clovis sumbru. Capitolul 4 în care Lionel trăiește ca un nemuritor, apar trei ciungi de la răsărit, iar Robespierre se îmbată criță
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
inimii mele care știe să asculte povești și să împingă bucurii către multele zile care vor urma. șase în primul loc: te găsești pe insula mică, al cărui singur edificiu este o bisericuță, care, pe lângă icoane și veverițe-călugăr, tăinuiește provizii cerești, drumul tău lung și întortocheat, pe uscat și pe apă, te-a adus până aici, acum trebuie să găsești o soluție să îl continui, apele portocalii ale lacului te cheamă, îți cauți pe mal pluta de nuiele, e dispărută, nici o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în plin de o mașină al cărei șofer era beat. A murit pe loc. Nu-ți mai spun câtă durere mi-a adus în suflet mie, familiei lui și chiar mamei și tatei, care vedeau în această întâmplare un semn ceresc. Mult timp batistele mele nu s-au mai uscat de lacrimi. Îți dai seama în ce situație mă aflam, mai ales că, nu după mult timp, mi-am dat seama că rămăsesem gravidă. L-am condus la locul de veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
am arătat -, iar viața este crudă întotdeauna și nu iartă niciodată; și doar mult prea arareori ea se îndură să-ți mai ofere o a doua șansă, însă, atunci când o face, să știi că poți s-o numești direct pronie cerească! Eu chiar nu știu dacă acest Silvestru este de compătimit ori nu, dar un lucru este limpede știut și să nu ne îndoim nicio clipă de el: aici, destinul nu a urmărit vindecarea păcătosului, ci condamnarea lui! ianuarie, 2013 Invidie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
săi, în spatele cărora stăteau ascunse forțele ce o decăzuseră atât, încă se mai întrezărea puterea cu care, până nu demult, se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas(Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. ) sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
omului, și desigur și ale sale, intime și personale, sunt „credința în Dumnezeu și familia”, familie pe care am putea-o privi în planul familiei spirituale, unicizată, singularizată, reprezentată de Sfânta Biserică, corabia cea sigură care ajunge totdeauna la țărmul ceresc, căci este păstrătoarea credinței celei drepte. În acest context, trebuie să privim și materialul epic cuprins în volumul său de debut, „La lumina candelei”, care reunește un număr de 30 de povestiri, unele de mică întindere, altele de mai mare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-l puteam urmări mai departe, imaginația nu mai avea suflu sau nu mai voia să-l urmeze în locuri banale, nu mă interesa ce vorbea el în misiunile lui diplomatice, eu aveam nevoie de imaginea lui domestică sau de cea cerească, de aceea în care omul și dumnezeu locuiesc în același trup, când omul nu știe de ce face unele lucruri dar le face la un îndemn interior, aș fi vrut să fiu cămașa de pe pieptul lui, să-i măsor bătăile inimii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită la mine dinspre apus. Mă uit la ceas. E șase și treizeci de minute dimineața. De când am venit în Australia, mi se pare că lucrurile din jurul meu stau invers de cum eram obișnuită. Soarele răsare dinspre soare-apune. Doar lângă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care căruțele stârniseră un colb de se întunecase până și soarele de la asfințit, șatra lui Iorgu Stănescu se opri la marginea unei păduri de foioase, cu poieni umbroase și păsări cântătoare. Apariția acestei oaze de verdeață era o adevărată binecuvântare cerească. Întâi coborâră din căruțe dancii. Unii dintre ei, mai nerăbdători, se aruncară spre pământ, din goana cailor. Mulți veniră de-a bușilea, dar nici unul nu schiță vreun gest de durere. Urmară fetișcanele ca niște zvârlugi, flăcăii de toate vârstele, ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se oferise o ospitalitate deosebită, avea impresia că se sufocă. La el în cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cocoșilor. Alex ieși pentru puțin timp pe terasă. Simțea nevoia să ia puțin aer proaspăt înainte de a intra în dormitor. Privi cerul. În seara aceea luna nu-și fericea pământenii cu lumina ei blândă, liniștitoare. Candelabrele stelelor nu împodobeau bolta cerească. I se păru că noaptea, care abia începuse, este mai neagră ca de obicei. Apoi intră în casă ducând cu el tot întunericul de afară, de parcă în casă nu ar fi fost destul... După o noapte în care toți ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Se bănuia o toamnă scurtă. Dincolo de orizont, un alt anotimp se pregătea să ocupe teritoriile ca fiind îndrituit de legile naturii. Se potrivi însă, ca acea zi de duminică, stabilită pentru nunta lui Vișinel, să fie un dar al Proniei Cerești. Un soare darnic ținuse să îmbogățească podoabele toamnei, punându-i în valoare culorile naturii înconjurătoare, spre bucuria primei zile din viața noii familii. În jurul orei unsprezece, în prezența întregii șatre, începu desfășurarea nunții. Un alai vesel de tineri, cântând și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]