800 matches
-
o duc mai departe. 4) Cine este autorul romanului Brazi și putrecai? Că este scris de un moldovan nu mai este îndoială, chiar frumusețea limbei dovedește aceasta, dar de cine? Îmi bat capul zadarnic și nu mă pot dumeri. Am cetit numai începutul în "Timpul" din 1 octomvrie și, afară de ceva prea lungi descripții, acesta mi-a părut foarte bun. Nu-i vorbă că începe cam ca Mihai Vereanu: Boierul și Cucoana la țară, fata binecrescută în casă, fiul // în străinătate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îmbrăcăminte, pre alții cu hrană pentru ca să nu să lasă învățătura dintru acea pricină”. Asta îi faptă domnească demnă de toată lauda. Și uite ce mai spune vodă: „cei ce se vor face preoți dintre dânșii să fie învățați... să poată ceti orânduiala bisericii după cum se cuvine”. Citind în cele cărți, am dat și peste un suflet de om - armean fiind - care nu vrea moarte pentru moart, deși la mijloc se afla fratele său, ucis de un țigan. Asemenea suflete găsești rar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
frăție,/ Căci te-am văzut adese la bunul meu venind/ Cu toți poeții Romei, în Roma strălucind,/ Cu-amicii tăi, Mecena, Virgiliu și Horațiu,/ Al căror geniu falnic străbat al lumei spațiu./ Stimați, iubiți de Cesar, v-am auzit ades/ Cetind a voastre imnuri și-n taină te-am ales/ Pe tine ca poetul închipuirei mele./ Ador a tale versuri (I 7). Inspirat de noua sa muză, precum odinioară de Corina (un nume... poetic), Ovidiu încredințează nopții taina sentimentelor sale pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Eliade, „Sacrul și Profanul”, Buc. 2000). Despre importanța Bisericii și a lui Dumnezeu în viața staroverilor amintește și Nicolae Iorga în lucrarea “România cum era până în 1918”: Vorbesc rusește încet, moale. Sunt lipovenii noștri, starovierții, ortodocșii credinței celei vechi. Să cetească, aceasta e norma vieții lor. Nicăieri cartea nu e mai scumpă tuturor sufletelor decât aici. Orice vechi volum masiv închide adevărul etern cu care necontenit trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune ”. În bisericile ortodoxe de rit
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
sub povara îmbierilor - grăi cu blândețe Metodiu către Mârzac. — Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă. Căci nu iaste alta mai de folos zăbavă decât cetitu cărților. — Adevărat grăiești - răspunse Metodiu. Dar eu așa cuget, că îi fi fost și matale tânăr odată și-ai cunoscut poate floarea păcatului. La vorbele acestea, Mârzac zâmbi amar și, drept răspuns, își arătă umărul stâng pe care erau tatuate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochii asupra rubricei Viața în provincie te îngrozești. De fapt, nu se mai îngrozește nimeni, fiindcă ochiul nostru s-a obișnuit acum. Ceea ce trimite provincia noastră pentru a servi drept hrană intelectuală la cafeaua cu lapte merită să fie menționat. Cetim, indiferent dacă e vorba de Ploiești sau de Dorohoi, cu o regularitate matematică titluri ca următoarele: Monstruosul viol; Soț prins în flagrant delict; Asasinatul din comuna X; Un caz delicat (când e vorba de un caz delicat atunci e numit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ochii asupra rubricei Viața în provincie te îngrozești. De fapt, nu se mai îngrozește nimeni, fiindcă ochiul nostru s-a obișnuit acum. Ceea ce trimite provincia noastră pentru a servi drept hrană intelectuală la cafeaua cu lapte merită să fie menționat. Cetim, indiferent dacă e vorba de Ploiești sau de Dorohoi, cu o regularitate matematică titluri ca următoarele: Monstruosul viol; Soț prins în flagrant delict; Asasinatul din comuna X; Un caz delicat (când e vorba de un caz delicat atunci e numit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un negru văcsuit cu spume, sub nește letere mari, care ciripea: s-a Îngroșat gluma cu pornografistul. La mijloc e o escrocherie. Mi s-au topit zgaibaracele În fotol și mi s-a făcut beznă În față la vizuali. Am cetit știrica pân la sfârșit, fără să dezleg o