742 matches
-
bătrânul Moș Crăciun, care pe furiș, va așeza pe covor sub crengile mele cadouri pentru copiii cuminți. Când se vor trezi din somn, se vor bucura nespus și toată familia îmi va cânta: „O, brad frumos/ O, brad frumos/ Cu cetina tot verde!” Cât voi fi de important și de fericit, încheie arogant, convins că nimeni nu se poate compara cu el. - Și eu la fel! Și eu la fel! Și eu, și eu, săriră cu gura o mulțime de frați
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de mult. Ei îl așteaptă pe Moș Crăciun, se bucură de magia sărbătorilor de iarnă, cei mari se adună în jurul sobei și deapănă amintiri... și atâta timp cât există un Povestitor, poveștile cu Moș Crăciun, amintiri de la săniuș, jocurile cu zăpadă, mirosul cetinei de brad... nu vor dispărea. - Uf, Crăiasă, tu ai iubit oamenii mereu! - De asta eu sunt „Regina Zăpadă”, sau „Crăiasa Zăpezii”, sau „Regina Iarnă” sau „Zâna Zapadă”! Mă denumesc în multe feluri, oamenii mă așteaptă. Fără a mai sta pe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
prin baruri cu penele arse. Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă. Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre răsărit stelele își spun povești prin cetini de brazi și-n miez de noapte râtul mistreților deschide izvoarele. [1929] * IOAN SE SFÎȘIE ÎN PUSTIE Unde ești, Elohim? Lumea din mînile tale-a zburat ca porumbul lui Noe. Tu poate și astăzi o mai aștepți. Unde ești, Elohim
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pădurea cu tulnice multe. [1929] * CÎNTĂREȚI BOLNAVI Purtăm fără lacrimi o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum, și flamura-i
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ca fost președinte venea de departe și cu el veneau și alți foști membrii ai acestei societăți studențești, apoi, în clipele de pe urma, toți cântau imnul Arboroasei și depuneau pe pieptul defunctului o panglică tricolora, avută de pe vremuri și ramuri de cetina de brad. Momentele erau atât de solemne încât aveai impresia că iar s-au adunat studenții la Arboroasa din Cernautii lor, iar când președintele rostea funebra cuvântare de despărțire, încremeneau toate, iar el parcă devenea un mag din alte vremi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri, Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu în codrii cei de cetini Din pustiu fără de margini îți alegi ai tăi prietini. 2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se nasc lupi, se nasc hiene, leoparzi cari ia chipuri Omenești, ce[---] neamuri * cu străine porturi, {EminescuOpVIII 204} Ce, mișcând din țară-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește pentru câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine îngrijiți, către conturul inegal, dar plăcut, al crestelor muntoase încă acoperite cu petice de zăpadă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brațe și-l întinde servantului care îl și băgă pe țeavă cu mișcări îndelung exersate. În acel moment, pe zăpadă își face apariția brusc un dreptunghi de lumină provenind de la ușa mică a unui bivuac din apropiere, dibaci camuflat cu cetină de brad. Din prag, o siluetă umană încotoșmănată strigă câteva cuvinte, din care Marius nu înțelege decât "coloană", apoi dispare brusc. Romulus, Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prindeau picioarele cu lațuri ascunse. Era însă târziu să ne mai întoarcem după ce coborâsem atâta. Adela îmi puse șalul pe braț, fără să i-l mai cer, pe urmă își scoase și tulpanul, care se prindea în penajul dur al cetinii, îl pături și mi-l puse singură în buzunarul surtucului. Simplitatea și naturalul, lipsa de ceremonie cu care mă împovăra cu obiectele ei erau dovezi scumpe că-mi face darul de a-și lua drepturi asupra mea. Cu un pas
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cinci ore mai târziu, departe de a fi treaz, a luat-o pe drumul nepavat care ducea la casa de vacanță. Era deja ora zece. La lumina lunii, ne-am dus bagajele pe veranda din spate. Pe potecuța plină de cetină dintre pinii Înalți și cenușii răsăriseră ciuperci. Alături de casă, o fântână arteziană susura printre pietrele acoperite de mușchi. Când am intrat pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea Weekly World News. Paloarea de pe chip sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o lanternă argintie. Pe umărul lui Rex se afla un rucsac militar plin cu bere Stroh’s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub picioare. Pentru câteva clipe, În ciuda proastei mele dispoziții, am reușit s-o simt: Încântarea proaspătă pe care ți-o dădea nordul Michiganului. O vagă răcoare În aer chiar și În august. Ceva aproape rusesc. Cerul indigo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Dracula. S-a oprit ca să-și arunce haina și am mai câștigat teren. Am fugit prin curțile din spate ale caselor Învecinate, furișându-mă pe sub ramuri de pin. Am evitat tufele și grătarele. Picioarele mele aveau aderență bună pe cetină. În cele din urmă am ajuns În față unui câmp deschis și am fugit de-a curmezișul lui. Când m-am uitat În urmă, Jerome se apropia. Am trecut În zbor prin iarba Înaltă, galbenă, de