iotă, da ce m-a durut mai tare dân toate ie tonu fără respectuozitate care să vorbea cu iel dă jupân Zalduendo. După doi ani, don Wenceslao a ieșit dă la pârnaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vizionat atent toată ceata lu Pițigoi. Chiar de nu mă dă timpu afar dân casă, am să ți-i zugrăvesc pă toți. Da acum, culcarea și ultimu trabuc dă pănuși pă azi. Te Îmbrățișează Indianu III Dragă Avelino, Ăi fi cetit deja cu mare Înteres ce-ți ziceam io dă alde Lagrange. Da acu ți-i pot zugrăvi pă larg. Inter nos, ăl mai simpatic ie bunelu. Acilea toți Îi zic Monsieur le Baron. Tipu ie dat și neluat: n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să prezante comunicarea: — PÎn glasu lu doamna Ruiz Villalba, pluș și cristal, cea mai oribilă hărmălaie ie tranzitabilă. Ierarhia, destincția născută, rangu, frumusețea, dacă vreți, Îndulcește pilula și ne face să Înghițim orce lături. Io aș zice mai bine să cetească junile Cárdenas, care fincă n-are simpatie contagioasă va accepta, În schimbu să rămânem ca mumiile, o judecată amativă. — O ciucolată pentru așa vorbă coaptă - a ciripit doamna. Iera să spui că să știe d-acu că io cetesc mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să cetească junile Cárdenas, care fincă n-are simpatie contagioasă va accepta, În schimbu să rămânem ca mumiile, o judecată amativă. — O ciucolată pentru așa vorbă coaptă - a ciripit doamna. Iera să spui că să știe d-acu că io cetesc mișto. Persky a opinat liniștit: — Să lectureze Cárdenas. La cititoru prost, scenariu și mai prost. Cuibu ie pregătit pentru uliu. S-au râs dă mai mare dragu. Farfarello, care știe decât să se sprijine pă opinia totală, a zis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
voinică încă. Sărăcuțul de el! vorbi ea, cu glas moale, după ce pipăi pe bolnav și se uită la el cu luare-aminte; necuratul, dragul mătușii, necuratul, el i-a luat mânile, și picioarele, și glasul! Alt chip nu-i: să-i cetească părintele... Am adus cartea, părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la el cu luare-aminte; necuratul, dragul mătușii, necuratul, el i-a luat mânile, și picioarele, și glasul! Alt chip nu-i: să-i cetească părintele... Am adus cartea, părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o bucată de vreme zgomotul nedeslușit al glasurilor. Popa începu să mormăiască și să răscolească filele unsuroase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el cu luare-aminte; necuratul, dragul mătușii, necuratul, el i-a luat mânile, și picioarele, și glasul! Alt chip nu-i: să-i cetească părintele... Am adus cartea, părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o bucată de vreme zgomotul nedeslușit al glasurilor. Popa începu să mormăiască și să răscolească filele unsuroase ale cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
da! cu ce-l îngropăm... —Vezi, Petrache? —Văd, gemu Petrache, înfricoșat. —Ei! după cum zicea domnul Iordache, châm-châm! domnu’ primar - da! cu ce-l îngropăm, Petrache! La primărie trebuiesc hârtii, o mulțime de treabă... pe urmă... dă! îngrijirea... eu trebuie să cetesc, să slujesc, châm-châm și... de bună-samă... cine-mi plătește mie?... - dacă-i vorba pe aceea! strigă popa la urmă, răsuflând greu și împroșcând pe Petrache... — Da’ n-am, părinte, vai de capul meu! prinse a se căina Petrache, cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dimineața domnul Horga se scula cel dintăi, ca să vadă bătăliile dintre cucoși. Peste zi povestea prietinilor asalturile și vitejiile împintenaților săi, cu amănunte și înflorituri. Cucoana Caliopi era acuma sură pe la tâmple și tot nu se mai săturase de dragoste. Cetea romane și cânta, sara, cu glas tremurat, melodii arzătoare; când vorbea, întorcea ochii pe dos, dădea din cap, își umfla nările și își subția buzele; dar cuconul Gheorghieș nu vroia să știe de fleacurile acestea: după ce-și bea cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întâi după fumegări ușoare, apoi după lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam trist în casa pustie, nu știam ce să fac; nu puteam ceti, nu puteam scrie, o plictiseală grozavă mă apăsa. Dragomir, logofătul, cu ochii lui mici, mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam trist în casa pustie, nu știam ce să fac; nu puteam ceti, nu puteam scrie, o plictiseală grozavă mă apăsa. Dragomir, logofătul, cu ochii lui mici, mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca mine este leac la plictiseală. — De, s-ar putea... să nu vă fie cu supărare... Pe-aici, pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai slabă, ca o neliniște în fața necunoscutului. Iar pe fată o iubeam cu tot focul celor douăzeci și doi de ani ai mei. Nu-mi mai păsa nici de treburile moșiei, nici de afacerile celelalte ale tatii, nici nu mai ceteam măcar scrisorile care-mi veneau de la București; eram ca într-un vis frumos, din care voiam să nu mă mai trezesc. Dragomir își mișca cu bucurie mustățile lungi, mă lăsa cu dorurile mele, mă primea vesel, mă petrecea cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
intra în casa lui Meer. Se uita la lucrurile curate, la alămurile sclipitoare. Madama Ernestina umbla îmbrăcată bine prin casă și avea două slugi cărora le dădea porunci. Iar fata lui Avramovici era acu o domnișoară de doisprezece ani, care cetea românește dintr-o carte. Își aduce aminte Haia de o zi când a poposit în sat un regiment de soldați. Cântau corurile frumos în aerul limpede al amurgului și flăcăi în uniforme începură a furnica în toate părțile. Un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbetu-i era de o dulceață nespusă. Mai târziu a început Haia a pricepe mai bine lucrurile. Acu crescuse, umbla mai curat îmbrăcată și se ducea mai des pe la domnișoara Beti. Îi era dragă domnișoara Beti. Era frumoasă și deșteaptă și cetea multe cărți. Și-și aducea foarte bine aminte Haia că fata aceea cuminte și bogată avea o suferință mare și de multe ori plângea... Și i-a spus ei odată: —Haie, eu sunt foarte mâhnită... Eu nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbind; și amândouă tăceau o vreme, apoi începeau să vorbească. De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând fata lui Sanis. Le-am cumpărat de la iarmaroc, răspunse Tudorița. Tablourile acestea au și povești... Eu le-am cetit acu doi ani... Aici arată cum istorisește maurul, Desdemonei, vitejiile lui... Pe urmă ei s-au iubit și au fugit amândoi departe... Iar la urmă, el a omorât-o... — De ce a omorât-o? —A omorât-o pentru că o temea... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amanții nenorociți... Și cartea asta o am... Spune cum erau dușmane familiile lor, și cum ei s-au văzut și s-au iubit... Amândoi erau frumoși... Și pe urmă n-au avut noroc, și amândoi au murit... Eu când am cetit, plângeam... Haia tăcea, mișcată. Deodată întrebă: —Domnișoară Tudoriță, vrei să-mi cetești și mie?... Ce să-ți cetesc? — Cărțile de care spui... Eu îți fac ce vrei... Vin să-ți arăt cum să te piepteni ca mine, cu valuri, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lor, și cum ei s-au văzut și s-au iubit... Amândoi erau frumoși... Și pe urmă n-au avut noroc, și amândoi au murit... Eu când am cetit, plângeam... Haia tăcea, mișcată. Deodată întrebă: —Domnișoară Tudoriță, vrei să-mi cetești și mie?... Ce să-ți cetesc? — Cărțile de care spui... Eu îți fac ce vrei... Vin să-ți arăt cum să te piepteni ca mine, cu valuri, ca să nu se mai strice pieptănătura, îți ajut la horbotă, la bluză... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzut și s-au iubit... Amândoi erau frumoși... Și pe urmă n-au avut noroc, și amândoi au murit... Eu când am cetit, plângeam... Haia tăcea, mișcată. Deodată întrebă: —Domnișoară Tudoriță, vrei să-mi cetești și mie?... Ce să-ți cetesc? — Cărțile de care spui... Eu îți fac ce vrei... Vin să-ți arăt cum să te piepteni ca mine, cu valuri, ca să nu se mai strice pieptănătura, îți ajut la horbotă, la bluză... Dacă-i așa de frumos, tare te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]