pe malul golfului. Am sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dacă sunt totuși prezente, starea lor este provizoratul, amenințarea. Pozitivul și negativul sunt niște ambiguități în derută: Ursita, spuneți-mi, unde s-a dus? (Pe fluviul Haos) Chiar de ți-oi spune Mîntuire, să nu vii! (Guarda e passa) Voi, cetini și munți, voi arbori în delir, Vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască... (Natura și poetul) Teama de concret, de agresivitatea materiei îl aruncă pe Botta într-un "teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să se înșire cap la cap, ca mărgelele pe ață, purtându-l prin anii aceia de demult... Cum să uiți ziua aceea de Mai, când Vasilica, ca o rază de soare a pătruns în casa cu nr. 3 din str. Cetinei... umplând-o de lumină... și, cum să uiți ziua aceea, când și- au împletit destinele, unite până în ultima clipă a vieții. Încă de copilă, era vădită patima de om matur de pe chipul subțirel al fetei. Ea ori suferea cu toată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui Florar. Soarele își începuse cariera sa, vestind zodia Berbecului,odată cu echinocțiul de primăvară. Trecuse, deja, jumătate de an de când Iorgu lucra ca inginer la Fabrica de rulmenți din Bârlad. Era pe-nserate, când el intră în magazinul alimentar din str. Cetinei, pentru mici cumpărături. Peste puțin timp, ușa se deschise și în prag apăru o tânară foarte frumoasă, corpolentă, cu fața toată o lumina. Era Vasilica... doamna de la biblioteca tehnică a fabricii. La vederea ei inima îi tresări și începu să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bată mai tare... O salută și îi oferi rândul în față... Ea îi mulțumi, toată, îmbujorată. El dorea mult s-o cunoască, și acum sosise momentul. La ieșirea din "Alimentară”, el îi ceru voie s-o însoțească câțiva pași pe Cetinei... Ea primi încântată. Și, din vorbă în vorbă, ajunseră la intersecția cu b- dul Republicii.. în colț era liceul. Se opriră sub conul de lumină a felinarului din colțul străzii, în fața unei case frumoase cu grădină mare de flori. O
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l mai prindea. Liniștea din cameră era atât de adâncă, încât își putea număra bătăile inimii. Și, din nou păși cu gândul în trecut, la o altă întâmplare... Erau în casa din Cetinei... ”- Surâsul tău, Fată e viața mea !” murmură Iorgu grav. Ea chicoti cu o naturalețe atât de frumoasă, încât Iorgu se uită la ea ca la o minune... Reacțiile ei erau întotdeauna repezi și simple. Se supunea îndemnului inimii și firii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dar ce păcat că gândurile mele n- ajung la tine!... Așa a vrut Dumnezeu... așa ne-a fost scris destinul! Murmură el ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Și, pentru o clipă a închis ochii și a văzut-o în Cetinei, în ziua aceea de demult, de neuitat, a lui Florar... Simți cum loviturile inimii din piept, îi răsunau în urechi ca bătăi de clopot... Gânduri nebune îi alergau în goana sângelui, și vreme cât o bătaie de inimă, întreaga lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai mult. Simți o pornire nestăvilită de a o mângâia... De mulți, foarte mulți ani... de-o viată, nu se despărțiseră nici un singur ceas, zilele și nopțile erau în întregime ale lor. Un vânt proaspăt dinspre vremurile de odinioară, din Cetinei, le-a adus liniștea. Și, moara de tocat gânduri continuă... ...Prima duminică la Butea, îi stărui în minte lui Iorgu. Toată noaptea aceea, înspre duminică, el n-a pus geana pe geană o clipă, așteptând să se facă ziuă, să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei, ca un răsuflet al pământului... ”- Băiatu, Băiatu... mai spune-mi despre Andromeda și Casiopeea!” - Fata... Fata!... Cât aș fi dorit să te așez eu lângă ele! Murmură bătrânul cu lacrimi în ochi. Când Vasilica a pășit pragul casei din Cetinei, s-a luminat toată casa dintr-o dată! își zise el. - Dacă aș intra în Sfântul, Sfântul Rai, și nu te-aș găsi acolo, aș părăsi Raiul!... I-a spus, odată demult, Iorgu. Ei i-a plăcut. Dar, când au fost
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
făcut-o când trebuia... Acum, îți spun dar ce păcat că gândurile mele najung la tine! Așa a vrut Dumnezeu... așa ne-a fost scris destinul!... murmură el. Și, pentru o clipă a închis ochii și a văzut-o în Cetinei, în ziua aceea a lui Florar de neuitat... Simți cum loviturile inimii, din piept, îi răsunau în urechi, ca bătăi de clopot... Gânduri nebune îi alergau în goana sângelui și, vreme cât o bătaie de inimă, întreaga lui ființă se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În anul 1948 Sfintele Paști cădeau chiar la Începutul lunii mai. Livezile de pe defileu și de pe coastele ferite de curenți erau În floare. Pădurile erau Înverzite, acel verde crud și strălucitor al reînvierii naturii. Briza de munte aducea parfum de cetină Întinerită, iar peste lunci păsări de tot felul se Întreceau În triluri și fluierături. În acel an Floriile Își meritau numele, primăvara coborâse raiul pe pământ. Numai că, imediat după Florii, a căzut o zăpadă ca de mijloc de iarnă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]